Prix Nobel de littérature en 1903, Theodor Mommsen est peut-être la figure dominante de la vie intellectuelle allemande du XIXe siècle. Juriste de formation, mais aussi philologue, archéologue, historien célèbre de la Rome antique, il a été de ceux qui ont révolutionné les méthodes de l’histoire en constituant en sciences exactes les « disciplines auxiliaires » : épigraphie, diplomatie, papyrographie, etc. qui la nourrissent, organisant la publication quasi définitive des grands recueils de documents sans lesquels rien ne serait possible : le Corpus des inscriptions latines ou les Monumenta Germanicae historica. Mais sa personnalité dépassait encore en richesse cette œuvre déjà monumentale : journaliste, polémiste, théoricien du droit, son Droit public romain (1871-1887) reste un chef-d’oeuvre d’histoire et de philosophie politique , homme politique, libéral, il ne fut étranger à aucun des grands débats de son temps. Le lecteur trouvera dans son Histoire romaine une vision peut-être partiale, mais frappante, de l’histoire de la République romaine, qui nous inspire toujours malgré les retouches qu’y a depuis apportées une science historique qui, de toute manière, doit presque tout à Mommsen. Ce volume contient : Livres I à IV : Des commencements de Rome jusqu'aux guerres civiles, traduits de l'allemand par C A Alexandre.
Christian Matthias Theodor Mommsen was awarded the Nobel Prize in Literature in 1902, for being "the greatest living master of the art of historical writing, with special reference to his monumental work, A History of Rome."
O lucrare colosală pentru care autorul ei a primit Premiul Nobel pentru Literatură. Mommsen a fost unul dintre ultimii mari eciclopediști, iar fiecare volum din seria „Istoria romană” te surprinde prin bogăția informațiilor și a înțelegerii epocii. În condițiile în care o asemenea carte a fost scrisă în urmă cu 150 de ani, fără multe descoperiri arheologice care s-au făcut între timp, te întrebi cum de este posibil ca în zilele noastre unii oameni să prefere pseudo-istoria, citind aberații despre faptul că Dacia era centrul universului.
Ce mai e de zis? In 2022 avem aceeași oameni, aceleași minciuni, aceeași barbarie și sălbăticie, aceleași metode în politică… (poate mai îngăduitor cu cei din carte!)