Comedianta

Janka Orłowska #1

by Władysław Stanisław Reymont

Romanul, intemeiat pe experientele autorului, infatiseaza un tablou complet al vietii de provincie, dovedind talentul scriitorului si sensibilitatea acestuia fata de fenomenele sociale actuale.“ - Julian Krzyżanowski

„Marele polonez a avut geniala intuitie de a pastra o distanta egala intre pastorala à la George Sand si naturalismul brutal à la Zola.“ - Liviu Rebreanu

„Conceput in conventia personajului-calauza – aproape intreaga naratiune este fi ltrata prin individualitatea eroinei principale –, acest kunstlerroman prefigureaza romanul modern polonez prin implicatiile autotematice ale relatarii si insertiile de teatru in teatru.“ - Stan Velea

„Prin Janka Orłowska, Reymont a creat unul dintre cele mai stralucite personaje feminine din literatura polona, prefigurand astfel disponibilitati artistice impresionante, pe deplin valorifi cate in romanele ulterioare.“ - Constantin Geambasu

Genres: Classics, Polish Literature, Nobel Prize, Poland, Fiction, Audiobook, World Literature

416 pages, Hardcover

Published January 1, 2012

About the author

Polski pisarz, prozaik i nowelista, jeden z głównych przedstawicieli realizmu z elementami naturalizmu w prozie Młodej Polski. Niewielką część jego spuścizny stanowią wiersze. Laureat Nagrody Nobla w dziedzinie literatury za czterotomową „epopeję chłopską” Chłopi. Jeden z najwybitniejszych i najważniejszych pisarzy w dziejach literatury polskiej.

Władysław Stanisław Reymont (7 May 1867 – 5 December 1925) was a Polish novelist and the laureate of the 1924 Nobel Prize in Literature. His best-known work is the award-winning four-volume novel Chłopi (The Peasants).

Born into an impoverished noble family, Reymont was educated to become a master tailor, but instead worked as a gateman at a railway station and then as an actor in a troupe. His intensive travels and voyages encouraged him to publish short stories, with notions of literary realism. Reymont's first successful and widely praised novel was The Promised Land from 1899, which brought attention to the bewildering social inequalities, poverty, conflictive multiculturalism and labour exploitation in the industrial city of Łódź (Lodz). The aim of the novel was to extensively emphasize the consequences of extreme industrialization and how it affects society as a whole. In 1900, Reymont was severely injured in a railway accident, which halted his writing career until 1904 when he published the first part of Chłopi.

Władysław Reymont was popular in communist Poland due to his style of writing and the symbolism he used, including socialist concepts, romantic portrayal of the agrarian countryside and toned criticism of capitalism, all present in literary realism. His work is widely attributed to the Young Poland movement, which featured decadence and literary impressionism.

Reviews

[Czarny Pies · Rating 2 out of 5]

The Comedienne first published in 1896 is the debut novel of Wladyslaw Reymont who after publishing several much better works (notably Promised Land and Peasants) won the 1924 Nobel Prize for literature.
The Comedienne tells the now terribly familiar story of how a sweet soul is crushed and destroyed by the poverty and savage infighting of life in the theatre. Reymont worked for a time in the theatre. Thus authenticity and detail are the great strengths of this work which is utterly devoid of surprises as it recounts the sad tale of its heroine in her downward trajectory.

