What do you think?
Rate this book
nymphette_dark99 #1
nymphette_dark99
“Am 13 ani şi 4 luni. În ghiozdanul meu nu găseşti bomboane pe băţ, nu îmi prind părul cu bentiţă, nu port pantofi cu baretă şi nici rochiţe albe. Fac sex pentru că e fun. Îmi testez limitele şi nimic din ceea ce ai putea bănui despre mine nu este adevărat. Mă cheamă Vicky. Ai grijă să nu îmi spui Victoria, port un cutter cu mine tot timpul.”
Rămasă singură în mijlocul Braşovului, fără bani şi fără baterie la mobil, Vicky, o adolescentă de 13 ani, are o noapte la dispoziţie pentru a ajunge în Bucureşti, unde a doua zi este petrecerea de majorat a iubitului ei, Dev, petrecere pe care în niciun caz nu vrea să o rateze. Un TIR opreşte, iar bărbatul pare fascinat de nurii tinerei Lolite, propunându-i o partidă de sex în pădurea de la marginea drumului. Ea acceptă imediat, însă şoferul nu ştie că a făcut o greşeală care îl va costa poate chiar viaţa.
Situaţiile neprevăzute şi personajele întâlnite pe parcursul a doar câteva ore gravitează în jurul atracţiei sexuale şi al aventurilor extreme, al rememorării unor evenimente decisive din trecut şi reflecţii despre persoanele importante care au marcat-o. Fata ascunde totuşi un secret – Întâmplarea.
Live fast, die young, bad girls do it well.
Rămasă singură în mijlocul Braşovului, fără bani şi fără baterie la mobil, Vicky, o adolescentă de 13 ani, are o noapte la dispoziţie pentru a ajunge în Bucureşti, unde a doua zi este petrecerea de majorat a iubitului ei, Dev, petrecere pe care în niciun caz nu vrea să o rateze. Un TIR opreşte, iar bărbatul pare fascinat de nurii tinerei Lolite, propunându-i o partidă de sex în pădurea de la marginea drumului. Ea acceptă imediat, însă şoferul nu ştie că a făcut o greşeală care îl va costa poate chiar viaţa.
Situaţiile neprevăzute şi personajele întâlnite pe parcursul a doar câteva ore gravitează în jurul atracţiei sexuale şi al aventurilor extreme, al rememorării unor evenimente decisive din trecut şi reflecţii despre persoanele importante care au marcat-o. Fata ascunde totuşi un secret – Întâmplarea.
Live fast, die young, bad girls do it well.
344 pages, Paperback
First published January 1, 2013
12 people are currently reading
489 people want to read
About the author
Cristina Nemerovschi
52 books576 followersCristina Nemerovschi s-a născut la București. A absolvit Facultatea de Filosofie a Universității București și un master în cadrul aceleiași facultăți, cu o disertație de filosofie a matematicii. A debutat în 2010 cu romanul Sânge satanic, care a fost comparat de critica literară cu opere-cult ale unor autori precum J. D. Salinger, Henry Miller, Irvine Welsh, Chuck Palahniuk, Bret Easton Ellis sau Anthony Burgess. A fost distins cu premiul Tiuk! pentru debut, cu titlul Cartea anului 2010, Cartea anului 2011 pentru a doua ediție, ales printre finaliștii Premiers Romans En Lecture.
Au urmat alte 14 romane, o parte fiind grupate sub forma unor trilogii, toate având succes atât de public, cât și o receptare critică entuziastă. „Cred în toate lucrurile despre care scriu: iubire, vindecare, iertare, trezire, luptă, găsirea propriului drum, autenticitate, libertate”, spune autoarea într-un interviu.
Proza autoarei a fost inclusă în numeroase antologii, românești și internaționale. Romanul Păpușile i-a adus nominalizarea la Gala Tinerilor Scriitorilor – Cel mai bun prozator al anului 2014.
Romanele Sânge satanic, Pervertirea, Ani cu alcool și sex, Rezervația unicornilor, nymphette_dark99, Ultima vrăjitoare din Transilvania, Vicky, nu Victoria, Cum a ars-o Anghelescu o lună ca scriitor de succes, Păpușile, Rockstar, Zilele noastre care nu vor mai fi niciodată, Dresoarea au inspirat fiecare numeroase manifestări artistice: poezie, piese de teatru, arte vizuale, muzică.
În prezent are în lucru romanul Răzvrătiții și seria fantasy Cronicile fetei lup.
Au urmat alte 14 romane, o parte fiind grupate sub forma unor trilogii, toate având succes atât de public, cât și o receptare critică entuziastă. „Cred în toate lucrurile despre care scriu: iubire, vindecare, iertare, trezire, luptă, găsirea propriului drum, autenticitate, libertate”, spune autoarea într-un interviu.
Proza autoarei a fost inclusă în numeroase antologii, românești și internaționale. Romanul Păpușile i-a adus nominalizarea la Gala Tinerilor Scriitorilor – Cel mai bun prozator al anului 2014.
Romanele Sânge satanic, Pervertirea, Ani cu alcool și sex, Rezervația unicornilor, nymphette_dark99, Ultima vrăjitoare din Transilvania, Vicky, nu Victoria, Cum a ars-o Anghelescu o lună ca scriitor de succes, Păpușile, Rockstar, Zilele noastre care nu vor mai fi niciodată, Dresoarea au inspirat fiecare numeroase manifestări artistice: poezie, piese de teatru, arte vizuale, muzică.
În prezent are în lucru romanul Răzvrătiții și seria fantasy Cronicile fetei lup.
Ratings & Reviews
Friends & Following
Create a free account to discover what your friends think of this book!
Community Reviews
Displaying 1 - 30 of 42 reviews
July 29, 2016
Incerc sa scriu un mic preludiu referitor la stilul literar nonconformist al Cristinei Nemerovschi. Merita incercat! Cartile ei sunt ca o incursiune prin lumile noastre subterane, un alter ego in care uneori se intampla sa ne ratacim. Este partea aceea de spirit malefic din noi care de multe ori ne face rau noua insine atunci cand, prin impulsuri rebele, iese la suprafata. Ca vrem sau nu, constient sau inconstient, spiritele noastre sunt duale, inconstante, imprevizibile precum intamplarile vietii insasi. Este tot ce poate fi mai rau in noi – dezlantuirea! Iesirea din chingile versatilitatii lumii asteia guvernata de legi si reguli precise isi gaseste tablouri halucinante ce oglindesc portiuni ”mlastinoase”. Citesti cartile Cristinei Nemerovschi si dai de o lume diferita decat ce vrea sa inregistreze retina moralistilor: droguri, prostitutie, alcool, imagini obscene... Toate astea exista in viata reala, noi ne facem ca nu le vedem, desi le simtim ca pe niste amenintari.
Cartile Cristinei Nemerovschi nu sunt pentru pudibonzi, si nici pentru sufletele ”sensibile” la adevarurile neplacute ce compun societatea in care traim. Eu as incadra cartile ei in categoria realismului sumbru, cu accente de literatura gotica, un experiment interesant pentru literatura romana.
Cartile Cristinei Nemerovschi nu sunt pentru pudibonzi, si nici pentru sufletele ”sensibile” la adevarurile neplacute ce compun societatea in care traim. Eu as incadra cartile ei in categoria realismului sumbru, cu accente de literatura gotica, un experiment interesant pentru literatura romana.
January 22, 2014
*Am primit cartea “nymphette_dark99” de la editura Herg Benet, pentru recenzie. Multumesc!*
Am terminat cartea asta acum 50 de minute, deci imi este inca proaspata in minte. M-am grabit sa scriu recenzia asta in aceeasi zi in care am terminat de citit cartea pentru ca nu vreau sa uit nimic din ce vreau sa spun.
“nymphette_dark99” este o carte pe care am vrut sa o citesc inca dinaintea lansarii. Pentru, well, suna foarte diferit si este scrisa de Cristina Nemerovschi. Dintotdeauna mi-am dorit sa citesc o carte scrisa de ea, si uite ca, in sfarsit, am reusit sa o fac.
Sunt impresionata de ‘nymphette_dark99’. Mi-a placut extrem de mult si, sincera sa fiu, cand am primit-o si am rasfoit-o, nu credeam ca ma voi innebuni dupa ea! Dar da, mi-a placut foarte mult!
Ok, haideti sa facem ceva clar. Exista multe injuraturi in cartea asta. Si scene care probabil ca nu sunt potrivite cu varsta protagonistei. Sex, bautura, crime (ei, nu chiar!), droguri, injuraturi si situatii socante. So what?! Pe mine, personal, nu m-au deranjat nici injuraturile, nici scenele un pic mai… hai sa spunem, diferite. Pentru ca, pana la urma, asta e Nymphette si din asta e facuta cartea. E ca si cum ai lua elementele romantice din Shakespeare. Asta e, pur si simplu, felul in care autoarea isi spune cuvantul. Daca te deranjeaza cuvintele mai colorate, atunci nu o citi. E simplu ca buna ziua!
