Los Libros Condenados

by Jacques Bergier, José Ferrer Aleu (Traducción)

A lo largo de la historia han sido destruidos por el fuego no pocos libros de contenido prodigioso, mientras que otros se hicieron inaccesibles al público por métodos de escritura cifrada. Entre ellos se encuentra el Libro de Toth, las Estancias de Dzyan, el Manuscrito Voynich y Excalibur, el libro que vuelve loco. Estas obras son estudiadas aquí por Bergier, el cual examina también el motivo de las destrucciones masivas, de obras esotéricas, como en el caso de la Biblioteca de Alejandría. Se impone una conclusión: existe una conspiración contra cierto tipo de saber, erróneamente llamado “oculto”, una conspiración que abarca todos los países y se manifiesta en todas las épocas. ¿Quién quema, pues, los libros condenados?

Genres: Nonfiction, Essays, Religion, Paranormal, France

137 pages, Hardcover

First published January 1, 1971

About the author

Jacques Bergier (born Yakov Mikhailovich Berger) was a chemical engineer, member of the French-resistance, spy, journalist and writer.

He was a gifted child: at two he read his first newspaper and at four he could easily read Russian, French and Hebrew. He was a speed reader (until the end of his life he could read 4 to 10 books per day) and had an eidetic memory. He was a vivacious child, and he told fabulous sounding stories of discussing strategy with generals as well as talking with street prostitutes in Odessa. He never went to school but had private tutors.

He co-wrote the best-seller "The Morning of the Magicians" with Louis Pauwels of fantastic realism. "Le Matin des Magiciens" was very popular with the youth culture in France through the 1960s and 1970s. It was translated into English by Rollo May in 1963 under the title "The Dawn of Magic". It first appeared in the USA in paperback form in 1968 as "The Morning of the Magicians". This book spawned an entire genre of explorations into many of the ideas it raised, such as connections between Nazism and the occult.

Jacques Bergier died saying of himself: "I am not a legend."

Reviews

[Hunnapuh Xbal · Rating 3 out of 5]

Cuando leí El retorno de los brujos: Respuestas a misterios que sobrecogen al hombre desde sus orígenes, lo hice con la cautela de haber tenido contacto previo con los autores que sucedieron a Bergier en el género de lo que él llamaba Realismo fantástico, es decir, que previamente me había encontrado con Erich von Däniken y sus Recuerdos del futuro por lo cual esperaba un libro plagado de teorías conspiratorias y teorías de alienígenas, culturas misteriosas de antepasados extraterrestres y demás ingredientes de este tipo de literatura, pero aunque Bergier junto con su amigo Pauwels tocaban algunos de estos temas, lo hacían con una gran calidad literaria y con cierto respeto a la ciencia, el libro me gusta tanto que lo he leído varias veces y de vez en cuanto regreso a una que otra página para refrescar las historias e ideas que narra.
Esperaba algo así de Los Libros Condenados y en cierto modo Bergier sigue siendo un autor bastante bueno para crear un entorno histórico fascinante que ayuda al relato, pero por ser un libro más corto no se extiende mucho en crear la atmósfera adecuada a la historia, como lo hizo junto con Pauwells en "El retorno de los Brujos", quizá faltó la ayuda de éste para darle el toque literario.

El libro trata de libros, que por sus cualidades o por su naturaleza son "peligrosos" y hasta cierto punto "malditos" ya que poserlos puede acarrear fatales desgracias a sus poseedores porque existe una especie de secta secreta a la que denomina "Hombres de negro" (nada que ver con las películas que todos conocemos), estos personajes cuidan de que los terribles o peligrosos secretos que estos libros contienen no sean del dominio público.
De esta manera se hace un repaso por los diferentes momentos históricos desde el antiguo Egipto con el Libro de Thot, la bibloteca de alejandría, las estancias de Dzyan, y Madame Blavatsky, fundadora de la Teosofía, el Abad Tritemo, John Dee y el espejo negro, el famoso manuscrito Voynich, etc., todos libros o personajes que han sufrido muerte, destrucción u ocultamiento por causa de los secretos que contienen.