[Izabela · Rating 4 out of 5]

Înainte de toate, este un roman super lung, pe care l-am citit într-o lună. După câte am observat, sunt două volume cu teme total diferite. Nu este deloc cursiv,  ci o groază de cuvinte de care nu am auzit în viața mea , şi-au făcut apariția pe paginile cărții. Am fost nevoită să subliniez fiecare cuvânt , să-l semnez cu creionul şi să-i scriu explicația , deoarece astfel, nu înțelegeam. Cu toate acestea, am reuşit să duc romanul până la capăt. Este chiar un beneficiu acest lucru, deoarece ajută cititorul să-şi îmbogățească vocabularul.
Pe de altă parte, aceasta este prima mea carte semnată Reymont, şi mi-a făcut plăcere să citesc un autor laureat al premiului nobel .
Şi acum o să încep să vorbesc despre subiectul şi personajele cărții. Nu pot să neg că nu m-am regăsit în eroina romanului, Janka, cel puțin în primul volum. Ea " simbolizeaza" omul tânar care caută idealuri şi vise. Ei bine,  visul Jankai, era sa devină o actrita super renumită şi să joace pe marile scene din Varşovia. Înainte de asta, a fugit de acasă deoarece tatal ei o alungase într-un acces de furie. Ajunge la un teatru de provincie, teatrul lui Cabinski ,şi aici visul si realitatea s-au conturat destul de mult. Cunoaşte săracia, foamea, disperarea, desfrâul, umilința, mizeria şi în cele din urmă chiar moartea. 
Desigur, tot aici, întâlneşte oamenii care îi vor marca viața .
Este un roman social, tratează multe aspecte, însă unul este cel principal: acela al omului visător care este corupt de societate şi se degradează treptat. 
Pot spune că mi-a plăcut mai mult primul volum, unde prezintă lumea teatrului. Sper doar ca acea lume să nu fie chiar aşa de vulgară precum o prezintă Reymont. Dialogurile prezentate erau captivante şi umoristice .Dintre personajele de la teatru, mi-a plăcut Glogowski, prietenul cel mai bun al Jankăi.

Dupa ce trece prin numeroase întâmplări tragice eroina se va simți epuizată şi va alege moartea ca sursă de salvare, evadare.
În al doilea volum , se prezintă o lume țărănească din secolul XIX. Janka este salvată, şi tatal ei este înştiințat de asta printr-o scrisoare primită de Glogovski. Este adusă la Bukowiec, stația de cale ferată unde locuia.
Totodată, al doilea volum accentuează discrepanța uriaşă dintre sat şi oraş regăsita în acele timpuri.
Uşor , înflacărarea Jankăi se va destrăma. Viața la Bukowiec se va scurge plictisitoare şi monotonă, o viată diferită de cea pe care ea şi-o dorea. În acelaşi timp, tânăra va trebui să facă față reproşurilor morale ale societații, dupa viața ce o dusese la teatru.
Cartea se termina cu vizita lui Glogowski , unde îi spune Jankăi că s-a schimbat, şi că nu mai e aceiaşi persoană plina de pasiuni şi de visuri.

Ceea ce nu mi-a plącut la cartea asta este că toţi se îndrăgostesc de Janka..: Grzesiewick, Kotlici, Wladek, Swieroski, Witowski. Nu îmi place când totul se învârte în jurul personajului principal.
Sunt multe de spus despre întâmplările din această carte.. este un roman lung, ceea ce am prezentat, a fost foarte restrâns .
Un alt lucru care nu mi-a placut,ar fi descriile amănunțite ale peisajelor, ceea ce nu este genul meu.
In rest , cartea este foarte buna şi realistică.
Trateaza multe aspecte ale vieții şi urmăreşte amănunțit traiectoria unui suflet deziluizonat de realitatea crudă a vieții.
Romanul, te va face să te gândeşti puțin la realitatea din jurul tău, la oameni etc..

[Dominik · Rating 4 out of 5]

Reymont nie stworzył ot tak głównej bohaterki, tchnął w nią życie wyplecione mozolnie z twardego, niedającego się łamać surowca czasu, reguł i uprzedzeń. Ta antykruchość wcale jej nie uodporniła, przeciwnie - stała się jeszcze bardziej podatna na zdarzenia, które kładąc kres roli obserwatora, każą także wstrzymać oddech czytelnikowi.

[Steven · Rating 5 out of 5]

I liked this book for the insight it provides on life in late 19th century Poland and for the slow burning trajectory that the narrative describes. This novel depicts a young woman, Janina, whose desire for a modern notion of freedom is not met by a sympathetic society.

