Cheia se întoarse fără dificultate în yală; în vechiul dulap de securitate al postului işi aşeza făra efort tot echipamentul: compensatorul de gravitație, motorul liniar microordinatorul, masca respiratorie. Îşi aşeză, de asemenea, și combinezonul şi dizolvă pelicula termoprotectoare care acoperea corpul. Câteva picături dintr-un flacon fură suficiente ca ea să se volatilizeze. Îşi puse apoi din nou haina; muşchii săi jucau liber sub țesătură, straturile suprapuse de poplin ultrasubțire păreau să-i amplifice mişcările. Belgacen se ocupă câteva clipe cu această activitate, apoi se întinse indelung. Se regăsea psihic. De această dată, era în Piacom. Reuşise, deci, prima parte a misiunii sale. Luminile învolburate ale stațiunii de iarnă o indicau, armonia arhitectuală a imobilelor de plastic transparent era o confirmare. Attia se îndreptă spre port fără să întâlnească nici un trecător. Mergea cu un pas uşor, find gata să sară în spatele vreunui copac, într-un colt, pentru a se ascunde în caz de pericol. La această oră târzie, ultimii trecători nocturni se duceau la culcare. Silueta sa disparu în luminile multicolore ale unui far. Belgacen se simțea iritat de căderea nervoasă a fulgilor; însă, de acum înainte, nu-i mai era teamă.
Philippe Curval is the pseudonym of Philippe Tronche (born 27 December 1929), a French journalist and science fiction writer.
He first became of interest in 1962 and in 1977 won the Prix Apollo for Cette chère humanité (translated into English by Steve Cox as Brave Old World, Allison & Busby, 1981).[1] He is also known for his works of science fiction criticism and as an editor.
La fiecare cateva pagini e descrisa o scena de sex. O distopie pornografica.. Varianta SF a 50 Shades of Grey? E doar o presupunere, nu am citit cartea si nici filmul nu l-am vazut. Pentru asta primeste o stea, dar facand abstractie de la libidoul bogat al scriitorului, acord 2 stele pentru poveste si pentru restul cartii in general! PS: Poza de pe coperta e frumoasa, dar nu are nici o treaba cu cartea!
ça me rappelle pourquoi j'ai du mal avec la science-fiction française. Oui, même les héros ont des états d'âme. Non, ça ne veux pas dire que tu dois me souler avec ! Je ne sais pas si je vais continuer - je devrais pourtant.
L’auteur a réussi le tour de force consistant à transformer une histoire potentiellement riche et passionnante en un mélange incompréhensible de politiques et d’obsessions nauséeuses. La sf française sait être brillante mais ce n’est pas le cas ici.