Sin embargo se aprecia un poco más de misticismo mágico en este libro-ensayo que en el "Retorno de los Brujos", pero siempre siguen siendo lecturas interesantes y curiosas, si nos ponemos a revisar las referencias citadas.
Para los seguidores de los pseudo científicos como Von Daniken y similares resultará un tanto aburrido por las referencias históricas, para los escepticos será uno más de los libros de conspiraciones, pero para quienes de jóvenes leímos con el ánimo dispuesto a considerar, más que creer a ciegas este tipo de literatura es un bonito compendio de referencias a libros curiosos, enigmáticos y "prohibidos".

[Stela · Rating 2 out of 5]

Acuma nu știu dacă filmul Men in Black are vreo legătură cu oamenii în negru ai lui Jacques Bergier (Wikipedia nu prea mi-a fost de folos de data asta), dar tre’ să recunosc că de cîte ori am dat peste teoria existenței acestora în Cărțile blestemate mi-a fost greu s-o iau în serios, că-mi tot apărea Will Smith în fața ochilor.

Autorul, evreu de naționalitate franceză și poloneză, este o figură destul de interesantă, de altminteri: a fost inginer chimist, a făcut parte din Rezistență (fiind din acest motiv arestat, torturat și trimis în lagăr de Gestapou), a fost spion, ziarist și evident scriitor. Prin cartea sa Le Matin des magiciens (Dimineața magicienilor), prin revista „Planeta” și mai apoi prin intermediul mișcării „realismul fantastic” (curent de gîndire și cercetare autointitulat științific, al cărui obiect de studiu e constituit de domenii pe care știința oficială le exclude) a contribuit, mai ales în Franța, dar nu numai, la promovarea paranormalului și a teoriilor pseudo-științifice.

Și această lucrare e undeva la mijloc între realitate și ipoteze fantastice, iar pentru iubitorii teoriilor conspirației o adevărată comoară, bănuiesc. Premisa ei este că un grup secret de „bărbați în negru, cu aspect sinistru” (grup pe care autorul afirmă că l-a văzut, mereu același, la toate „conferințele pro- sau anti-Planetă”) se ocupă dintotdeauna cu eliminarea, iar cînd nu e posibil măcar cu discreditarea cărților care conțin dezvăluiri pentru care lumea nu este încă pregătită.

Cînd a început prigoana lor? De cînd a început scrisul, desigur, prima carte distrusă nefiind alta decît cea a lui Toth, zeul egiptean inventator al scrisului și secretar la reuniunile zeilor. Motivul? Deoarece conținea secretul puterii nelimitate. Se pare însă că n-a pierit de tot, o societate secretă creînd un rezumat al ei în forma cărților de tarot (e drept că autorul se îndoiește de adevărul acestei afirmații).

Capitolele care m-au interesat pe mine cel mai mult sînt Manuscrisul Mathers, Cartea care te face nebun: Excalibur și Afacerea profesorului Filipov.

Manuscrisul Mathers, numit astfel după Samuel Liddell Mathers (cumnatul lui Henri Bergson!) care l-ar fi descifrat, mi-a atras atenția mai ales pentru că a stat la baza înființării, în 1889, a societății oculte Order of the Golden Dawn in the Outer, din care au făcut parte „Yeats, care urma să primească premiul Nobel pentru literatură, Arthur Machen, Algernon Blackwood, Sax Rohmer, istoricul A.E. Waite, celebra actriță Florence Farr și mulți alții”. Mathers ar fi redactat pe baza lui „ritualurile Mathers”, formate din extrase din documentul german original, din alte documente din posesia lui Mathers și din mesajele primite de doamna Mathers prin clarviziune, dar lucrarea a dispărut fără urmă.