[Rucsandra Tudoran · Rating 4 out of 5]

I really enjoyed reading this book. 💞
Îmi place foarte mult stilul în care este scrisă. Totuși, aș mai fi vrut măcar un paragraf la final care să mă lămurească.
Acestea sunt câteva din pasajele pe care le-am subliniat de-a lungul lecturii:
"Îi mângâia pe cap, îi îmbia cu chifle, îi ștergea la gură cu dragoste."

"Arta nu există în afara tuturor, ci deasupra tuturor...este ceva superior, iar prin aceasta cuprinde totul, fiindcă totul se întrepătrunde, totul se leagă și totul trebuie să alcătuiască un întreg: binele și cunoașterea. Arta e natura însăși, dar o natură conștientă întrucâtva."

" - Domnișoară dragă, oricine poate să prostească din dragoste."

" - Sinuciderea nu-i decât strigătul ordinar al animalului care suferă, revolta atomului împotriva legilor generale, în plus, un strigăt în care poate să rămână ceva din durerea conștiinței și să dureze secole la infinit. Trebuie să arzi liniștit până la capăt, ca o lumânare, asta-i adevărata fericire.
- Așa arată fericirea? întrebă Janka
- Da. Liniștea înseamnă fericire."

[Elena Druță · Rating 3 out of 5]

În ansamblu, nu mi s-a părut o carte foarte interesantă; mai degrabă, literatură de citit în tren, căci este foarte bogată în dialoguri, descrieri sumare, atât al decorului, cât și al personajelor. În fond, fiecare citește literatură ce este pe gustul lui; mie comedianta nu mi-a creat impresia unei capodopere.

[Justka · Rating 4 out of 5]

Miałam mały problem w połapaniu się, kto jest kim w tej powieści. Środowisko aktorów jest szeroko zarysowane, przez co nie zżyłam się zbyt mocno z Janką Orłowską. Mimo to, pod koniec przejęłam się jej losem i jestem ciekawa, co dalej wydarzy się w jej życiu. Reymont pisze bardzo lekko – przez tę książkę się po prostu płynie. To jedna z ciekawszych lektur. Bardzo ją doceniam, choć początkowo miałam problem ze zmotywowaniem się do jej przeczytania.

[Constance Dea · Rating 5 out of 5]

I jak tu nie kochać twórczości Reymonta 🫶

[Stil de scriitor · Rating 4 out of 5]

Mi-a plăcut, deși nu a fost chiar un roman ușor de citit. Dar recomand să îl descoperiți, mai ales dacă iubiți literatura clasică, mai ales cea poloneză.

http://www.stildescriitor.ro/2013/03/...

[Old Man JP · Rating 3 out of 5]

The story of an aspiring actress with a tragic ending. It was well written but I just didnt enjoy reading it.

[Elibardo Villegas · Rating 5 out of 5]

Excellent book and I have enjoyed reading it. Terrible ending, but a great book.

[Einstakling · Rating 4 out of 5]

До чого приводять мрії підліткової наївності?

Молода дівчина, Янка Орловська, втікає з дому та вступає у дилетантську театральну трупу з мріями одного разу стати великою артисткою. Але, як тільки туман мрій розвіявся, вона зрозуміла куди потрапила і чим все це може закінчитися.

Читала цю книгу вже третій раз, і знову щиро дивувалася вчинкам як головної героїні, так і инших персонажів. Чомусь саме ця повість відкриває мені очі на реальність доволі швидко і надійно. Вражіння, як і кожного разу, неоднозначні. Реймонт досить тонко, для свого часу, описує думки та почуття дівчини, хоч і часто грішить мізогінними коментарями. Це трохи псує вражіння від читання, але показує дух епохи і тодішню реальність.