Am citit pe undeva ca “nymphette_dark99” a fost scrisa ca sa socheze. Da, a fost scrisa si de-asta. Dar a fost scrisa si ca sa transmita un mesaj. Un mesaj despre adolescenti mileniului 2, despre Romania si despre oameni, in general. Si sincera sa fiu da, consider ca ne trebuia o carte ca asta in literatura din Romania. Ne trebuia o carte care sa spuna lucrurilor pe lume, care sa ne arate cat de murdara e lumea si Romania. Cati fraieri si incuiati avem. Da, poate ca e o carte, deci o poveste cu personaje imaginare, dar e bazata pe un adevar pe care il vedem in fiecare zi. E inspirata din intamplarile pe care le vedem in fiecare zi la televizor si de oamenii care ne inconjoara in Romania. Este atat de mult realism si adevar in cartea asta incat cred ca toata lumea ar trebui sa o citeasca.
Vicky (nu Victoria, va rugam!) este o adolescenta de 13 ani. Oh, am zis adolescenta? Am vrut sa zic fata. Sau chiar femeie. Pentru ca Vicky e orice numai adolescenta nu e. Da, poate ca are 13 ani, poate ca e mai mica decat mine chiar, dar e mai desteapta decat multe femei in varsta. Stie sa se distreze, asta e clar. Stie sa faca ce-I place, cand vrea, cu cine vrea. Si asta e clar. Da stie sa gandeasca. Stie sa iasa din cutia in care sunt blocati majoritatea adolescentilor zilele astea. Stie sa fie diferita, sa gandeasca pentru ea, sa traiasca, sa se bucure de viata, dupa Intamplare. Stie sa se foloseasca de atuu-urile ei si nu se sfieste sa isi faca cunoscuta parerea. Nu e guraliva, ci ironica si stie ce sa spuna. E chiar politicoasa, daca nu ne gandim la briciagul pe care il ascunde si care probabil ca are putin din Gigel sau Gigu sau Giani pe el. Vicky e, pe departe, unul dintre cele mai interesante personaje pe care le-am intalnit pana acum. E extrem de complexa si e o diferenta izbitoare intre varsta, actiunilie si mintea ei. Are o minte diabolica, obosita, inteleapta, “dirty”, si uneori complicata. Da, fumeaza si face sex pentru ca ii place. Are un prieten cu 5 ani mai mare decat ea, iar frate-sau a invatat-o multe dintre smecheriile pe care le stie. Dar e desteapta si stie sa gandeasca singura. Mi-a placut extrem de mult felul in care gandeste, pentru ca se cunoaste ca isi foloseste creierul cu adevarat.
Hai sa trecem la Tedy.
Tedy e un personaj extrem de important in povestea noastra. E fratele lui Vicky si tipul care o initeaza in multe chestii. El a invatat-o sa fumeze, sa bea si sa se drogheze din cand in cand. Bine, ca sa nu mai vorbim de unele “jocuri” pe care Tedy I le-a aratat lui Vicky.
Tedy e, la randul lui, extrem de destept, foarte matur, simpatic, amuzant, complex si complicat. Are ganduri de-a dreptul periculoase. E unul dintre personajele acelea pe care le placi instantaneu, desi nu participa direct in actiune decat la sfarsitul cartii. In rest, Vicky e cea care ne face sa il indragim pe Tedy, prin amintiri si povestiri. Mi-a placut extrem de mult de el, din cauza ca, in ciuda faptului ca are un nume de-a dreptul… moale, e un tip dur.
Relatia dintre Tedy si Vicky are un element mai twisted in el. Nu e o relatie de frate-sora normala. Tedy si Vicky nu se sfiesc din a face anumite lucruri impreuna. De fapt, fac cam orice impreuna. Sunt de nedespartit. Am adorat relatia dintre ei.
Dev. E un tip interesant. Mi-a placea sa aflu mai multe despre el. Nu m-a impresionat la fel de mult ca si Tedy, din cauza ca nu e la fel de… impresionant. ;)
Cartea asta e una dintre cartile acelea in care personajele fac aproape toti banii. Fiecare personaj are ceva inedit, nebunesc. O alta chestie si mai buna? Autoarea a creeat niste personaje care arata Romania si poporul din tara asta. A stiut cum sa ii introduca in poveste si, poate ca a exagerat uneori, dar a facut-o pentru a putea arata cum sunt, de fapt, majoritatea Romanilor.
Tedy, Dev, Vicky si Coco sunt gasca nebuna. Mai vreau o carte cu ei! Desi nu as spune nu la o carte povestita mai mult din prezent decat din trecut, mi-a placut extrem de mult modul in care autoarea a imbinat prezentul cu trecutul. Mi-a placut ca ne-am putut bucura atat de prezent si de peripetiile lui Vicky spre Bucuresti, cat si de intamplari traznite din viata ei.
Actiunea cartii se intampla intr-o noapte si cam o zi. Si nu, cartea nu e grabita! E de-a dreptul captivanta, are un ritm numai potrivit si nu e deloc plictisitoare. La inceput, m-am intrebat ce naiba e Intamplarea. Cand am aflat, am ramas socata. Apoi, am inceput sa ma concentrez mai mult pe peripetiile lui Vicky. Intamplarile prin care ea trece ca sa ajunga la Dev, la Bucuresti, sunt twisted si socante, dar de-a dreptul amuzante si palpitante. Nu ai cum sa nu razi: de Vicky si de ironia lui, de Gigu sau Gigel, de Iepure sau de Vanessa, eventual si de oligofren, sau de Tedy si de capra.
Ca veni vorba de capra… e de-a dreptul capra! Imi venea sa arunc cu ceva dupa ea.
In cartea asta gasesti mai orice, in afara de romance-ul ala siropos. E foarte hardcore nymphette. De-asta imi si place. E diferita si nu a fost scrisa pe baza unor siroposenii care ar fi prins la un public mai incuiat la minte.
Cred ca Nymphette ar trebui sa fie interzisa prostilor, incuiatilor si oamenilor religiosi. Pentru ca siguri vor fi ofensati sa citeasca tot adevarul din cartea asta si, mai mult ca sigur, o vor improsca cu noroi, fara sa o fi inteles cu adevarat.
Cristina Nemerovschi este, probabil, cea mai valoroasa autoare din Romania in prezent. Are un talent si un stil aparte. Cristina nu se sfieste sa spuna lucrurilor pe nume. Nu se foloseste de strategii de marketing si nu scrie povesti banale. Stilul ei de a scriere e extrem de captivant si addicting! Da, mai vreau sa citesc ceva de la ea! Deja mi-am scos pe noptiera “Sange Satanic” si ma voi apuca de ea cat de repede pot.
Cred ca Cristina si-a pus toate nemultumirile despre oamenii din Romania si despre Romania in cartea asta. Si nu numai. Am gasit niste pasaje care se vedeau clar ca sunt opiniile autoarei despre, sa spunem, religie, batrani sau adolescenti. Lucru care mi-a placut extrem de mult!
Banuiesc ca multa lume nu o place pe Cristina din cauza ca spune lucrurilor pe nume si nu se sfieste sa scria despre sex, atei si subiecte mai “delicate”. Eu chiar nu vad ce e rau in asta! Pana la urma, cand scrii o carte, o scrii ca sa transmiti un mesaj si ca sa iti expui sentimentele, nu? Ce, toate cartile trebuie sa fie despre fete cuminti si tipi aratosi?!
“nymphette_dark99” este o carte cu substanta. Cu mesaje. Cu pasiune. Cu personaje misterioase. O carte care nu e pentru toata lumea. O carte care nu m-a dezamagit si nici nu m-a plictisit. O carte impresionanta pentru cei care stiu sa o inteleaga. Daca vreti sa cititi ceva inedit, ceva socant, ceva care sa va lase fara cuvinte, cititi “nymphette_dark99”.
Rating: 5 stele din 5.
Am terminat cartea asta acum 50 de minute, deci imi este inca proaspata in minte. M-am grabit sa scriu recenzia asta in aceeasi zi in care am terminat de citit cartea pentru ca nu vreau sa uit nimic din ce vreau sa spun.
“nymphette_dark99” este o carte pe care am vrut sa o citesc inca dinaintea lansarii. Pentru, well, suna foarte diferit si este scrisa de Cristina Nemerovschi. Dintotdeauna mi-am dorit sa citesc o carte scrisa de ea, si uite ca, in sfarsit, am reusit sa o fac.
Sunt impresionata de ‘nymphette_dark99’. Mi-a placut extrem de mult si, sincera sa fiu, cand am primit-o si am rasfoit-o, nu credeam ca ma voi innebuni dupa ea! Dar da, mi-a placut foarte mult!
Ok, haideti sa facem ceva clar. Exista multe injuraturi in cartea asta. Si scene care probabil ca nu sunt potrivite cu varsta protagonistei. Sex, bautura, crime (ei, nu chiar!), droguri, injuraturi si situatii socante. So what?! Pe mine, personal, nu m-au deranjat nici injuraturile, nici scenele un pic mai… hai sa spunem, diferite. Pentru ca, pana la urma, asta e Nymphette si din asta e facuta cartea. E ca si cum ai lua elementele romantice din Shakespeare. Asta e, pur si simplu, felul in care autoarea isi spune cuvantul. Daca te deranjeaza cuvintele mai colorate, atunci nu o citi. E simplu ca buna ziua!
