Claudiu Komartin (n. 1983), personalitate polivalenta (poet, critic literar si translator), a publicat volumele de poezie Papusarul si alte insomnii (Editura Vinea, 2003, 2007, Premiul National “Mihai Eminescu” pentru debut); Circul domestic (Editura Cartea Romaneasca, 2005, Premiul pentru poezie al Academiei Romane) si Un anotimp in Berceni (Editura Cartier, 2009, 2010). Selectii din poemele sale au fost traduse in franceza, engleza, germana, sarba, maghiara, bulgara, polona, japoneza si coreeana. A participat la festivaluri si ateliere internationale si a sustinut lecturi in 15 tari. Este coautor al scenariilor pentru piesele Deformatii, montata in 2008, si Trisez cu viata, montata in 2010. A publicat poeme, articole critice si traduceri din franceza, engleza, italiana si spaniola (printre acestea, romane de Philippe Claudel si JMG Le Clézio). Este fondatorul clubului de lectura Institutul Blecher, si redactor-sef al revistei “Poesis International”.
"cobalt" este, cu siguranță, cel mai solid volum al lui Komartin. Poetul se joacă aici (cu seriozitate și metodă, firește) cu mai toate procedeele literare, rezultând astfel o carte de referință pentru fenomenul poeziei contemporane de pretutindeni, apte să îi parcurgă, cu grație - dar și într-o eterogenitate halucinantă -, fiecare coordonată. 4,4/5
”Noi, oamenii, am făcut milioane de vorbe și le-am scris peste tot crezând că ne vor aduce împăcarea, dar nici asta nu a folosit la nimic.” (p. 68)
”Mi se părea că ceva mă pândește sentimentul că viața ar fi putut fi o întâmplare perfectă
[...]
totul pare atât de firesc ca întotdeauna când nu cunoști adevărul” (p. 11)
I consider it a significant improvement over Komartin's previous volumes. It feels like an authentic concept book, even though one in the form of a collage with (sometimes very) disparate elements. There are a few repetitions and some other devices that I hardly considered efficient, and if I was in his place, I would have probably put the poems in a different order. Nevertheless, the poems sometimes manage the rare feat of being very authentic and very "stylish" (can't think of a better word right now), as in an uncanny balance of the expressionist and mannerist elements that readers of his poetry are already familiar with. And I can't help but give a big bonus point to the graphic concept (Ana Toma being a graphic artist with mysteriously high amounts of creativity) and to the very effective pictopoems.
Favorite poems: yoyo, Poem de dragoste, Ceva esential despre vise, Shadows, cobalt (yes, even the same-titled poem, which only seems to lack sense out of the context of the book), O portocala ascunsa..., Acolo se intampla ceva, 22 de diapozitive mentale
,,încă mai am momente în care îmi vine să plâng de fericire pentru un vers. Știu că e o prostie. Oamenii mari nu fac asta. Nu, oamenii serioși nu fac asta.
Și dacă mă gândesc la creierul meu, nu văd lucrarea naturii desăvârșită, nu descopăr minunea, ci o bormașini stricată dată pe mâna unui imbecil."
Pe Claudiu Komartin l-am descoperit cu Autoportret în flama de sudură care isi pastreaza si azi statutul de volum preferat in materie de poezie contemporana.
Desi un volum mai vechi, Cobalt m-a impresionat extrem de placut. Va recomand sa incercati textele lui Claudiu, they're a breath of fresh air de fiecare data (cel putin pentru mine).
ei se duceau sa consacre ceva sa consume si era vara in viroage viata escavata cu grija cu lintita carnivora in stanga cu zambetul mamei in dreapta incepeau exploziile solare iar noi ne jucam printre gaze & starvuri decente din care s-ar fi putut naste o poezie o prisma aproape vizibila un copil mutilat de tandrete
Pe Claudiu Komartin l-am descoperit cu Autoportret în flama de sudură care isi pastreaza si azi statutul de volum preferat in materie de poezie contemporana.
Desi un volum mai vechi, Cobalt m-a impresionat extrem de placut. Va recomand sa incercati textele lui Claudiu, they're a breath of fresh air de fiecare data (cel putin pentru mine).
ei se duceau sa consacre ceva sa consume si era vara in viroage viata escavata cu grija cu lintita carnivora in stanga cu zambetul mamei in dreapta incepeau exploziile solare iar noi ne jucam printre gaze & starvuri decente din care s-ar fi putut naste o poezie o prisma aproape vizibila un copil mutilat de tandrete
Poate să vină dragostea sau iarna atomică, de-acum îmi e totuna. Cu fruntea plecată, cu picioarele de pluș, cu inima căzută-ntr-o rână, mă îndrept către zi fără spaimă și fără speranță. Pâș, pâș prin camere pline de mirosul ei amărui (și amintirea, da, amintirea cafelei într-o dimineață ploioasă și calmă). Și eu rămas aici, cu mâna înțepenită pe clanță.