Excalibur este o carte scrisă de Lafayette Ron Hubbard, fondatorul dianeticii și al scientologiei. Dianetica susține că omul acționează adesea sub influența inconștientului (care se formează încă dinainte de naștere), dar nu cel „diabolic viclean” al lui Freud, ci unul complet stupid, care ne împinge la prostii pentru că „e totalmente literal, incapabil să transceandă semnificantul, și e format din înregistrări sau engrame”. Doar prin ștergerea tuturor acestor engrame din creier (cu ajutorul unor tehnici descrise de Hubbard în bestsellerul său Dianetica) subiectul devine „curat”, decomplexat, apropiindu-se de supraomenesc. Dianetica a devenit repede foarte populară în rîndul americanilor, aducîndu-i autorului mulți bani, dar Hubbard a mers mai departe, vrînd să trateze nu numai cicatricele psihice datorate evenimentelor acestei vieți pămîntene ci și rănile datorate vieților anterioare, creînd astfel scientologia, care a devenit o „forță mondială”.

„...Charles Manson, asasinul lui Sharon Tate, declară că era reprezentantul local al scientologiei. Scientologii neagă aceasta, iar Hubbard afirmă chiar că-l denunțase pe Manson la FBI ca fiind un diabolist periculos. Scientologii sunt acuzați că domină oamenii, că-i controlează, că-i teleghidează și că vizează stăpînirea lumii.
Ei răspund cu calm că așa se spunea și despre primii creștini.”

Nu e prima dată cînd aud de mișcarea scientologică (parcă și Tom Cruise e membru al ei), dar nu am fost curioasă pînă acum să aflu detalii, pentru că nu știam că s-a născut acum vreo 50 de ani, ceea ce înseamnă că autorul a avut dreptate atunci cînd a prezis că va fi „în progresie constantă, atît pe plan numeric, cît și pe planul puterii. Cei ce și-au bătut joc de Hubbard, inclusiv eu, poate că au rîs prea devreme. Fenomenul scientologiei este foarte curios și n-a fost încă suficient studiat.”

Excalibur (în care Hubbard descrie amintiri din viețile sale anterioare, cînd era parte a unei mari civilizații galactice a cărei colonie pierdută este Pămîntul), e cartea lor de căpătîi și ăin același timp „talismanul ascuns” al noii religii, pentru că refuză să o facă publică.

În sfîrșit, savantul rus Mihail Mihailovici Filipov, asasinat în 1903 în propriul laborator la ordinele Okhranei, poliția specială a țarului Nicolae al II-lea, e interesant pentru că e autorul cărții Revoluția prin știință sau sfîrșitul războaielor, în care dezvăluie (după cum aflăm din scrisorile adresate prietenilor) o descoperire uluitoare: transmiterea prin radio, pe un fascicul dirijat de unde scurte, a efectului unei explozii (d.e. un cartuș de dinamită care explodează la Moscova își transmite efectul pînă la Constantinopol. Din păcate, cartea a fost distrusă împreună cu laboratorul și celelalte hîrtii ale sale din ordinul țarului.


Am să închei cu o constatare. Un cititor italian scria în recenzia sa de pe GoodReads că i-a plăcut nu numai conținutul cărții, ci și forma, stilul ei. Din păcate, traducerea românească e cel puțin neglijentă, ca să mă exprim eufemistic. Iată cîteva exemple:

• Epitete confuz-bizare: „un personaj foarte nedeterminat”,

• Contradicții în termeni: „Dacă ansamblul ritualurilor lui Mathers a dispărut, unele dintre acestea și din cursurile ținute de Golden Dawn au fost publicate”;

• Pocirea unor expresii (pun generos greșeala de conjugare „vor apare” pe seama editurii: „...probabil c-a ascuns la Londra sau la Paris serii de fotografii care, într-o bună zi, vor apare la iveală.”