[Aline Babel · Rating 5 out of 5]

This is a magnificent book by a Nobel Prize laureate, and a wonderful composition that brings together two different works by this Polish Nobel-winning author. It is an excellent translation of a book about two very different mothers. Without any doubt, this is a remarkable edition that will take an honorable place in the library of any young reader. Anyone who reads this book can say that they have read classical Polish literature — and the classics never go out of fashion. This book will be read and remain popular a hundred years from now, and even three hundred.

[Gökhan · Rating 4 out of 5]

The title ''The Comedienne'' is an ironical title and it fits the story. The critizing language towards audience and general public, I liked it. The dialogues between the cast members backstage was weird sometimes and it gave the book more depth.. Some details about Poland made me think about the country at the time.. An artist's or anybody's struggle was similar at some point of my life too and people who have hard lives can also relate to it. Overall, it was a good book.

[Adrian Găinaru · Rating 4 out of 5]

https://ch3815h.wordpress.com/2012/09...
O naratiune de apreciabile dimensiuni vine sa distinga opera unui polonez, laureat si el al premiului Nobel. Comedianta e povestea construita pe calapodul finalului de secol al XIX-lea si marile noutati ce aveau sa retraseze harta istoriei lumii in secolul ce batea la usa. O seculara lupta laica ajunsa-n era imperialismului ce curand avea sa apuna sub acel nume, opunea istoriceste viziunea catolico-protestanta a polonezilor ortodoxismului de rit vechi rusesc, un imperiu ce continea Polonia anilor unde povestea cartii se consuma.

Eroina este fiica unui sef de gara feroviara de provincie, ramasa fara mama si in anii timpurii ai maturitatii, obisnuita cu educatie la pensionuri private la oras, traieste clipe nu foarte fericite langa parintele vaduv, o fire usor dificila, fixomana si cu vederi cam inguste. Faptul ca fiul boierului parvenit Gresikiewicz nu reuseste sa-i cada cu tronc fetei sale, intr-atat incat prin acceptarea cererii acestuia si el sa devina un batran cu vaza in continuare si gu griji luate de pe cap, il face pe seful garii din Bukowiec sa izbucneasca nervos si sa nu inteleaga deloc ratiunile alegerii facute de fata sa, pe care la nervi o alunga prin vorbe urate de-acasa.

Pana sa se fi ajuns la aceasta decizie, fetei pe nume Janka apucase sa-i faureasca o posibilitate de iesire-n lume pe frontispiciul artei teatrale slujitoarea casei, care jucase-ntr-o trupa amatoare de actori prin teatrele de provincie. Ideea femeii era sa o vada pe Janka departe de casa, iar pe batranul Orlowski dependent de ingrijire si atentie, lucruri pe care se pregatea sa le ofere cu incantarea viitoare doamne Orlowska, daca ar fi luat-o de nevasta. Insa strategema nu i-a iesit, Orlowski dorind sa fie singur, dupa fuga Jankai de acasa. Inocularea generalelor idei artistice si a rolului prin care arta se doreste sa intervina in vietile oamenilor astfel incat vietuirea sa le para mai simplu de dus, de suportat, oricat ar fi greu o acaparase intr-atat pe tanara ferma si decisa a-si lua viata-n propriile maini si cu mostenirile mamei sale pleaca inspre Varsovia.

Teatrul unde echipa de actori amatori si profesionisti joaca laolalta sub promisiunile achitarii vesnicelor remuneratii amanate la nesfarsit de directorul uns cu alifia minciunii, este pentru Janka optimista si naiva venita din provincie, cu darza constitutie fizica si sentimentala, locul unde deziluzia povestii ce-o facuse sa vina sa joace pe scena unde ardea-n ea flacara vietii pe altarul artei o impinge la capatul puterilor, al zilelor de framantari, coborarii pragurilor si rigorii sale de verticalitate morala in aripile mortii careia i se vinde incercand salvarea egoului neatins prin inghitirea unei licori otetite furata pe fuga de la gazda ce-o alungase pentru intarzierea platii datorate. Andrzej Gresikiewicz venise la Varsovia s-o vada, sa-si reinvie sperantele si cererile-n casatorie, ambitioasa, incapatanata si naiva, dar perfect logica in perspectiva sinceritatii simtirilor ce-o animau in privinta sa, il respinge iar si iar.

