Cobalt

by Claudiu Komartin

Kobalt

Genres: Poetry, Romanian Literature

92 pages, Paperback

First published January 1, 2013

About the author

Claudiu Komartin (n. 1983), personalitate polivalenta (poet, critic literar si translator), a publicat volumele de poezie Papusarul si alte insomnii (Editura Vinea, 2003, 2007, Premiul National “Mihai Eminescu” pentru debut); Circul domestic (Editura Cartea Romaneasca, 2005, Premiul pentru poezie al Academiei Romane) si Un anotimp in Berceni (Editura Cartier, 2009, 2010). Selectii din poemele sale au fost traduse in franceza, engleza, germana, sarba, maghiara, bulgara, polona, japoneza si coreeana. A participat la festivaluri si ateliere internationale si a sustinut lecturi in 15 tari. Este coautor al scenariilor pentru piesele Deformatii, montata in 2008, si Trisez cu viata, montata in 2010. A publicat poeme, articole critice si traduceri din franceza, engleza, italiana si spaniola (printre acestea, romane de Philippe Claudel si JMG Le Clézio). Este fondatorul clubului de lectura Institutul Blecher, si redactor-sef al revistei “Poesis International”.

Reviews

[Victor Morosoff · Rating 4 out of 5]

"cobalt" este, cu siguranță, cel mai solid volum al lui Komartin. Poetul se joacă aici (cu seriozitate și metodă, firește) cu mai toate procedeele literare, rezultând astfel o carte de referință pentru fenomenul poeziei contemporane de pretutindeni, apte să îi parcurgă, cu grație - dar și într-o eterogenitate halucinantă -, fiecare coordonată. 4,4/5

”Noi, oamenii, am făcut milioane de vorbe și le-am scris peste tot crezând că ne vor aduce împăcarea, dar nici asta nu a folosit la nimic.” (p. 68)

”Mi se părea că ceva mă pândește
sentimentul că viața ar fi putut fi o întâmplare perfectă

[...]

totul pare atât de firesc
ca întotdeauna când nu cunoști adevărul” (p. 11)

[Yigru Zeltil · Rating 4 out of 5]

I consider it a significant improvement over Komartin's previous volumes. It feels like an authentic concept book, even though one in the form of a collage with (sometimes very) disparate elements. There are a few repetitions and some other devices that I hardly considered efficient, and if I was in his place, I would have probably put the poems in a different order. Nevertheless, the poems sometimes manage the rare feat of being very authentic and very "stylish" (can't think of a better word right now), as in an uncanny balance of the expressionist and mannerist elements that readers of his poetry are already familiar with. And I can't help but give a big bonus point to the graphic concept (Ana Toma being a graphic artist with mysteriously high amounts of creativity) and to the very effective pictopoems.

Favorite poems: yoyo, Poem de dragoste, Ceva esential despre vise, Shadows, cobalt (yes, even the same-titled poem, which only seems to lack sense out of the context of the book), O portocala ascunsa..., Acolo se intampla ceva, 22 de diapozitive mentale

[anda · Rating 2 out of 5]

2.5 - nu a fost sa fie

din Imagini de august

Macaralele zilei strivesc orice gând
neputința nu bate cuie în sira spinării,
ne îndepărtează unul de altul definitiv.

Nu vom sfârsi în nici un paradis
în nici un infern dragostea mea
ne vom târî sub o piatră și vom aștepta
nepăsători tunetul.

[gavmonn · Rating 5 out of 5]

Kobalt skończyłem już jakiś czas temu ale nie jestem w stanie nic o niej napisać, a bardzo chcę, więc proszę: bardzo szybki szkic tego jak chciałbym żeby moja recenzja wyglądała. Może dokończę, może nie:

Łatwo by było powiedzieć: kobalt to konfesyjny, przeegzaltowany tom o nieudanej miłości, z zamykającym politycznym poematem tzw. "wkurwu". Case closed, Claudiu Komartin pod awangardową otoczką jest w pełni ariergardowym poetą. Na ile takie stwierdzenie miałoby ugruntowanie? Zapewne udowodnić by się dało, ale kobalt znacznie ciekawiej rozgrywa tą linię między apokalipsą a sentymentalizmem.