Am citit pe undeva ca “nymphette_dark99” a fost scrisa ca sa socheze. Da, a fost scrisa si de-asta. Dar a fost scrisa si ca sa transmita un mesaj. Un mesaj despre adolescenti mileniului 2, despre Romania si despre oameni, in general. Si sincera sa fiu da, consider ca ne trebuia o carte ca asta in literatura din Romania. Ne trebuia o carte care sa spuna lucrurilor pe lume, care sa ne arate cat de murdara e lumea si Romania. Cati fraieri si incuiati avem. Da, poate ca e o carte, deci o poveste cu personaje imaginare, dar e bazata pe un adevar pe care il vedem in fiecare zi. E inspirata din intamplarile pe care le vedem in fiecare zi la televizor si de oamenii care ne inconjoara in Romania. Este atat de mult realism si adevar in cartea asta incat cred ca toata lumea ar trebui sa o citeasca.
Vicky (nu Victoria, va rugam!) este o adolescenta de 13 ani. Oh, am zis adolescenta? Am vrut sa zic fata. Sau chiar femeie. Pentru ca Vicky e orice numai adolescenta nu e. Da, poate ca are 13 ani, poate ca e mai mica decat mine chiar, dar e mai desteapta decat multe femei in varsta. Stie sa se distreze, asta e clar. Stie sa faca ce-I place, cand vrea, cu cine vrea. Si asta e clar. Da stie sa gandeasca. Stie sa iasa din cutia in care sunt blocati majoritatea adolescentilor zilele astea. Stie sa fie diferita, sa gandeasca pentru ea, sa traiasca, sa se bucure de viata, dupa Intamplare. Stie sa se foloseasca de atuu-urile ei si nu se sfieste sa isi faca cunoscuta parerea. Nu e guraliva, ci ironica si stie ce sa spuna. E chiar politicoasa, daca nu ne gandim la briciagul pe care il ascunde si care probabil ca are putin din Gigel sau Gigu sau Giani pe el. Vicky e, pe departe, unul dintre cele mai interesante personaje pe care le-am intalnit pana acum. E extrem de complexa si e o diferenta izbitoare intre varsta, actiunilie si mintea ei. Are o minte diabolica, obosita, inteleapta, “dirty”, si uneori complicata. Da, fumeaza si face sex pentru ca ii place. Are un prieten cu 5 ani mai mare decat ea, iar frate-sau a invatat-o multe dintre smecheriile pe care le stie. Dar e desteapta si stie sa gandeasca singura. Mi-a placut extrem de mult felul in care gandeste, pentru ca se cunoaste ca isi foloseste creierul cu adevarat.
Hai sa trecem la Tedy.
Tedy e un personaj extrem de important in povestea noastra. E fratele lui Vicky si tipul care o initeaza in multe chestii. El a invatat-o sa fumeze, sa bea si sa se drogheze din cand in cand. Bine, ca sa nu mai vorbim de unele “jocuri” pe care Tedy I le-a aratat lui Vicky.
Tedy e, la randul lui, extrem de destept, foarte matur, simpatic, amuzant, complex si complicat. Are ganduri de-a dreptul periculoase. E unul dintre personajele acelea pe care le placi instantaneu, desi nu participa direct in actiune decat la sfarsitul cartii. In rest, Vicky e cea care ne face sa il indragim pe Tedy, prin amintiri si povestiri. Mi-a placut extrem de mult de el, din cauza ca, in ciuda faptului ca are un nume de-a dreptul… moale, e un tip dur.
Relatia dintre Tedy si Vicky are un element mai twisted in el. Nu e o relatie de frate-sora normala. Tedy si Vicky nu se sfiesc din a face anumite lucruri impreuna. De fapt, fac cam orice impreuna. Sunt de nedespartit. Am adorat relatia dintre ei.
Dev. E un tip interesant. Mi-a placea sa aflu mai multe despre el. Nu m-a impresionat la fel de mult ca si Tedy, din cauza ca nu e la fel de… impresionant. ;)
Cartea asta e una dintre cartile acelea in care personajele fac aproape toti banii. Fiecare personaj are ceva inedit, nebunesc. O alta chestie si mai buna? Autoarea a creeat niste personaje care arata Romania si poporul din tara asta. A stiut cum sa ii introduca in poveste si, poate ca a exagerat uneori, dar a facut-o pentru a putea arata cum sunt, de fapt, majoritatea Romanilor.
Tedy, Dev, Vicky si Coco sunt gasca nebuna. Mai vreau o carte cu ei! Desi nu as spune nu la o carte povestita mai mult din prezent decat din trecut, mi-a placut extrem de mult modul in care autoarea a imbinat prezentul cu trecutul. Mi-a placut ca ne-am putut bucura atat de prezent si de peripetiile lui Vicky spre Bucuresti, cat si de intamplari traznite din viata ei.
Actiunea cartii se intampla intr-o noapte si cam o zi. Si nu, cartea nu e grabita! E de-a dreptul captivanta, are un ritm numai potrivit si nu e deloc plictisitoare. La inceput, m-am intrebat ce naiba e Intamplarea. Cand am aflat, am ramas socata. Apoi, am inceput sa ma concentrez mai mult pe peripetiile lui Vicky. Intamplarile prin care ea trece ca sa ajunga la Dev, la Bucuresti, sunt twisted si socante, dar de-a dreptul amuzante si palpitante. Nu ai cum sa nu razi: de Vicky si de ironia lui, de Gigu sau Gigel, de Iepure sau de Vanessa, eventual si de oligofren, sau de Tedy si de capra.
Ca veni vorba de capra… e de-a dreptul capra! Imi venea sa arunc cu ceva dupa ea.
In cartea asta gasesti mai orice, in afara de romance-ul ala siropos. E foarte hardcore nymphette. De-asta imi si place. E diferita si nu a fost scrisa pe baza unor siroposenii care ar fi prins la un public mai incuiat la minte.
Cred ca Nymphette ar trebui sa fie interzisa prostilor, incuiatilor si oamenilor religiosi. Pentru ca siguri vor fi ofensati sa citeasca tot adevarul din cartea asta si, mai mult ca sigur, o vor improsca cu noroi, fara sa o fi inteles cu adevarat.
Cristina Nemerovschi este, probabil, cea mai valoroasa autoare din Romania in prezent. Are un talent si un stil aparte. Cristina nu se sfieste sa spuna lucrurilor pe nume. Nu se foloseste de strategii de marketing si nu scrie povesti banale. Stilul ei de a scriere e extrem de captivant si addicting! Da, mai vreau sa citesc ceva de la ea! Deja mi-am scos pe noptiera “Sange Satanic” si ma voi apuca de ea cat de repede pot.
Cred ca Cristina si-a pus toate nemultumirile despre oamenii din Romania si despre Romania in cartea asta. Si nu numai. Am gasit niste pasaje care se vedeau clar ca sunt opiniile autoarei despre, sa spunem, religie, batrani sau adolescenti. Lucru care mi-a placut extrem de mult!
Banuiesc ca multa lume nu o place pe Cristina din cauza ca spune lucrurilor pe nume si nu se sfieste sa scria despre sex, atei si subiecte mai “delicate”. Eu chiar nu vad ce e rau in asta! Pana la urma, cand scrii o carte, o scrii ca sa transmiti un mesaj si ca sa iti expui sentimentele, nu? Ce, toate cartile trebuie sa fie despre fete cuminti si tipi aratosi?!
“nymphette_dark99” este o carte cu substanta. Cu mesaje. Cu pasiune. Cu personaje misterioase. O carte care nu e pentru toata lumea. O carte care nu m-a dezamagit si nici nu m-a plictisit. O carte impresionanta pentru cei care stiu sa o inteleaga. Daca vreti sa cititi ceva inedit, ceva socant, ceva care sa va lase fara cuvinte, cititi “nymphette_dark99”.
Rating: 5 stele din 5.
December 11, 2015
Am cedat presiunii mediatice si am zis sa citesc sa vad si eu fenomenul.
Partea buna e ca acum am o carte in limba romana despre care pot sa spun ca e cea mai proasta carte pe care am citit-o (pina acum era Twilight, primul volum, ca n-am putut sa citesc si restul).
Partea proasta e ca am pierdut cam 4 ore din viata.
Ar mai fi o veste buna. Cartea poate fi utilizata ca material didactic la un curs intitulat ''Cum sa nu scrieti o carte decit daca este adresata adolescentilor putin analfabeti''.
In rest e OK. Plus ca nu mai am aceeasi mincarime sa citesc si restul cartilor scrise de aceeasi autoare.
Partea buna e ca acum am o carte in limba romana despre care pot sa spun ca e cea mai proasta carte pe care am citit-o (pina acum era Twilight, primul volum, ca n-am putut sa citesc si restul).
Partea proasta e ca am pierdut cam 4 ore din viata.
Ar mai fi o veste buna. Cartea poate fi utilizata ca material didactic la un curs intitulat ''Cum sa nu scrieti o carte decit daca este adresata adolescentilor putin analfabeti''.
In rest e OK. Plus ca nu mai am aceeasi mincarime sa citesc si restul cartilor scrise de aceeasi autoare.
