Romanul scriitoarei Cristina Bajo a fost apărut tradus în limba română cu titlul GRĂDINA OTRĂVURILOR la editura RAO în anul 2008 în traducerea Adrianei Steriopol. Cartea am cumpărat-o într-un moment când editura Rao a făcut reduceri substanțiale de preș cărților publicate cu ceva ani buni în urmă. Am fost atrasă de titlu și de faptul că din ceea ce se putea vedea la primă răsfoire avea multe referiri la lumea botanicii, a plantelor pe un fundal istoric de secol 18. Și trebuie să recunosc faptul că am o slăbiciune pentru tot ce ține de istorie și botanică. Dar romanul a fost o uriașă surpiză plăcută. O adevărată comoară în 600 de pagini. Am citit fiecare pagină cu bucuria descoperiri unei lumi mai puțin cunoscute și a unor informații noi care lecompletau pe altele deja știute. Acțiunea se petrce în Argenitna secolului 18, o Argentină colonie a Spaniei unde informațiile ajungea din metropolă în orașul Cordoba de Tucuman la ani distanță. Și cu toate astea viața era trepidantă și plină de provocări. De exemplu primul rege spaniol din dinastia de Bourbon, Filip al Vlea, s-a încoronat în anu 1700 dar urcarea sa pe tron a fost sărbătorită în îndepărtata Argentină abia în 1702. Personajul principal al romanului este tânăra Sebastiana de Zuniga dintr-o familie spaniolă nobilă și bogată. La doar 14 ani Sebastiana se remarcă prin frumusețe, bândețe și plăcerea de a studia.În familia lărgită dar și între prietenii și sfătuitorii familei deja se vorbește despre căsătoria ei. Dar ceea xce uimește și intrigă este răutatea și cruzimea cu care o tratează mama sa, dona Alda ca și răceala ce domnește între părinții ei și lipsa de putere a tatălui ei în fața răutăților soției. Surpriza cea mare vine în momentul în care familia află că Sebastiana este însărcinată și cel responsabil de asta moare. Dona Alda vede un prilej deosebit în a-i face rău fiicei ei și în ciuda cererii exprese a Sebastianei de a rămâne la mănăstire printre călugărițe, este forțată să se ăsătorească cu un bărbar mult mai în vârstă decât ea, fără mare avere, cu o ulțime de copiii mulatri și recunoscut ca om bețiv și violent. Cei care insistă ca ea să accepte acest soț sunt confsorul familiei, episcopul Cordobei de Tucuman, mama sa, tatăl său și lipsa de reacție a celui care pretindea că o iubește. Soțul o tratează rău și în cele din urmă în urma violențelor acestuia Sebastiana pierde copilul și este aproape să moară. Din clipa în care se decide să se reîntoarcă în casa părintească pentru a se reface ia și decizia de a se răzbuna pe toți cei vinovați de pierderea copilului ei și de violențele pe care a trebuit să le suporte. Și ce armă este mai potrivită pentru o femeie slabă și lipsită de orice fel de apărare dar cea mai bună ucenică a călugăriței Sofronia în lecțiile date de aceasta de botanică și secretele plantelor? Și care în plus este foarte inteligentă, cultivată, răbdătoare și curajoasă? Evident că otrava și cuvântul. Romanul devine fascinant pe măsură ce ni se prezintă evoluția Sebastianei, modul ei de a gândi și a se descurca într-o lume violentă, plină de discriminări, hărpăreață, intrigantă și care ascunde corupția și lipsa de morală într-o haină de mare devoțiune religioasă. Nu este o care ușro de citit pentru cineva mai puțin inclinat pentru studiul istoriei. Pentru că peste povestea Sebastianei romanul ne ofera o oglindă istorică superdocumentată a primilor ani din secolul 18 în Argentina acelor timpuri. Este un roman deosebit, cuceritor și provocator.