Tatal ei afla de tentativa suicidala ramasa fara finalul tragic printr-o norocoasa intamplare, de la amicul ei de la teatru care citise-n gazeta capitalei. Fata este adusa acasa, dupa internarea la spitalul din capitala unde-o veghease atent seful de tren, bucuros si suparat, fericit si naucit ca-si vede fata in asemenea conditii si dupa atente consultatii primite de doctorul familiei se recupereaza bine.
A doua parte a naratiunii se axeaza de acum inainte pe conturarea in stilul zugravirii cadrelor naturale montane si deluroase a zonelor naturale limitrofe capitalei poloneze simtamintelor femeii osciland ca idealuri in viata in a-si simti sufletul radiind de viata pe scena teatrului (cum si-ar mai fi dorit-o iar si iar) desi vazuse bine ce inseamna sa joci cu burta goala zile la rand si a deveni odata cu inrautatirea starii de sanatate a tatalui ei ocrotitor pentru ea, o femeie in care si el si omul care-o iubea ar fi umplut niste pasi pe care ea insasi ezita sa-i faca, nazuind din nou naiva spre ceva dovedit anterior dezamagitor si dureros pentru ea.

In final, accepta propunerea lui Gresikiewicz, desi inspre finalul jocului curtenitor si nunta efectiva, sora lui Andrej propagase printr-o nesemnata scrisoare o poveste ce-o avea ca personaj chiar pe Janka si cateva din aspectele vietii sale la limita subzistentei din scurta perioada artistica de la Varsovia, ce-l iritase pe mire care ezita sa mai oficieze ce-si dorise mult. Inceputul convietuirii cuplului tanar Gresiekiewicz, Andrej si Janka in curtea parintilor tarani ai lui Andrej o face pe Janka sa se simta captiva sentimentala a inadaptarii in mediul ce-o repugna prin fast si lux cu o lipsa de masura si de gust infatisat gratuit parca, asociat cu zilnice escapade bahice ale socrului ce dadeau masura parvenitismului grosier cu comportament grosolan cu justificarea unica a disponibilitatilor materiale in materie de ce se cade si ce se poate fi facut in ograda ta.

In cateva din aceste aspecte ale inadaptarii vietii conjugale nebinecuvantate inca cu urmasi, romanul polonez se aseamana Anna Karenina tolstoiana, traiectul final o evita pe aceasta din urma, Janka nascand un fecior sanatos de care cu totii au grija si atenti mereu in preajma lui, toate capata firescul atat de mult asteptat.

[Marceli.Szpak.]

Polecajka Grafzero

[Gosza · Rating 4 out of 5]

Janka byla taka prawdziwa nmg

[Glafira Regina · Rating 3 out of 5]

Fajna książka, ale zdecydowanie za długa. Wydarzenia można było streszczać w dwa razy krótszy czas, i dodać tak zwany action, o ile nic wstrząsającego i poruszającego się nie dzieje. 

[Jola Cora · Rating 4 out of 5]

Kilka fragmentów tej powieści są wprost przepiękne ❤️

[Bartek M · Rating 4 out of 5]

dogłębnie smutna

[Alexandra Maria · Rating 4 out of 5]

Maiestria artistica defineste tocmai aceasta disponibilitate nebuneasca a sensibilitatii cerebrale si afective de a inghiti totul, de a se revarsa peste tot, tinzand in primul rand spre pierderea propriului eu. Aici nu mai ramane loc, vorbesc despre actori, pentru viata personala, pentru o constiinta mai cuprinzatoare, pentru vreun echilibru, intrucat toate dispozitiile de pe scena se intrepatrund cu cele proprii atat de organic, incat nu se mai stie unde incepe eul propriu si unde se termina cel artistic, adica cel imaginat! (187-188)