August 28, 2017
După confesiunea prezumțioasă, ascunzînd un dispreț arogant pentru toate nimfetele lumii a lui Humbert, a venit rîndul Lolitei să-și spună povestea. Lolita, on the road prin țară și amintiri, Lolita în război cu toată lumea, Lolita în limbo, nici fetiță, nici femeie, care spre deosebire de Holden, nu mai poate rămîne copil, deși, ca și el, disprețuiește adulții, pe care-i include în „…turma religiei lui „așa se face”…”
Căci romanul nymphette_dark99, urmărind peripețiile unei zile din viața tinerei de 13 ani Vicky, dezvoltă tocmai această temă a refuzului adaptării adolescentului într-o lume care-i apare înspăimîntător de crudă, de apatică, dar mai ales de imbecilă:
„Bine că măcar mai diferă culoarea părului la oameni, altfel i-am confunda dracului pe toți, dacă ar fi să ne luăm numai după cum gîndesc sau se chinuie s-o facă.”
Este o călătorie inițiatică, desigur, pe două planuri temporale: al prezentului, în care Vicky întîlnește tot felul de personaje bizare sau numai proaste, pe care le ia în râs, le torturează sau doar se folosește de ele, și al trecutului, căci diversele aventuri îi amintesc altele, întărindu-i-i convingerea că are dreptate să fie în război declarat cu toata lumea: cu părinții (capra și șobolanul) care nu o înțeleg și nu-si exercită autoritatea părintească așa cum ar trebui, preferînd să închidă ochii atunci cînd ceva neplăcut se întîmplă, cu profesorii care se încăpățînează să impună modele demodate, fără să facă efortul de a-i înțelege pe adolescenți, cu societatea care promovează cu nepăsare non valori, într-un cuvînt, cu o întreagă țară de „ciorditori jegoși, retardați și triști.”
Cu un curaj dismulînd disperarea, Vicky ia lumea în piept, afișîndu-și disprețul față de ea printr-un vocabular colorat, dezinhibat, adesea argotic, și printr-un comportament sfidător, adesea agresiv. Alături de ea sînt (sau crede ca sînt) fratele ei Tedy, prietena ei Coco și iubitul ei Dev. Împreună trăiesc într-un prezent perpetuu, în care nimic nu e interzis, în care convențiile sociale sunt abolite, iar sexul, drogurile si crima devin arme într-o nouă disidență:
„E atît de înfiorător de trist să constați că trăiești într-o lume în care cei mai mulți oameni n-au ucis niciodată pe nimeni. O lume cu oameni anesteziați, lipsiți de coaie și atît de proști încît nu se pot dedica nici măcar urii lor. Mereu am avut senzația ca lașitatea pute, că are un miros ca de varză stricată.”
Cinismul, sarcasmul, atitudinea sfidătoare a eroinei au, bineînțeles, și o altă explicație decît dorința de a fi altfel, iar deviza „Live fast, die young, bad girls do it well” ascunde o Întîmplare ale cărei detalii nu le știe nimeni, și pe care ea însăși încearcă să le uite. Întâmplare pe care simte nevoia uneori să o transforme în epifanie nu pentru a se justifica, ci pentru a putea merge mai departe:
„Întîmplarea nu fusese ceva nasol sub toate aspectele. Faza e că, la cîteva săptămâni după ce trecuse, si după ce începusem cît de cît să o uit, mi-am dat seama că se schimbase felul în care priveam oamenii. Mi se păreau prosti. Prosti, neinteresanți și caraghioși.”
Așa s-ar putea explica, pe lîngă dispreț, desigur, cruzimea mutilărilor: ca o reiterare a Întâmplării, acum cu ea în poziție de forță, ca o pedeapsă a lumii absurde în care orice se poate întîmpla, deci nimic nu e cu adevărat irevocabil, iremediabil, o lume rămasă la nivelul „protogusturilor”, al cărei zeu, televizorul, a înlocuit pînă și relațiile de familie, o lume defectă, inferioară, căreia eroina refuză orgolios să-i aparțină:
„De n-am deveni normali… orice, numai să nu devenim scîrboși si normali”
Prezentul perpetuu în care se complace (sau se refugiază) Vicky, este însă iremediabil anulat de revelația din finalul romanului, că Întîmplarea n-a fost chiar atît de întîmplătoare. În fața trădării neașteptate, perspectiva se schimba dramatic, inițierea brutală negociind provizoratul zilei de azi pentru speranța firavă că ziua de mîine ar putea repune lucrurile pe făgașul cunoscut:
„Mîine o să fie nisip ud, o să fie frig ca dracu’ si o să bem bere zgribuliți. Mîine o să fim împreună. O să fie cea mai tare zi din viața noastră. O să fie. Mîine. Vai, cum poate să sune.
Mîine.”
La urma urmelor, tomorrow is another day, nu-i așa?
Căci romanul nymphette_dark99, urmărind peripețiile unei zile din viața tinerei de 13 ani Vicky, dezvoltă tocmai această temă a refuzului adaptării adolescentului într-o lume care-i apare înspăimîntător de crudă, de apatică, dar mai ales de imbecilă:
„Bine că măcar mai diferă culoarea părului la oameni, altfel i-am confunda dracului pe toți, dacă ar fi să ne luăm numai după cum gîndesc sau se chinuie s-o facă.”
Este o călătorie inițiatică, desigur, pe două planuri temporale: al prezentului, în care Vicky întîlnește tot felul de personaje bizare sau numai proaste, pe care le ia în râs, le torturează sau doar se folosește de ele, și al trecutului, căci diversele aventuri îi amintesc altele, întărindu-i-i convingerea că are dreptate să fie în război declarat cu toata lumea: cu părinții (capra și șobolanul) care nu o înțeleg și nu-si exercită autoritatea părintească așa cum ar trebui, preferînd să închidă ochii atunci cînd ceva neplăcut se întîmplă, cu profesorii care se încăpățînează să impună modele demodate, fără să facă efortul de a-i înțelege pe adolescenți, cu societatea care promovează cu nepăsare non valori, într-un cuvînt, cu o întreagă țară de „ciorditori jegoși, retardați și triști.”
Cu un curaj dismulînd disperarea, Vicky ia lumea în piept, afișîndu-și disprețul față de ea printr-un vocabular colorat, dezinhibat, adesea argotic, și printr-un comportament sfidător, adesea agresiv. Alături de ea sînt (sau crede ca sînt) fratele ei Tedy, prietena ei Coco și iubitul ei Dev. Împreună trăiesc într-un prezent perpetuu, în care nimic nu e interzis, în care convențiile sociale sunt abolite, iar sexul, drogurile si crima devin arme într-o nouă disidență:
„E atît de înfiorător de trist să constați că trăiești într-o lume în care cei mai mulți oameni n-au ucis niciodată pe nimeni. O lume cu oameni anesteziați, lipsiți de coaie și atît de proști încît nu se pot dedica nici măcar urii lor. Mereu am avut senzația ca lașitatea pute, că are un miros ca de varză stricată.”
Cinismul, sarcasmul, atitudinea sfidătoare a eroinei au, bineînțeles, și o altă explicație decît dorința de a fi altfel, iar deviza „Live fast, die young, bad girls do it well” ascunde o Întîmplare ale cărei detalii nu le știe nimeni, și pe care ea însăși încearcă să le uite. Întâmplare pe care simte nevoia uneori să o transforme în epifanie nu pentru a se justifica, ci pentru a putea merge mai departe:
„Întîmplarea nu fusese ceva nasol sub toate aspectele. Faza e că, la cîteva săptămâni după ce trecuse, si după ce începusem cît de cît să o uit, mi-am dat seama că se schimbase felul în care priveam oamenii. Mi se păreau prosti. Prosti, neinteresanți și caraghioși.”
Așa s-ar putea explica, pe lîngă dispreț, desigur, cruzimea mutilărilor: ca o reiterare a Întâmplării, acum cu ea în poziție de forță, ca o pedeapsă a lumii absurde în care orice se poate întîmpla, deci nimic nu e cu adevărat irevocabil, iremediabil, o lume rămasă la nivelul „protogusturilor”, al cărei zeu, televizorul, a înlocuit pînă și relațiile de familie, o lume defectă, inferioară, căreia eroina refuză orgolios să-i aparțină:
„De n-am deveni normali… orice, numai să nu devenim scîrboși si normali”
Prezentul perpetuu în care se complace (sau se refugiază) Vicky, este însă iremediabil anulat de revelația din finalul romanului, că Întîmplarea n-a fost chiar atît de întîmplătoare. În fața trădării neașteptate, perspectiva se schimba dramatic, inițierea brutală negociind provizoratul zilei de azi pentru speranța firavă că ziua de mîine ar putea repune lucrurile pe făgașul cunoscut:
„Mîine o să fie nisip ud, o să fie frig ca dracu’ si o să bem bere zgribuliți. Mîine o să fim împreună. O să fie cea mai tare zi din viața noastră. O să fie. Mîine. Vai, cum poate să sune.
Mîine.”
La urma urmelor, tomorrow is another day, nu-i așa?
