O padure in proximitatea unui orasel de munte. In padure, un rapitor si un ostatic. Rapitorul, un psihopat inarmat, evadat din sanatoriu. Ostaticul, un tinar gay, receptioner pentru moment la un hotel obscur. Sa ne asteptam la un caz clasic de sindrom Stockholm?
O situatie-limita, care ii ofera junelui protagonist ragazul unor rememorari si al unor deliberari interioare. O fuga din prezent care, in loc sa-i tempereze, ii reaprinde dorinta trupeasca pentru barbatul caruia ii poarta de citiva ani o iubire obsesiva, ravasitoare. Scris la persoana intii, sub forma unei confesiuni brutale, atit de proprie autoarei, Do Not Cross este un roman psy tulburator, vorbind dezinvolt despre sexualitate si alegerile misterioase ale trupului, despre dreptul de a fi diferit, intr-o lume care iti „survoleaza“ intimitatea clipa de clipa, o lume viciata in egala masura de prohibitii morale si de setea de senzational.
Dupa o „aventura“ de citiva ani in poezie, careia i-a dedicat volumele Naratiuni intimplatoare(1989), Poemul deshumat(1994), Creier intermediar(1997) si Muncile lui Don Quijote(2000), autoarea a publicat trei carti de convorbiri cu scriitori romani, precum si una de povestiri, Intoarce-te, Esthera(1999), reeditata, intr-o varianta adaugita, cu titlul Animal in alerta(2010). Odata cu primul sau roman, Agata murind(2003), recompensat cu Premiul Uniunii Scriitorilor din Romania, prozatoarea se va consacra in exclusivitate romanului de fictiune, pe care il considera, in mod transant, cea mai legitima si mai ofertanta forma literara. Consecventa acestei convingeri, a publicat, tot la Editura Polirom, alte trei romane: Captivul(2006), Pudra(2010) si Do Not Cross(2013).
Romanul publicat de curând, ”Do Not Cross” este un roman psy, cu formă epistolară, ce îl are în centrul său pe tânărul de douăzeci și trei de ani, Cezar Braia. Nu este o carte pentru pudici dacă avem în vedere faptul că Cezar este vocea homosexualității, voce ce-și face loc și străbate întreg romanul într-un mod tulburător – cu scene interzise minorilor :) .
Și nu este o carte nici pentru cei comozi, obișnuiți să primească totul pe tavă – dimpotrivă, romanul te lovește în moalele capului, ridicând la fileu întrebări esențiale asupra construirii identității, asupra imoralității și a sexualității, familiilor disfuncționale, libertății, captivității, alienării, mass mediei ahtiate după scandaluri și celebrități ș.a.m.d. Toate acestea în cel mai natural mod – nici măcar o clipă nu te îndoiești de autenticitatea scrisorilor, a mărturisirilor sau a vieții tânărului gay.
Dar ce fel de carte este? În primul rând, este un volum provocator, inedit în literatura română – în sfârșit, cu Dora Pavel avem un roman homoerotic (în această priviță m-a dus cu gândul la Anais Nin, tocmai prin curajul de a ieși la rampă cu un subiect erotic); e adevărat că, pe alocuri, limbajul sexual folosit nu este tocmai explicit, însă felicit inițiativa, aveam nevoie de acest unghi și în spațiul autohton. (cronică: http://bookaholic.ro/esente-tari-indo...)
Pentru mine a fost o carte greu de imaginat ca o pot termina fara sa ma traumatizeze putin, prin prezenta descriere data de personajul principal, Cezar Braia, pune chiar si cititorul intr-o pozitie incomoda de a i se dezvalui niste evenimente, atat tragice, dar si cum el, gay fiind isi gaseste "odihna" in mainile unui nebun scapat de la azil. Descopar incet, o latura LGBT in literatura romaneasca care nu este tocmai cu floricele, curcubee si gay-bars. Romanul in sine este o opera de geniu!
Un roman scris cu multă foame de dragoste și mângâiere, unde durerea înfiripata între cei "diferiți " lasă suflete sfâșiate și insuficiente, niciodată nu se simt întregi, plăcuți sau acceptați pe deplin iar Dora Pavel m-a făcut să simt neputința dar și răutatea cuibărita în Cezar.
Acest volum a șocat și va șoca în continuare multă lume, motiv pentru care și notele par ușor polarizante. În spatele sub-temei LGBT însă se ascunde un volum extrem de profund. Și de ascuțit. Scris extrem de cursiv de asemenea. Iar cei care nu „văd” asta o fac dinadins, dacă e să mă întrebe cineva pe mine. PS: Finalul, deși puțin previzibil, e scris atât de bine încât nota finală nu are cum să nu fie maximă. Părerea mea. :)
Descrierea acțiunii pare să fie un poem transformat în proză provocatoare, fermecătoare, sensibilă și neașteptat de proaspătă. Romanul epistolar creează calea scurtă către imprevizibil prin sentimentul izolării și al neadaptării. Dorința sălbatică și fetișistă de aici mi-a amintit de versurile : Some of them want to use you/ Some of them want to get used by you/ Some of them want to abuse you/ Some of them want to be abused. 4.5/5
Un roman extraordinar din toate punctele de vedere. M-a impresionat mult sensibilitatea cu care scrie Dora Pavel. Acțiunea este una intensă. O mini biografie a personjului principal. Un personaj sensibil însetat de iubire și afecțiune. Un roman din sfera Lgbt cu personaje și povești de dragoste intense.
Acest roman pur și simplu nu te lasă "să-l lasi din mână" ,reușește astfel să mențină suspansul de la prima până la ultima pagină.
Din punctul meu de vedere ar merita 6 steluțe din 5.
Despre devianță (mentală: nebunie și sexuală: homosexualitate), cum e să fii diferit, dar și despre dragoste, sexualitate, o familie disfuncțională și multe justificări psihologice ale comportamentelor noastre. Mi-a plăcut, e foarte fain scris, m-am bucurat să găsesc dialogul lui Saramago aici, iar frazele, deși destul de lungi, nu sunt deloc plictisitoare sau greu de citit, dimpotrivă.
3,5* Me gusta mucho la Editorial Dos Bigotes, pero en este libro no pude conectar del todo, hubo partes increíbles y memorables sin duda. Las ideas del protagonista no pudieron convencerme, creo que no estaba preparado para esta lectura, sin embargo la recomiendo, no como una lectura rápida aunque sea corto, hay que tomarle su tiempo. Lo leí gratis por Kobo Plus.