• Exprimări delicios caragialiene: „În Dubla elice nu găsești, de altfel, decît cretini. Mai sunt și oameni fără scrupule...

[Nuria · Rating 3 out of 5]

INTERESANTE, pero COMPLEJO

No es una lectura nada fácil. Se trata de un libro que habla sobre libros, pero no de una forma novelada, sino en forma de ensayo.
Datos históricos y pinceladas de biografías de personajes poco o nada conocidos...
Supongo que un buen trabajo de investigación del autor... y es que, no tengo datos para rebatirle nada de lo que dice. Sin embargo, el libro me ha resultado interesante.
Para nada es una lectura ágil y ligera, ya que son datos históricos y de investigación, pero sí lo hace de forma amena.

[paper0r0ss0 · Rating 3 out of 5]

Deliziosamente delirante o pericolosamente illuminante? Di primo acchito viene da chiederselo quando si leggono i libri di Bergier. Una misteriosa organizzazzione impedirebbe, fin dall'alba dei tempi, la libera fruizione di conoscenze in grado di dare all'umanita' poteri immensi, occultando sistematicamente i libri che lacerano la cortina del silenzio e sopprimendone talvolta gli autori. Non occorre credere o aderire alle teorie di Bergier, le ricostruzioni sono a volte un po' stiracchiate, ma su tutto svetta la sua capacita' di coinvolgimento del lettore e la notevole attitudine al collegamento multidisciplinare. Si badi comunque a non prendere troppo sottogamba questo autore. In tempi non sospetti un suo lavoro "Il mattino dei maghi" (peraltro di gran lunga meglio argomentato e piu' bello del presente libro) rivelava il quadro dei collegamenti esoterici all'interno della cerchia di primo piano della nomenklatura nazista e i fili che legavano i suddetti gerarchi ad ambienti culturali e politici in tutto il mondo occidentale. Questo scenario, per quanto a prima vista incredibile, e' stato confermato dopo parecchio tempo anche dalla storiografia ufficiale.

[Anibalector · Rating 2 out of 5]

Multe informații, dar și multă conspirație. A început fain, e scrisă bine, dar nu simt neapărat că am rămas cu ceva.

[Roberto Rosas · Rating 4 out of 5]

Yo sabía que Jacques Berguier no me podía decepcionar. Me encontré con varias sorpresas en este libro, de hecho desconocía que la Cienciólogia ya existía en la década del 20 o que los cimientos de la bomba atómica ya habían sido descubiertos por un sabio ruso en 1903.
Es un ensayo que te lleva de un libro a otro y que siempre están perseguidos por esas entidades llamadas "Hombres de Negros" que ha juicio de Berguier siempre han existido en todas las épocas del hombre.

[Octavi · Rating 5 out of 5]

Muy interesante y adictivo.

[Bernard Convert · Rating 1 out of 5]

Peu de temps avant sa mort j'avais eu l'occasion de rencontrer Jacques Bergier et de discuter avec lui de science-fiction. Estimant sa conception du genre un peu étroite, je lui demandais ce qu'il pensait d'un auteur comme Philip K Dick. Sa réponse ne fut pas très charitable. Il m'apprit que Dick était en clinique psychiatrique et que c'était bien là sa place. Sa SF relevait, selon lui, du délire paranoïaque. C'est pourtant le même homme, Jacques Bergier, qui nous dit dans ce livre, "les livres maudits", qu'il existe une confrérie d'"Hommes en noir" (sic) qui, depuis la plus lointaine antiquité, s'évertuent à brûler certains livres qui contiennent un savoir inouï et terrible transmis par des extra-terrestres... S'ils n'ont pas pu détruire le manuscrit Voynich, c'est qu'il a été exhumé au début du XXème siècle et que très vite des photographies nombreuses en ont été diffusées...
Le manuscrit Voynich, c'est pourtant le seul mystère un peu sérieux dans ce tissu d'âneries. Ce manuscrit, qui semble être un innocent manuel d'hygiène "féminine", est écrit dans une langue et un système d'écriture que, malgré les progrès du déchiffrement assisté par ordinateur, l'on n'a jamais pu décrypter, même si régulièrement dans la presse on peut lire "le texte le plus mystérieux du monde enfin déchiffré ?", mais avec un point d'interrogation qui laisse présumer que ce n'est pas encore pour cette fois. Rien d'étonnant pour Jacques Bergier qui y voit un savoir transmis par une civilisation galactique extrêmement avancée, écrit dans une langue bien au-delà des capacités humaines... Ah, si les Hommes en noir pouvaient le faire disparaître ils ne s'en priveraient pas...