August 13, 2013
Cartea a fost scrisă ca să şocheze,m-a șocat dar nu pot zice că într-un mod plăcut. Viky e o rebelă de 13 ani care a dat deja de vicii, de care nu se mai poate descotorosi și nici nu vrea asta, pentru ea e "fun" să bei și să faci dragoste la drumul mare cu oricine...
Exact pentru aceste motive am declarat că nu e genul meu de carte, dar probabil că nici nu se vrea a fi un roman ușor de înghițit, nu?
Ca tehnică și limbaj seamănă puțin cu romanele "De veghe în lanul de secară" de J.D Salinger și "Nimic nou pe frontul de vest" scris de Erich Maria Remarque
http://buburuzabia.blogspot.ro/2013/0...
Exact pentru aceste motive am declarat că nu e genul meu de carte, dar probabil că nici nu se vrea a fi un roman ușor de înghițit, nu?
Ca tehnică și limbaj seamănă puțin cu romanele "De veghe în lanul de secară" de J.D Salinger și "Nimic nou pe frontul de vest" scris de Erich Maria Remarque
http://buburuzabia.blogspot.ro/2013/0...
March 3, 2016
Si eu, si eu mi-as dori ca Vicky sa fie sora mea! :)
Este greu sa scrii despre cartea aceasta. Daca mi s-ar cere s-o definesc, as spune ca este totul. Despre cum te formezi ca om si cum existi ca fiinta neinlantuita de norme stupide dictate de societate. S-a scris oricum destul despre nymphette. Cine n-a inteles nimic a spus ca e cu sex la 13 ani, alcool, droguri si incest. Cine a inteles, s-a indragostit, iar asta spune tot.
Evident pentru oricine o citeste este ca-i mai buna decat majoritatea cartilor clasice, inclusiv Lolita, si va mai naste multe controverse, ca tot ce-i genial pe lume.
Este greu sa scrii despre cartea aceasta. Daca mi s-ar cere s-o definesc, as spune ca este totul. Despre cum te formezi ca om si cum existi ca fiinta neinlantuita de norme stupide dictate de societate. S-a scris oricum destul despre nymphette. Cine n-a inteles nimic a spus ca e cu sex la 13 ani, alcool, droguri si incest. Cine a inteles, s-a indragostit, iar asta spune tot.
Evident pentru oricine o citeste este ca-i mai buna decat majoritatea cartilor clasice, inclusiv Lolita, si va mai naste multe controverse, ca tot ce-i genial pe lume.
March 22, 2016
Vicky nu e un tipar. E un amalgan de lucruri, varste, trairi, experiente, nebunii, gusturi si arome. E tot ceea ce vrei, insa nu esti sigur per total ca ai nevoie. Eu am considerat-o cel mai mult ca fiind puntea dintre real si ireal. E o fantoma vie, ce traieste in sufletul tau si cateodata o zaresti in anumite gesturi, priviri fugare sau atingeri. Sau atunci cand dai foc scolii. Depinde.
[..]
Iubeste-o. Agata-te insistent de fiecare cuvant al ei, de geaca de piele cu captuseala rosie, oja neagra ciobita, parul decolorat si ciorapii rupti. Cu totii avem nevoie de Vicky, sa ne deschida ochii catre alte posibilitati, aventuri care unora li s-ar parea „outrageous”
full review here : https://brigetgunn.wordpress.com/2016...
Multumesc, Cristina, inca o data, pentru o poveste geniala <3
[..]
Iubeste-o. Agata-te insistent de fiecare cuvant al ei, de geaca de piele cu captuseala rosie, oja neagra ciobita, parul decolorat si ciorapii rupti. Cu totii avem nevoie de Vicky, sa ne deschida ochii catre alte posibilitati, aventuri care unora li s-ar parea „outrageous”
full review here : https://brigetgunn.wordpress.com/2016...
Multumesc, Cristina, inca o data, pentru o poveste geniala <3
September 8, 2017

¤Ce mi-a plăcut:
- titlul romanului; chiar atrage atenția asupra lucrării
- coperta care este simplă si fabuloasă
- stilul de scriere al autoarei, care a îndulcit mult acțiunea cărții
- portretizarea tipurilor umane din București fara perdea
- personajul Tedy, în care m-am regăsit înfricoșător de mult
- prietenia ei cu Coco
- amintirile hilare din copilărie - scrisorile erotice ale lui Dev
- au fost momente in care am râs cu poftă
¤Ce nu mi-a plăcut:
- incestul
- relațiile pedofilice
- momentele dubioase de sex, care a facut cartea mai grețoasă
- Vicky se supăra că este judecată de alții, dar ea îi judecă pe alții la fel de mult
- modul ridicol de matur in care a fost portretizata Vicky, desi ea nu este decat un copil, oricât de inteligenta ar fi
- modul cum tratau oamenii spunând ca sunt inferiori, desi si ei si artistii lor preferați erau tot oameni
- cartea a fost puțin prea lungă
Cât timp am citit cartea am tot comparat-o cu "Octopussy" de Cristina Boncea, având tot adolescente în călduri care fac sex pentru ca e "fun". Desigur ca "nymphette_dark99" este mult mai bună datorită stilului complet si a descrierii, dar in general se aseamănă. Chiar ar fi amuzant un crossover dintre cele doua protagoniste.
In concluzie, cartea ar merita un 3,5 pentru ca au fost momente care m-au enervat si pentru ca eu consider ca ar fi trebuit sa fie cartea puțin mai scurtă (la un moment dat aveam senzația ca autoarea lălăie acțiunea într-un mod absolut obositor).
¤Ce mi-a plăcut:
- titlul romanului; chiar atrage atenția asupra lucrării
- coperta care este simplă si fabuloasă
- stilul de scriere al autoarei, care a îndulcit mult acțiunea cărții
- portretizarea tipurilor umane din București fara perdea
- personajul Tedy, în care m-am regăsit înfricoșător de mult
- prietenia ei cu Coco
- amintirile hilare din copilărie - scrisorile erotice ale lui Dev
- au fost momente in care am râs cu poftă
¤Ce nu mi-a plăcut:
- incestul
- relațiile pedofilice
- momentele dubioase de sex, care a facut cartea mai grețoasă
- Vicky se supăra că este judecată de alții, dar ea îi judecă pe alții la fel de mult
- modul ridicol de matur in care a fost portretizata Vicky, desi ea nu este decat un copil, oricât de inteligenta ar fi
- modul cum tratau oamenii spunând ca sunt inferiori, desi si ei si artistii lor preferați erau tot oameni
- cartea a fost puțin prea lungă
Cât timp am citit cartea am tot comparat-o cu "Octopussy" de Cristina Boncea, având tot adolescente în călduri care fac sex pentru ca e "fun". Desigur ca "nymphette_dark99" este mult mai bună datorită stilului complet si a descrierii, dar in general se aseamănă. Chiar ar fi amuzant un crossover dintre cele doua protagoniste.
In concluzie, cartea ar merita un 3,5 pentru ca au fost momente care m-au enervat si pentru ca eu consider ca ar fi trebuit sa fie cartea puțin mai scurtă (la un moment dat aveam senzația ca autoarea lălăie acțiunea într-un mod absolut obositor).
May 25, 2016
Am 13 ani şi 4 luni. În ghiozdanul meu nu găseşti bomboane pe băţ, nu îmi prind părul cu bentiţă, nu port pantofi cu baretă şi nici rochiţe albe. Fac sex pentru că e fun. Îmi testez limitele şi nimic din ceea ce ai putea bănui despre mine nu este adevărat. Mă cheamă Vicky. Ai grijă să nu îmi spui Victoria, port un cutter cu mine tot timpul.
Faptul ca auzisem ca autoarea are un stil nonconformist asta m-a facut sa imi doresc sa citesc o carte de la aceasta, si asa am pus ochii pe nymphette_dark99 , la inceput am avut impresia ca citesc o carte scrisa de un autor strain i mean pana atunci nu am crezut ca un autor roman poate scrie atat de bine.
Actiunea in sine nu este foarte complicata, dar totusi este perfecta pentru adolescentii din ziua de azi, avand in vedere ca majoritatea au trecut sau urmeaza sa treaca prin UNELE stagii prin care a trecut si Vicky.
Cartea m-a intrigat destul de tare iar dupa ce am terminat-o mi-am spus ca trebuie sa citesc si volumul doi neaparat, avand in vedere ca am parcurs acest volum in cateva ore.
Structurarea personajului principal este foarte complexa, aratand cate o caracteristica morala dupa fiecare amintire de a sa.
Recomand cu, caldura aceasta carte iar tot ce pot spune despre Cristina este jos palaria, si abia astept sa citesc si urmatoarele cartii ale sale.
Faptul ca auzisem ca autoarea are un stil nonconformist asta m-a facut sa imi doresc sa citesc o carte de la aceasta, si asa am pus ochii pe nymphette_dark99 , la inceput am avut impresia ca citesc o carte scrisa de un autor strain i mean pana atunci nu am crezut ca un autor roman poate scrie atat de bine.
Actiunea in sine nu este foarte complicata, dar totusi este perfecta pentru adolescentii din ziua de azi, avand in vedere ca majoritatea au trecut sau urmeaza sa treaca prin UNELE stagii prin care a trecut si Vicky.
