Întoarcerea în timp

by Ionel Teodoreanu

155 pages, Paperback

First published January 1, 1941

About the author

Ionel Teodoreanu was a famous Romanian novelist between the two World Wars. He is mostly remembered for his books on childhood and adolescence themes. Born in Iaşi into a family of intellectuals, Teodoreanu followed his father (Osvald Teodoreanu) and older brother (Păstorel Teodoreanu, himself a well-known writer) in studying law and becoming a lawyer. After graduating the National Highschool in Iaşi, he obtained his Law degree in 1919. Although he worked as a lawyer, he was more attracted to literature.

He made his debut in 1919, with the Bunicii ("The Grandparents") sketch, in the review Însemnări literare. His editorial debut was represented by the short story volume Uliţa copilăriei ("Childhood Lane", 1923). Like his brother Păstorel - a renowned epigrammatist - he was linked to the Viaţa Românească group led by Garabet Ibrăileanu (who considered Ionel Teodoreanu to be one of the most promising writers of the generation following World War I).

In Iaşi, under Ibrăileanu's leadership, he took active part in one of the most vibrant cultural movements in Romania between the two World Wars. In this environment, Ionel Teodoreanu published his classic novel trilogy La Medeleni ("In Medeleni") (1925 - 1927); its publishing was welcomed by Ibrăileanu with an enthusiastic review.

Reviews

[Oana Crâmpeie de suflet · Rating 5 out of 5]

Nici măcar nu îmi dădusem seama cât de dor îmi fusese de autorii români, de clasicii literaturii noastre până când nu m-am izbit direct de stilul de scriere calm, molcom, cu puternice accente moldovenești al lui Ionel Teodoreanu, autor la care nu am mai ajuns încă din perioada „La Medeleni” și „Lorelei” (la care plănuiesc să revin cu ochi de adult). Pot declara acum cu mâna pe inimă că îi iubesc cărțile. Scrie absolut divin, creând o feerie de senzații și oferindu-ți miriade de emoții prin tot ceea ce așterne pe hârtie.
Volumul de față, Întoarcerea în timp, nu este unul de ficțiune, ci mai degrabă unul de memorii, cu o minunată întoarcere din condei mai întâi spre perioada copilăriei, alături de frații săi, părinții și bunicii, apoi spre adolescență, perioada liceului, și spre maturitate. Citindu-i memoriile, evocate într-un mod extrem de cald și de aproape liric, înțelegi de unde toate minunățiile sale de romane despre tineri și adolescenți. Îl regăsești în absolut fiecare scriere a sa. În plus, aici vorbește despre Sadoveanu, cu tăcerile sale revelatoare, Ibrăileanu sau Mateiu Caragiale, parcă punându-te la aceeași masă cu marile personalități ale istoriei literaturii române, de parcă ai fi la un cenaclu. Apoi, îți vorbește cu aceeași lejeritate despre slugile casei sale și despre câinii avuți, evocând viața rurală, cu toată poezia și liniștea ei.
Cărticica asta mi-a făcut dor de literatura română veche, de vremurile studenției mele, și mi-a amintit în mod cert de ce iubesc scriitorii români, de ce aceștia s-au remarcat la vremea lor și au rămas veșnic nemuritori în istorie.