[Ananda · Rating 4 out of 5]

Non entro nel merito della veridicità di quanto esposto nel libro, ma è innegabile che leggendo le pagine molto ben scritte e avvincenti di questo piccolo saggio si è indotti a fare una riflessione sulla censura e sui rischi che la conoscenza in senso lato può rappresentare per tutto il pianeta se mal gestita.In questo senso questo libro merita di essere letto e si fa leggere con piacere.

[octacore · Rating 3 out of 5]

O carte ciudată, dar in acelasi timp plina de semne de intrebare, si lucruri surprinzatoare. Gandita ca o lista (partiala) a unor manuscrise prea periculoase pentru omenire, cartea prezinta, intr-o maniera directa si oarecum atractiva povestea acestor carti "blestemate" si viata (sau, de multe ori moartea) neobisnuita a celor care le-au detinut sau/si descifrat.

[Burak Emiralp · Rating 3 out of 5]

En sevdiğim çizgi romanlardan birisi olan Martin Mystere'de bahsi geçen kitapların yer aldığı için çok sevdiğim kitaplardan bir tanesi...

Dyzan dörtlükleri, Voynich el yazması , Toth'un kitabı gibi bölümleri vardır.

[Jesús Alfonso · Rating 4 out of 5]

Excelente Libro, me parece muy buen trabajo el de Jacques Bergier en la integración del contenido, así como su opinión personal en cada uno de los libros definidos como condenados.

Espero que el próximo libro que lea de él (el retorno de los brujos) sea tan enigmático como este.

[Daniel Máscolo · Rating 5 out of 5]

Siempre inspirador.

[Carlos Piélago Rojo · Rating 4 out of 5]

Es un libro al que no hay que acercarse si lo que pretendes leer es un ensayo científico o exhaustivo sobre la materia, pero si lo que te gusta es el misterio y las leyendas ocultas sobre algunos sucesos históricos este libro es para ti.

Me ha gustado, es ligero de leer, muy entretenido y me inspira mucho las historias de las que habla. Creo que le falta información en algunos capítulos, se me hace escasa, por ejemplo, cuando habla de la Golden Dawn o del manuscrito Voynich, pero bueno, no se puede tener todo.

[Daniel Ausente · Rating 3 out of 5]

Leo Los libros condenados de Jacques Bergier movido por las ganas de diversión e interés por el concepto de libro maldito. Ese deseo de conocimiento debe matizarse, y mucho, porque lo que hay en sus breves páginas está en el confín extremo de cualquier metodología científica y es pura fantasía con forma de ensayo de no ficción.

La reseña continua en el Blog Ausente
http://absencito.blogspot.com.es/2014...

[Roberto Audiffred · Rating 3 out of 5]

Librazo del genial Jacques Bergier, siempre inteligente y divertido, si es que a uno le gustan los misterios. Aquí se enfoca en los libros dictados por entidades bizarras o que contienen saberes ocultos.

[Skully The Skull · Rating 1 out of 5]

Como leer el guión de un capítulo de "Ancient aliens" en "history channel"... Mejor hubiese leído alguno de los números del mil chistes

[The Final Song ❀ · Rating 3 out of 5]

outdated and silly in some parts.
Still good.