Cartea m-a intrigat destul de tare iar dupa ce am terminat-o mi-am spus ca trebuie sa citesc si volumul doi neaparat, avand in vedere ca am parcurs acest volum in cateva ore.
Structurarea personajului principal este foarte complexa, aratand cate o caracteristica morala dupa fiecare amintire de a sa.
Recomand cu, caldura aceasta carte iar tot ce pot spune despre Cristina este jos palaria, si abia astept sa citesc si urmatoarele cartii ale sale.
October 12, 2016
Nu am cuvinte să descriu cât mi-a plăcut această carte, cât mi-a plăcut Vicky şi cât mi-a plăcut stilul de scriere!
N-am mai întâlnit un asemenea personaj şi pot să admit că Vicky e foarte interesantă.
Îmi place cum gândește.
Nu am de gând să fac o vreun rezumat, fiindcă sunt destule pe-aici,dar am să vă spun părerea mea despte carte.
G-E-N-I-A-L-Ă!
Trebuie să o citiți!
(Abia aștept să îmi cumpăr şi volumul doi.)
N-am mai întâlnit un asemenea personaj şi pot să admit că Vicky e foarte interesantă.
Îmi place cum gândește.
Nu am de gând să fac o vreun rezumat, fiindcă sunt destule pe-aici,dar am să vă spun părerea mea despte carte.
G-E-N-I-A-L-Ă!
Trebuie să o citiți!
(Abia aștept să îmi cumpăr şi volumul doi.)
August 1, 2017
,,Vicky nu ar mai fi Vicky fără aura aceea wild care o înconjoară, nici mesajul nu ar mai avea aceeași valoare."
Continuarea:
>> https://catrinaionescu.blogspot.ro/20... <<
Continuarea:
>> https://catrinaionescu.blogspot.ro/20... <<
September 29, 2015
Vrea ca Vicky sa fie sora mea!!!
March 22, 2016
easily my favourite book
October 13, 2021
O radiografie dura si sincera a societatii in care traim - foarte mult mi-a placut stilul autoarei.
Sunt abordate teme precum neglijenta fata de copii, sistemul de invatamant, abuzurile sexuale, relatii disfunctionale, consumul de droguri si alcool, ipocrizie si superficialitate. Da, limbajul este licentios si da, unele scene sunt socante si greu de digerat, dar aceste aspecte nu fac altceva decat sa intregeasca imaginea de ansamblu - lupta pe care o duce Vicky intr-o lume total anapoda.
Sunt abordate teme precum neglijenta fata de copii, sistemul de invatamant, abuzurile sexuale, relatii disfunctionale, consumul de droguri si alcool, ipocrizie si superficialitate. Da, limbajul este licentios si da, unele scene sunt socante si greu de digerat, dar aceste aspecte nu fac altceva decat sa intregeasca imaginea de ansamblu - lupta pe care o duce Vicky intr-o lume total anapoda.
November 16, 2014
O carte interesanta, o carte ce o citesti pe nerasuflate, daca reusesti sa depasesti sumbrul situatiilor, personajele aproape fantastice, care din pacate sunt inspirate din realitate. O carte ce te face sa treci prin toate starile emotionale, de la umor la tristete, la nostalgie, la ura, dar cel mai important, la final gasesti speranta, intr'o lume aparent lipsita de orice viitor.
December 10, 2016
Hmmm... In sfarsit , am citit si eu o carte a Cristinei. Nu stiu inca daca sa ii dau 5 stele pentru ca a fost ceva diferit si pentru curajul de a scrie ceva iesit din tipare sau 3 stele, pentru povestea citita .A fost ok. Nu am de gand sa critic sau sa laud. Dar cum Goodreads sugereaza ca ti-a placut daca ii dai doar 3 stele , atunci 3 sa fie!
November 30, 2013
Regăsesc în cărtile Cristinei trăiri din propria viaţă, nu neapărat întamplări şi fapte cât experienţe interioare. Sunt aproape ca o reamintire a unei vârste trecute.
December 20, 2015
Cartea asta nu ascunde absolut nimic .
October 16, 2016
Great book :) :D Mi a placut maxxxim
October 18, 2021
Am vazut aceasta carte la biblioteca acum multi ani si am adaugat-o in lista mea interminabila de "ToBeRead". Insfarsit am imprumutat-o recent si am inceput sa o citesc impreuna cu prietenul meu pe oriunde mergeam: Braila, Buzau... exact cum si protagonista, Vicky, calatoreste timp de o noapte. Nu exista sentiment mai placut decat a citi aceasta carte in timp ce mergi cu trenul.
Deci, asa cum am spus, in carte este vorba despre Vicky (Victoria Violeta - nume care protagonistei ii displace maxim), o pre-adolescenta de 13 ani care, pe timpul unei nopti, calatoreste de la Brasov spre Bucuresti, sa prinda ziua iubitului ei, Dev, care implineste 18 ani. Insa nu este atat de usor cum suna. Ea nu are cu ce calatori propriu-zis, asa ca face autostopul si pe drum cunoaste multi oameni si are parte de multe peripetii care mai de care iesite din comun. Pe parcurs, insa, ne povesteste multe intamplari pe care le-a trait inainte. Ne povesteste despre mama ei ("capra"), prietena ei Coco, iubitul ei, Dev (Cosmin) si fratele ei Tedy. Ca sa nu mai spun de toate petrecerile ciudate, partidele funny sau creepy de sex, tigarile, drogurile si tot ceea ce mai este implicat in amintirile ei. Povestea ascunde insa, "Intamplarea". Nu o sa spun despre ce este vorba, caci nu voi da spoilere. Prin aceasta carte, autoarea arata adevarul crud al societatii in care traim, iar cateva din intamplarile ei se oglindesc cu cateva intamplari mai vechi de ale mele. Spre exemplu, cum vorbea ea pe messenger (cel vechi) cu un pervers in varsta care erau in calduri...
La inceput m-a atras instant cartea. Sunt open-minded de felul meu si nu m-au deranjat deloc injuraturile, sau sexul sau toate astea. Ba chiar mi s-au parut amuzante si pot spune ca am ras enorm la multe faze din aceasta carte. Ador felul de a povesti a lui Vicky. E asa deschis, te atrage imediat. Dupa prima intamplare cu un camionagiu, Gelu/Gicu/Gigel whatever, insa, Vicky a inceput sa povesteasca faze din trecut. La inceput mi-a fost greu sa ma adaptez acestui mod de scriere (intoarcerea in trecut) desi am citit si alte carti asemanatoare. Dar am continuat sa citesc, pentru ca pur si simplu cartea asta ma chema la ea. Apoi a inceput sa fie din ce in ce mai interesanta, sa fiu din ce in ce mai curioasa asupra vietii ei si a personajelor pe care le intalnea pe drum. Ca sa nu mai spun de "Intamplare". Dupa ce am aflat despre ce e vorba, practic am devorat cartea pana la final. Iar la ultimul sfert din carte uitasem si de mancare, de tot. Voiam sa o termin, sa vad daca ajunge la party-ul lui Dev, sa vad ce se intampla, daca se reintalneste cu Tedy... Nu pot decat sa spun ca finalul a fost mind-fuck intr-un sens grozav! Am terminat cartea parandu-mi rau ca s-a terminat. Tocmai de aceea am imprumutat al doilea volum!
Ca o concluzie, nu m-a deranjat felul non-comformist al Cristinei Nemerovschi de a scrie deloc. Ba chiar l-am considerat un fun-read si m-am distrat copios, am pus suflet pentru unele personaje si m-am simtit foarte bine. Asa ca acest prim volum din duologia "nymphette_dark99" primeste de la mine 4 stelute.
Deci, asa cum am spus, in carte este vorba despre Vicky (Victoria Violeta - nume care protagonistei ii displace maxim), o pre-adolescenta de 13 ani care, pe timpul unei nopti, calatoreste de la Brasov spre Bucuresti, sa prinda ziua iubitului ei, Dev, care implineste 18 ani. Insa nu este atat de usor cum suna. Ea nu are cu ce calatori propriu-zis, asa ca face autostopul si pe drum cunoaste multi oameni si are parte de multe peripetii care mai de care iesite din comun. Pe parcurs, insa, ne povesteste multe intamplari pe care le-a trait inainte. Ne povesteste despre mama ei ("capra"), prietena ei Coco, iubitul ei, Dev (Cosmin) si fratele ei Tedy. Ca sa nu mai spun de toate petrecerile ciudate, partidele funny sau creepy de sex, tigarile, drogurile si tot ceea ce mai este implicat in amintirile ei. Povestea ascunde insa, "Intamplarea". Nu o sa spun despre ce este vorba, caci nu voi da spoilere. Prin aceasta carte, autoarea arata adevarul crud al societatii in care traim, iar cateva din intamplarile ei se oglindesc cu cateva intamplari mai vechi de ale mele. Spre exemplu, cum vorbea ea pe messenger (cel vechi) cu un pervers in varsta care erau in calduri...