Tom na pierwszy rzut oka jest niczym innym jak wspominką po utraconej miłości. Shadows niemal bez zastrzeżeń można by zrozumieć jako prosty wiersz o wspomnieniu miłości (wyliczanie rzeczy które podmiot kojarzy z osobą, i nagłe zerwanie – podmiot tańczy z widmami). Okej, tylko ostatnie wersy obiecują coś więcej, choć na tą chwilę nie jest jasne co: 


i linia, tuż przed tobą, której obiecałeś nie przekraczać 

robi się coraz cieńsza 

   jest niewidzialna.


Co to za cienka linia? Dlaczego podmiot implikuje że ją przekroczy (chąc, bądź nie chcąc)? Jest to natomiast tak niewielkie rozedrganie że możliwe jest do zrozumienia pod kątem miłosnym. Poza tym, biorąc pod uwagę melancholijność tomu może odnosić się do samobójstwa (wspomnianego w poprzednich wersach: “oboje płakaliście na widok wielorybów, które / popełniały samobójstwo, wypływając na brzeg”. Tymczasem im dalej książka kroczy, tym bardziej ta ugruntowana wizja tomu się rozkrusza. Wiersze niby o miłości, w próbie interpretacji stają się coraz bardziej zabawne w swoim uporze, siła emocji eskaluje i w pewnym momencie się orientujemy, że w trakcie czytania Komartin zmienia zasady gry: stawka się zmienia, wiersz konfesji przeradza się w wiersz politycznego buntu, złości, paranoi, a miłość staje się metaforą? metonimią? projektu kolonizacji, zniszczenia, wykorzystania. Ta miłość która cały czas nawiedzała podmiot(y) tomu, to tak naprawdę fatalistyczny taniec wprost pod szpony katastrofy. 


Jego taktyka poetycka mogłaby być określona jako poezja puenty, w której cały wiersz się rozkrusza. Wiersz Kiedy zaczynasz oddychać jak przez filc zaprasza nas do wnętrza pomieszczeń, po to żeby kompletnie odwrócić sytuację poetycką:


Może nadejść miłość lub atomowa zima,
od teraz to dla mnie bez znaczenia.
Z pochylonym czołem,
z nogami z waty,
z sercem przewróconym na bok
zbliżam się w stronę dnia bez lęku
i bez nadziei. Szur, szur
przez pokoje pełne jej gorzkiego zapachu (i wspomnień, tak
wspomnień kawy w deszczowy, spokojny poranek).
I ja, cały czas tutaj, z ręką zdrętwiałą na klamce 


(s. 11)


Wchodzenie do pokoju, rytmiczność i onomatopeje przenoszą nas w przestrzeń ciągłego ruchu, przechodzenia “przez pokoje pełne jej gorzkiego smaku” na sam koniec zostaje odwrócone. W rzeczywistości nigdy do pokoju nie weszliśmy. Ujawnia to pewną dynamikę tego tomu: miłosne rozważania z początku zostają rozedrgane przez zwiększenie “stawki wierszy” poprzez pasywność podmiotu (wcześniej wyobrażającego sobie wnętrze). Jak sam pisze w wierszu Cortazar Blues:


wszystko wydaje się takie oczywiste
jak zawsze, gdy nie znasz prawdy


a później w Coś tam się dzieje:


a ty ciut za późno orientujesz się, że zasady gry zmieniają się w jej
trakcie, “kto mógł przewidzieć ten koszmar”


Komartin jest poetą zerwań, zestawionych puent, prowadzi z nami nieczystą grę: wpuszcza nas w swoją sentymentalną pamięć żeby się od niej oderwać i przypomnieć: to jest sen z którego nie da się wybudzić, a wobec katastrofy która nadchodzi jesteśmy niemal bezsilni

[Gery · Rating 4 out of 5]

3.75⭐

[Ana]

Tot universul lui ma face sa iubesc cobaltul.

[Diana Maria - Talida · Rating 3 out of 5]

,,încă mai am momente în care îmi vine să plâng
de fericire pentru un vers.
Știu că e o prostie.
Oamenii mari nu fac asta.
Nu, oamenii serioși nu fac asta.

Și dacă mă gândesc la creierul meu, nu văd
lucrarea naturii desăvârșită,
nu descopăr minunea,
ci o bormașini stricată
dată pe mâna unui imbecil."

