Cum vorbim despre animalele non-umane în apropierea cărora trăim, dintr-un punct de vedere antispeciist? Mai exact, cum vorbim despre acel așa-zis „cel mai bun prieten” al omului cu care am coevoluat și cu care avem o lungă istorie de conviețuire și supraviețuire, dominație și tovărășie?
Trecând prin trei teme principale și abordând multe alte subiecte adiacente, textul acesta este o incursiune în gândirea și practica unor viziuni eliberatorii în relațiile cu câinii. Acest schimb de idei reflectă asupra adaposturilor de câini și adopțiilor internaționale, ridicând diferite întrebări legate de necesitatea acestora și explorând mai multe perspective, locale și internaționale. Discuția face referire atât la situația Italiei, cât și a României - luând în considerare în ce măsură cea din urmă este un caz special. În concomitent, textul explorează diferite posibilități de rezistență împotriva proiectului umanist, moduri de a ne alia cu câinii vagabonzi și imaginarii de coexistență multispecii.
Dialogul acesta este o invitație, o deschidere spre diverse întrebări care abordează justețea relațiilor noastre interspecii, spre propuneri mai curajoase pentru spații comune în afara ordinii umaniste și capitaliste, spre a fi împreună-cu-celălalt, alături de câini, și a învăța, înțelege, simți, de lângă ei, alte moduri de a fi.
Aron Nor este un cercetător independent și regizor-artivist autodidact antispeciist care abordează, în munca și proiectele sale, diferite întrebări politice și filosofice legate de identitățile, rolurile și relațiile complexe care se formează între oameni și alte animale. Aron cercetează și scrie despre legăturile lumii umane cu câinii vagabonzi pe website-ul său gandvagabond.ro pentru a-și imagina alte moduri de a conviețui cu aceștia și este co-fondatorul proiectului just wondering... unde produce, cercetează, scrie, animează, editează și regizează filme scurte și eseuri animate hibride despre antispeciism, postumanism, justiția socială și de mediu.
Un dialog incisiv și necesar, pe care îl recomand oricui preocupat de chestiunea câinilor, oricui s-a întrebat vreodată ce caută atâția câini pe străzi în România (și altundeva nu), oricui a hrănit sau ajutat căței ce aveau nevoie de ajutor, oricui le-a găsit o familie umană și oricui a întors privirea și a mers mai departe. O lectură indispensabilă persoanelor activiste pentru drepturile animalelor și preocupate de câini.
<< „Cel mai bun prieten” al Omului nu este un câine, un animal cu dorințe și interese proprii, ci un personaj fantastic: o entitate care de bunăvoie, prin loialitatea sa nemărginită, se sacrifică pentru „stăpânul” său uman. Ascultarea, colaborarea și devotamentul sunt romantizate într-o poveste în care „menirea” câinelui este aceea de a-și abandona propria identitate și a se lăsa călăuzit de Om. >>