La inceput m-a atras instant cartea. Sunt open-minded de felul meu si nu m-au deranjat deloc injuraturile, sau sexul sau toate astea. Ba chiar mi s-au parut amuzante si pot spune ca am ras enorm la multe faze din aceasta carte. Ador felul de a povesti a lui Vicky. E asa deschis, te atrage imediat. Dupa prima intamplare cu un camionagiu, Gelu/Gicu/Gigel whatever, insa, Vicky a inceput sa povesteasca faze din trecut. La inceput mi-a fost greu sa ma adaptez acestui mod de scriere (intoarcerea in trecut) desi am citit si alte carti asemanatoare. Dar am continuat sa citesc, pentru ca pur si simplu cartea asta ma chema la ea. Apoi a inceput sa fie din ce in ce mai interesanta, sa fiu din ce in ce mai curioasa asupra vietii ei si a personajelor pe care le intalnea pe drum. Ca sa nu mai spun de "Intamplare". Dupa ce am aflat despre ce e vorba, practic am devorat cartea pana la final. Iar la ultimul sfert din carte uitasem si de mancare, de tot. Voiam sa o termin, sa vad daca ajunge la party-ul lui Dev, sa vad ce se intampla, daca se reintalneste cu Tedy... Nu pot decat sa spun ca finalul a fost mind-fuck intr-un sens grozav! Am terminat cartea parandu-mi rau ca s-a terminat. Tocmai de aceea am imprumutat al doilea volum!
Ca o concluzie, nu m-a deranjat felul non-comformist al Cristinei Nemerovschi de a scrie deloc. Ba chiar l-am considerat un fun-read si m-am distrat copios, am pus suflet pentru unele personaje si m-am simtit foarte bine. Asa ca acest prim volum din duologia "nymphette_dark99" primeste de la mine 4 stelute.
December 15, 2020
Aceasta este o carte pe care îmi doream de mult timp să o citesc, vreo cinci ani chiar, la modul în care abia așteptam să descopăr povestea protagonistei, o adolescentă de treisprezece ani pe nume "Vicky, nu Victoria", va tăia orice legătură cu voi dacă îi spuneți pe numele real. Și dacă aș vrea să vă introduc în atmosfera cărții, vă va tăia chiar și pe voi. Dar este un roman care mi-a dezamăgit așteptările.
Vicky este tipul adolescentei rebele, mediul în care a trăit și experiențele prin care a trecut i-au influențat personalitatea, evoluând astfel într-o persoană care vrea să pară matură și trecută prin viață, dar care este doar un copil ce mi s-a părut penibil în multe ipostaze.
Acțiunile fetei sunt, în general, exagerate și nu au niciun rost decât acela de divertisment, unul "cringe" — dacă trebuie să folosesc un vocabular uzual adolescentin. Vicky se distrează făcând sex și rănindu-i pe cei pe care-i întâlnește, personaje cu multe defecte și ele. Anturajul lui Vicky seamănă cu ea, adolescenți cu probleme pentru care viața este doar o joacă nefericită, o aventură. Ideea cărții nu e rea, dar modul în care decurge acțiunea și cel în care ne sunt înfățișate gândurile personajului nu mi-au plăcut. La prima vedere, personajul ar putea părea că are vreo afecțiune gravă de personalitate antisocială, dar mie mi s-a părut a fi doar o fată care vrea să fie "badass", asemenea tipului de persoană la care se referă citatul: "Live fast, die young, bad girls do it well..."
Probabil dacă aceasta ar fi fost prima carte pe care aș fi citit-o de la Cristina Nemerovschi, atunci nu aș mai fi continuat să apreciez autoarea, dar comparativ cu "Zilele noastre care nu vor mai fi niciodată" (un roman pe care vi-l recomand), cea din poză este la un cu totul alt nivel... Unul foarte scăzut.
Vicky este tipul adolescentei rebele, mediul în care a trăit și experiențele prin care a trecut i-au influențat personalitatea, evoluând astfel într-o persoană care vrea să pară matură și trecută prin viață, dar care este doar un copil ce mi s-a părut penibil în multe ipostaze.
Acțiunile fetei sunt, în general, exagerate și nu au niciun rost decât acela de divertisment, unul "cringe" — dacă trebuie să folosesc un vocabular uzual adolescentin. Vicky se distrează făcând sex și rănindu-i pe cei pe care-i întâlnește, personaje cu multe defecte și ele. Anturajul lui Vicky seamănă cu ea, adolescenți cu probleme pentru care viața este doar o joacă nefericită, o aventură. Ideea cărții nu e rea, dar modul în care decurge acțiunea și cel în care ne sunt înfățișate gândurile personajului nu mi-au plăcut. La prima vedere, personajul ar putea părea că are vreo afecțiune gravă de personalitate antisocială, dar mie mi s-a părut a fi doar o fată care vrea să fie "badass", asemenea tipului de persoană la care se referă citatul: "Live fast, die young, bad girls do it well..."
Probabil dacă aceasta ar fi fost prima carte pe care aș fi citit-o de la Cristina Nemerovschi, atunci nu aș mai fi continuat să apreciez autoarea, dar comparativ cu "Zilele noastre care nu vor mai fi niciodată" (un roman pe care vi-l recomand), cea din poză este la un cu totul alt nivel... Unul foarte scăzut.
February 14, 2020
După ce am citit “Lolita” originală și am rămas cu impresia “meh, nu e cine știe ce”, nu am prevăzut că cineva va lua acea Lolita clasică și o va aduce în prezent. Dar nu înainte de a-i da o notă diabolică și de a o accesoriza cu arme albe, tupeu până la infinit și înapoi, deviații comportamentale și o fustă extrem de scurtă.
Dar nu are sens să mai vorbim despre Lolita inițială, deoarece cartea Cristinei Nemerovschi este cu totul altceva. Aveam impresia că am citit destul de mult încât să fi trecut și prin lecturi nerecomandate inimilor sensibile. Cât m-am înșelat…! Cred că de când am început să citesc romane, în această viață de cititor, nu am întâlnit o lectură la fel de șocantă ca aceasta. Sau, ca să fiu puțin mai indulgentă, “Nymphette” se află cu siguranță în top 5.
Continuarea recenziei:
https://serialreaders.com/vezi-recenz...
Dar nu are sens să mai vorbim despre Lolita inițială, deoarece cartea Cristinei Nemerovschi este cu totul altceva. Aveam impresia că am citit destul de mult încât să fi trecut și prin lecturi nerecomandate inimilor sensibile. Cât m-am înșelat…! Cred că de când am început să citesc romane, în această viață de cititor, nu am întâlnit o lectură la fel de șocantă ca aceasta. Sau, ca să fiu puțin mai indulgentă, “Nymphette” se află cu siguranță în top 5.
Continuarea recenziei:
https://serialreaders.com/vezi-recenz...
April 2, 2014
O carte bine scrisa, captivanta si usor de citit. Totusi, personajele nu au profunzime sau nu conving, iar actiunea este pe alocuri neverosimila. Ar merge sa fie ecranizata, ar iesi un soi de thriller cu ceva elemente horror/gore.
July 4, 2013
The best bok who i read ! It's amazing how a book can be so great .
September 29, 2015
Vicky este the ultimate travel buddy! O ador!!
September 29, 2015
Daca voi fi vreodata mama, o fata ca Vicky imi doresc. Abia astept continuarea aceste carti!
September 14, 2017
Cartea asta a fost... controversata. Nu stiu daca mi-a placut. N-am mai patit asta pana acum. De obicei ori ador o carte, ori o urasc. Am fost destul de confuza citind nymphette_dark. Imi placeau anumite ideologii si comportamente ale personajelor, altele mi se pareau ridicole. Poate sunt eu prea inchisa la minte.
O alta cheste despre care sunt confuza daca imi place sau nu, e relatia dintre Tedy si Vicky. Adularea pe care o are ea pentru fratele ei mai mare, cum il pune pe un piedestal si e in stare sa-si dea viata pentru el, e stupid de perfect. Imi place asta. Apoi relatia a devenit cam complicata. Incestul mi se pare dezgustator. Sunt contrariata.
Scenele dezgustatoare si execrabile de sex ai fost preferatele mele. Erau atat de random si idioate incat nu m-am putut abtine sa nu le ador. Cred ca a fost chestia mea preferata. De asemenea cum decidea sa-si tortureze victimele ca o vaduva neagra. Mi-a plaxut si asta.
In final, sunt contrariata si curioasa. Sunt complet convinsa ca e merita citita, dar nu sunt convinsa daca mi-a placut (stiu ca n-are sens). Vreau sa citesc volumul doi si sa ma hotarasc.
O alta cheste despre care sunt confuza daca imi place sau nu, e relatia dintre Tedy si Vicky. Adularea pe care o are ea pentru fratele ei mai mare, cum il pune pe un piedestal si e in stare sa-si dea viata pentru el, e stupid de perfect. Imi place asta. Apoi relatia a devenit cam complicata. Incestul mi se pare dezgustator. Sunt contrariata.
Scenele dezgustatoare si execrabile de sex ai fost preferatele mele. Erau atat de random si idioate incat nu m-am putut abtine sa nu le ador. Cred ca a fost chestia mea preferata. De asemenea cum decidea sa-si tortureze victimele ca o vaduva neagra. Mi-a plaxut si asta.