Eu ma descurc de minune fara confidente si fara prieteni, fiindca nu-mi place sentimentalismul si, pe urma, e mai sigur asa. (249)

Cred ca, de vreme ce n-am nimic sa-mi reprosez, pot sa ascult linistita ce se spune despre mine. (249)

(...) femeile o duc mai usor, pana si destinul se poarta mai elegant cu ele, le intinde mana si le conduce in momentele mai dificile. (294)

(...) lucrurile stau asa: mai ales pe scena, femeile datoreaza o parte infima din succesul lor talentului propriu, alta parte amantilor care le protejeaza, iar restul galanteriei barbatilor care spera sa le protejeze candva... (294-295)

Nu vreau sa te superi pe mine pentru niste bani amarati...Dumneata nu vrei sa-i primesti, desi ai nevoie de ei. De ce? Pentru ca ti-e rusie sa-i iei, pentru ca ai fost invatata ca in lucru atat de obisnuit, atat de omenesc, cum este intrajutorarea, iti jigneste deminitatea. [...] trebuie sa ai o mentalitate de European si o sensibilitate de isterica, exagerata, ca sa pregeti sa iei bani de la in om ca si tine, atunci cand esti la ananghie. (326)

(...) dupa gandul meu, pur si simplu nu exista nimic care sa il poata face nefericit pe un om cu scaun la cap. (364)

Eu nu ma supar niciodata. Te supara sau te bucura numai prostia, raspunse batranul. Omul se cuvine sa priveasca, sa ia seama la toate si sa-si vada de treaba lui... (365)

- (...) e bine oare sa te indepartezi atat de egosit de lume?
- Tocmai in asta consta intelepciunea. Sa nu doresti nimic pentru tine, sa nu te ingrijesti de nimic si sa ramai indiferent, iata spre ce trebuie sa tinzi.
- Si se poate realiza aceasta stare de insensibilitate absoluta?
- Se poate ajunge treptat la ea cu ajutorul experientei de viata si al gandirii. Nu uita, domnisoara, ca cea mai neinsemnata placere, o multumire de o clipa ne costa totdeauna mai scump decat valoreaza cu adevarat. [...] Majoritatea oamenilor nu mor dintr-o necesitate, ca o lampa in care se sfarseste petrolul, ci din cauza falimentului, a risipirii in maruntisuri de o mie de ori mai putin valoroase decat o singura zi de viata. (367)

- Sinuciderea nu-i decat strigatul ordinar al animalului care sufera, revolta atomului improtriva legilor generale, in plus, un strigat in care poate sa ramana ceva din durerea constiintei si sa dureze secole in infinit. Trebuie sa arzi linistit pana la capat, ca o lumanare, asta-i adevara fericire.
- Asa arata fericirea? intreba Janka.
- Da. Linistea inseamna fericire. Sa negi totul, sa-ti ucizi dorintele si pronirile instinctive, sa smulgi din tine iluziile si capriciile, adica sa-ti inchizi sufletul in copcile constiintei si sa nu-i ingadui sa se iroseasca in tot felul de prostii. (368)

- [...] Pe fata dumitale se citeste bunatatea, de aceea, ca un om cu experienta, iti dau si eu un sfat: ori de cate ori suferi, te dezamageste sau te doare viata, fugi din oras, du-te pe camp, respira aer curat, scalda-te in lumina soarelui, priveste la cer, gandeste-te la infinit si roaga-te... asa vei uita de toate. Te vei simti mai buna si mai puternica. Mizeria oamenilor de astazi provine din ruperea de natura si de Dumnezeu, din insingurarea interioara. Si-ti mai spun inca ceva: iarta totul si ai mila intotdeauna. Oamenii sunt rai din cauza prostiei, dumneata sa fii buna. Cea mai mare intelepciune inseamna bunatatea cea mai profunda. Nu-ti risipi fortele in nimicuri. (370)