[Alexandru Madian · Rating 3 out of 5]

Ochii lui Emily peste Amherst

Noaptea asta nu știe cuvintele de introducere

Noaptea asta cu roboței și lasere, cu mașinuțe teleghidate

Noaptea asta murdară de leșie

Noaptea asta care-ți aruncă totul în față

Noaptea asta răpește autostopiști și îi închide într-o
mansardă cu animăluțe de pluș și clovni

Noaptea asta trage cu ochiul în hârtiile unui poet care
nu mai crede

Noaptea asta ca o lungă alegorie

Noaptea asta se tranșează vechile diferende, se trag storurile,
se închide casa

Noaptea asta privește emoționată din mulțime alegerea
unui nou papă

Noaptea asta în care tigrii albi visează pasărea-arc

Noaptea asta fără limbă și fără ochi o căpățână din care
se scurge ceva

Noaptea asta cu laptele ei demachiant, cu blestematele de bretele

Noaptea asta te leagănă, toarce mieros lângă tine,
ți se bagă în suflet

Noaptea asta se joacă cu tine frumos și te lasă într-o baltă de sânge

Noaptea asta fumează în ciuda avertismentului de incendiu

Noaptea asta gâtuită de emoție ca o debutantă

Noaptea asta va scoate din priză câteva suflete

Noaptea asta ieșită de pe porțile Utilajului, gata să se sacrifice
pentru o cauză nobilă

Noaptea asta Dantelă și Exterminare

Noaptea asta sculptată-ntr-un lemn

Noaptea asta, camera și distanța, corpurile de tăcere din jur

Noaptea asta mirosind a aluat și vopsea proaspătă

Noaptea asta, pâinea și carnea sunt negre ca într-un poem
de Antonio Gamoneda

Noaptea asta nu știe de glumă când vine vorba de dragoste

Noaptea asta e o comunistă cu sâni puternici și cu idealuri
de neatins

Noaptea asta dezarmează focoasele nucleare

Noaptea asta răstoarnă stațiile de forare și le îngroapă
la mari adâncimi

Noaptea asta le bagă spaima în sân celor care au crezut
că imaginația nu

Noaptea asta cu stele mari și stinse ca ochii lui Emily
peste Amherst.
(pp. 41-43)

[Ioana Lavinia · Rating 5 out of 5]

Pe Claudiu Komartin l-am descoperit cu Autoportret în flama de sudură care isi pastreaza si azi statutul de volum preferat in materie de poezie contemporana.

Desi un volum mai vechi, Cobalt m-a impresionat extrem de placut. Va recomand sa incercati textele lui Claudiu, they're a breath of fresh air de fiecare data (cel putin pentru mine).

ei se duceau sa consacre ceva sa consume
si era vara in viroage viata escavata
cu grija cu lintita carnivora in stanga cu
zambetul mamei in dreapta incepeau
exploziile solare iar noi ne jucam printre
gaze & starvuri decente din care s-ar fi
putut naste o poezie o prisma
aproape vizibila un copil mutilat de tandrete

[Nikayla Devín · Rating 5 out of 5]

Pe Claudiu Komartin l-am descoperit cu Autoportret în flama de sudură care isi pastreaza si azi statutul de volum preferat in materie de poezie contemporana.

Desi un volum mai vechi, Cobalt m-a impresionat extrem de placut. Va recomand sa incercati textele lui Claudiu, they're a breath of fresh air de fiecare data (cel putin pentru mine).

ei se duceau sa consacre ceva sa consume
si era vara in viroage viata escavata
cu grija cu lintita carnivora in stanga cu
zambetul mamei in dreapta incepeau
exploziile solare iar noi ne jucam printre
gaze & starvuri decente din care s-ar fi
putut naste o poezie o prisma
aproape vizibila un copil mutilat de tandrete

[Camelia · Rating 5 out of 5]

Poate să vină dragostea sau iarna atomică,
de-acum îmi e totuna.
Cu fruntea plecată,
cu picioarele de pluș,
cu inima căzută-ntr-o rână,
mă îndrept către zi fără spaimă
și fără speranță. Pâș, pâș
prin camere pline de mirosul ei amărui (și amintirea, da,
amintirea cafelei într-o dimineață ploioasă și calmă).
Și eu rămas aici, cu mâna înțepenită pe clanță.

[Pati Pogo · Rating 4 out of 5]

Pessimism emanates from these poems - man is a nasty destroyer of everything…

[Gheorghiu Tudor · Rating 5 out of 5]

The best

[L.S. · Rating 3 out of 5]

Mi-a placut foarte mult si modul de tiparire/aranjare a poemelor/ versurilor in pagina. Prezentarea grafica si iulustratiile sunt foarte reusite.