In final, sunt contrariata si curioasa. Sunt complet convinsa ca e merita citita, dar nu sunt convinsa daca mi-a placut (stiu ca n-are sens). Vreau sa citesc volumul doi si sa ma hotarasc.
This entire review has been hidden because of spoilers.
July 30, 2017
3,5 ⭐️
November 30, 2013
Sinceră să fiu nu prea ştiu cum să descriu această carte. Şi nu spun asta într-un sens negativ. Am fost pur şi simplu fascinată de Vicky, de puterea ei, de hotărârea şi ambiţia de care a dat dovadă.
Lăsată singură în mijlocul Braşovului ea trebuie să se întoarcă înapoi la Bucureşti pentru a fi alături de iubitul ei Dev, care împlineşte 18 ani. Toate lucrurile o iau razna încă de la început. Vicky se urcă într-un TIR, iar şoferul îi propune să întreţină relaţii intime. Aceasta acceptă, dar tiristul nu ştie ce avea să-l aştepte. După ce Vicky face ceea ce-şi propusese ia cheile de la TIR şi pleacă mai departe. Pe drum îl întâlneşte pe Iepure un tânăr până în 30 de ani, dornic să o ajute.
Una peste alta Vicky reuşeşte cu ajutorul tânărului să-şi găsească jacheta numită Elena. Fata este nevoită să mai facă odată autostopul spre Bucureşti. Din nefericire dă peste un alt exemplar de cocalar care vrea să se culce cu ea. Încă odată fata demonstrează de ce este în stare.
În cele din urmă este preluată de alt TIR de data asta cu un ţăran şi fiul său handicapat. Cei trei ajung la o benzinărie, unde fata întâlneşte o tipă care îi propune să-l răpească pe fiul ţăranului. Vicky acceptă incitată să vadă ce se întâmplă.
Cele două pornesc la drum spre Bucureşti, cu handicapat îngrămădit la picioarele lui Vicky.
Toate aceste călătorii pe care fata le parcurge se intersectează cu amintirile ei. Prima dată când a fost cu Dev, prima dată când mama ei sa purtat ca o mamă, prima dată când s-a îmbătat. Şi foarte multe lucruri pe care nu doresc să le menţionez pentru a vă spori curiozitatea.
Poate foarte mulţi dintre voi o vedeţi pe Vicky ca pe o panaramă, dar nu e deloc aşa. Ea nu este decât produsul societăţii şi al părinţilor neglijenţi şi inapţi de a creşte un copil. Cât despre relaţia ei cu Teddy aia a fost prea mult şi pentru mine şi nu prea ştiu cât de mult a afectat-o pe fată această relaţie bolnavă. E clar că ei se iubesc mult, dar această iubire a întrecut limita. Totuşi sunt genul de persoană care vede un lucru bun în orice. Ce lucru bun văd în relaţia lor? Poate faptul că reuşesc să fie ei doi împotriva tuturor fără să le pese de consecinţe.
Ştiu că veţi cataloga această lectură ca una proastă, dar vă mărturisesc că nu e deloc aşa. Ar trebui să vedeţi câte un lucru bun în fiecare pasaj citit. Trebuie să o descoperiţi pe Vicky exact aşa cum e ea cu adevărat nu să o judecaţi. Dacă ea se simte bine şi e fericită aşa cum e, atunci cine suntem noi ca să o judecăm?
Toate acestea fiind spuse dau acestei cărţi nota 3/5 pentru că mi-ar fi plăcut să citesc fără întrerupere povestea acestei fete. Să nu mai revin în prezent şi să ajung să o înţeleg şi să o cunosc cu adevărat.
Lăsată singură în mijlocul Braşovului ea trebuie să se întoarcă înapoi la Bucureşti pentru a fi alături de iubitul ei Dev, care împlineşte 18 ani. Toate lucrurile o iau razna încă de la început. Vicky se urcă într-un TIR, iar şoferul îi propune să întreţină relaţii intime. Aceasta acceptă, dar tiristul nu ştie ce avea să-l aştepte. După ce Vicky face ceea ce-şi propusese ia cheile de la TIR şi pleacă mai departe. Pe drum îl întâlneşte pe Iepure un tânăr până în 30 de ani, dornic să o ajute.
Una peste alta Vicky reuşeşte cu ajutorul tânărului să-şi găsească jacheta numită Elena. Fata este nevoită să mai facă odată autostopul spre Bucureşti. Din nefericire dă peste un alt exemplar de cocalar care vrea să se culce cu ea. Încă odată fata demonstrează de ce este în stare.
În cele din urmă este preluată de alt TIR de data asta cu un ţăran şi fiul său handicapat. Cei trei ajung la o benzinărie, unde fata întâlneşte o tipă care îi propune să-l răpească pe fiul ţăranului. Vicky acceptă incitată să vadă ce se întâmplă.
Cele două pornesc la drum spre Bucureşti, cu handicapat îngrămădit la picioarele lui Vicky.
Toate aceste călătorii pe care fata le parcurge se intersectează cu amintirile ei. Prima dată când a fost cu Dev, prima dată când mama ei sa purtat ca o mamă, prima dată când s-a îmbătat. Şi foarte multe lucruri pe care nu doresc să le menţionez pentru a vă spori curiozitatea.
Poate foarte mulţi dintre voi o vedeţi pe Vicky ca pe o panaramă, dar nu e deloc aşa. Ea nu este decât produsul societăţii şi al părinţilor neglijenţi şi inapţi de a creşte un copil. Cât despre relaţia ei cu Teddy aia a fost prea mult şi pentru mine şi nu prea ştiu cât de mult a afectat-o pe fată această relaţie bolnavă. E clar că ei se iubesc mult, dar această iubire a întrecut limita. Totuşi sunt genul de persoană care vede un lucru bun în orice. Ce lucru bun văd în relaţia lor? Poate faptul că reuşesc să fie ei doi împotriva tuturor fără să le pese de consecinţe.
Ştiu că veţi cataloga această lectură ca una proastă, dar vă mărturisesc că nu e deloc aşa. Ar trebui să vedeţi câte un lucru bun în fiecare pasaj citit. Trebuie să o descoperiţi pe Vicky exact aşa cum e ea cu adevărat nu să o judecaţi. Dacă ea se simte bine şi e fericită aşa cum e, atunci cine suntem noi ca să o judecăm?
Toate acestea fiind spuse dau acestei cărţi nota 3/5 pentru că mi-ar fi plăcut să citesc fără întrerupere povestea acestei fete. Să nu mai revin în prezent şi să ajung să o înţeleg şi să o cunosc cu adevărat.
September 17, 2016
Recenzia completă: http://andreeapandelea.blogspot.ro/20...
"[...] Spre deosebire de celelalte personaje pe care le-am întâlnit în cărțile Cristinei – M., B., Luna, Dora –, pe Vicky am privit-o ca fiind puțin diferită de restul. Poate s-a datorat și vârstei pe care o avea, independenței – pe care mulți, la anii ei, încă învață cum să se descurce singuri –, frica de nimic, siguranța cu care face totul, dar și modul ei mișto de a aborda tot ce o înconjoară. Și cred că, de fapt, tocmai aici am fost cel mai uimită; plăcerea cu care trecea peste lucruri pe care mulți le-ar considera niște obstacole. Cu toate că mi-a plăcut mult mai mult de M. din Sânge satanic, de Luna și de Dora din Păpușile, Vicky a fost un alt gen de personaj. Un personaj pe care mi-ar fi foarte greu să-l descriu, și cu toate că am menționat câteva lucruri mai sus, nu cred că sunt de ajuns pentru a înțelege spre ce mă îndrept. Și, cu toate că nu sunt la finalul recenziei, acum cred că este momentul cel mai potrivit pentru a vă îndemna să o citiți, să vă faceți o părere proprie despre Vicky, despre o adolescentă care, atunci când doar o vezi – fără a auzi ce spune –, îți dai seama că este ceva special într-o mare de identici."
"[...] Spre deosebire de celelalte personaje pe care le-am întâlnit în cărțile Cristinei – M., B., Luna, Dora –, pe Vicky am privit-o ca fiind puțin diferită de restul. Poate s-a datorat și vârstei pe care o avea, independenței – pe care mulți, la anii ei, încă învață cum să se descurce singuri –, frica de nimic, siguranța cu care face totul, dar și modul ei mișto de a aborda tot ce o înconjoară. Și cred că, de fapt, tocmai aici am fost cel mai uimită; plăcerea cu care trecea peste lucruri pe care mulți le-ar considera niște obstacole. Cu toate că mi-a plăcut mult mai mult de M. din Sânge satanic, de Luna și de Dora din Păpușile, Vicky a fost un alt gen de personaj. Un personaj pe care mi-ar fi foarte greu să-l descriu, și cu toate că am menționat câteva lucruri mai sus, nu cred că sunt de ajuns pentru a înțelege spre ce mă îndrept. Și, cu toate că nu sunt la finalul recenziei, acum cred că este momentul cel mai potrivit pentru a vă îndemna să o citiți, să vă faceți o părere proprie despre Vicky, despre o adolescentă care, atunci când doar o vezi – fără a auzi ce spune –, îți dai seama că este ceva special într-o mare de identici."
Displaying 1 - 30 of 42 reviews