[Socrate · Rating 3 out of 5]

Bukowiec, staţia de cale ferată de pe linia spre Dobrowa, se află într-un loc minunat... S-a tăiat un drum cotit printre colinele acoperite cu fagi şi stejari, iar acolo unde locul era mai plat, între un munte uriaş, care îşi înalţă vîrfurile stîncoase deasupra pădurilor, şi o vîlcea lungă şi îngustă, plină de ochiuri de apă şi de noroaie năpădite de verdeaţă, a fost aşezată staţia. Gara de cărămidă netencuită, cu un etaj, unde locuiau şeful de gară şi ajutorul lui, o căsuţă de lemn, într-o latură, pentru telefonist şi angajaţii mai mărunţi, alta la fel, aproape de macazuri, pentru supraveghetorul de linie, trei gherete pentru pază plasate în diferite colţuri pe terenul staţiei şi o rampă descoperită pentru încărcarea mărfurilor — cam aceasta era totul.
Pădure se-ntindea în spatele gării, pădure fremăta şi-n faţa ei. Fîşia de văzduh albăstrui, presărată cu nori cenuşii, se înălţa ca un acoperiş în lărgimea tăriilor.
Soarele se apropia de amiază, lumina tot mai alb, dogorind din ce în ce mai tare; povîrnişurile roşcate ale muntelui de piatră, cu vîrful zdrenţuit, scobit parcă violent de torentele primăverii, se scăldau în strălucirea soarelui.
Stăpinea liniştea unei amiezi de primăvară. Copacii încremeniseră în tăcere. Frunzele verzi de fag, ascuţite, atîrnau parcă somnoroase, îmbătate de lumină, căldură şi linişte.

[Bianca · Rating 2 out of 5]

The tragic story of an educated young woman that runs form her father and unwanted engagement into the world, dreaming of becoming a theatre performer.

Her attachment to moral standards, sets her apart in the theatre world, demanding and getting her respect. Her naivete though, is the beginning of her downfall - she is fooled into working for free, mocked and bullied, relentlessly hanging on to hope until the last moment, that her dreams of accomplishment will come true. Starving and alone, her morals abandon her into the arms of one of the actors, gets pregnant, is thrown out of her home and contemplates suicide.

Her wits, beauty and morals set her apart in an unappreciative world, throughout the book she is called out as a "comedian" by her own community, a community that makes no effort to assimilate her. The books also speaks volumes towards how society failed women. Raised and prepared only for respectable marriage and child rearing, women that had courage to venture into the real world were pushed out, ostracised, misunderstood all the while, not having any tools for defence.

[Dolf van der Haven · Rating 3 out of 5]

Nobel Prize in Literature 1924.
This is not a book for which the author would have received his Nobel Prize. It has a strong beginning and a strong ending, but in between it lacks interest and has too much empty dialogue. It somehow cannot decide between being a tragedy or a comedy, so stays somewhere in between.
It is an early work, so probably not exemplary for the true potential of Reymont.

[Cristina Turcanu · Rating 4 out of 5]

,,Arta nu există în afara tuturor, ci deasupra tuturor...este ceva superior, iar prin aceasta cuprinde totul, fiindcă totul se întrepătrunde,totul se leagă și totul trebuie să alcătuiască un întreg:binele și cunoașterea. Arta e natura însăși, dar o natură conștientă întrucâtva. "

[Eduardo Ramos · Rating 1 out of 5]

A young woman from a well-to-do family rejects an arranged marriage to pursue a career in acting, inviting perdition. Bland, confusing mix of high drama and comedy of manners set in Belle Époque Warsaw, of historical interest, if any.

[Cristina Roman · Rating 4 out of 5]

More on this on my purple notebook.

[Bianca · Rating 3 out of 5]

boring