What do you think?
Legaturi de sange. Povestea Ioanei
La prima vedere, Ioana, zisa Biba, este o femeie obisnuita. Inca tanara, energica, se ocupa de casa si de iubitul bolnav. Ea are insa o poveste cutremuratoare: in urma cu mai multi ani, si-a ucis in bataie fratele. Ce anume a impins-o la acest gest? A fost un simplu impuls sau urmarea unei copilarii marcate de abuzuri? Ioana crede ca un moment esential i-a schimbat destinul – cel in care si-a invitat fratele mai mare sa locuiasca impreuna. Stie ca este vinovata, dar nu pare sa aiba remuscari pentru raul pe care l-a facut. Pornind de la povestea ei, Aurora Liiceanu schiteaza un tablou realist al vietii in inchisoare si incearca sa stabileasca daca exista un „cod genetic“ al criminalilor sau daca faptele acestora sunt rezultatul educatiei si al conjuncturii.
216 pages, Paperback
First published July 1, 2013
About the author
Aurora Liiceanu
35 books76 followersAurora Liiceanu este o specialistă română în psihologie, autoare a unor lucrări în acest domeniu.A lucrat în cercetare și a predat psihologie la diferite universități din București, dar și la UQAM (Canada) sau EHESS (Franța). În prezent, este cercetător senior la Institutul de Filosofie și Psihologie „Constantin Rădulescu-Motru” din cadrul Academiei Române.
A fost căsătorită cu scriitorul Gabriel Liiceanu.
A fost căsătorită cu scriitorul Gabriel Liiceanu.
Ratings & Reviews
Friends & Following
Create a free account to discover what your friends think of this book!
Community Reviews
Displaying 1 - 1 of 1 review
Read
January 21, 2014Ultima carte semnată de cunoscutul psiholog Aurora Liiceanu se numeşte Legături de sânge. Povestea Ioanei (Editura Polirom, 2013, în seria de autor „Aurora Liiceanu”) şi se ocupă de cazul unei femei care şi-a omorât fratele – altfel spus este o carte scrisă – cu contribuţia lui Mihai Ioan Micle – ca urmare a experienţei de psiholog în cadrul Institutului Naţional de Criminologie.
Scrisă într-un limbaj accesibil, folosind procedeele literare ale descrierii, dialogului şi naraţiunii, „povestea Ioanei” (zisă şi Biba, pentru că în copilărie îi plăcea să alerge după bibilici) captează repede atenţia, cu atât mai mult cu cât ne invită la o provocare pe care fiecare dintre noi ar trebui s-o experimenteze – o provocare sintetizată foarte bine de Roberto Saviano (jurnalistul şi scriitorul italian denunţător al organizaţiei mafiote Camorra), în motto-ul cărţii: „Pentru a citi cartea aceasta, trebuie să te pregăteşti să uiţi categoriile de bine şi rău aşa cum le concepem noi, să renunţi la sentimente aşa cum le-am construit în sufletul nostru. Trebuie să fii acolo: să citeşti şi atât”.
Cam aşa se întâmplă şi când ai de-a face cu cazuri de omor: „Pentru psihologi – scriu autorii în prefaţă –, a fi criminal este altfel decât pentru jurişti şi altfel decât pentru oamenii de pe stradă”. A înţelege motivaţiile şi contextul comiterii unei crime, a încerca să explici cum anume se ajunge la o crimă (factori genetici şi/sau sociali, de mediu) şi cum se trăieşte după comiterea ei ( după ispăşirea pedepsei) înseamnă – pentru psihologi – a trece dincolo de departajările comune bine vs rău, a sonda complexitatea non-binară a naturii umane, a vedea cum anume funcţionează fiinţa umană în raport cu propria-i memorie, cu timpul, cu propria-i ficţiune despre sine (cum spun psihologii). (recenzie: http://bookaholic.ro/asasini-reali-si...)
Scrisă într-un limbaj accesibil, folosind procedeele literare ale descrierii, dialogului şi naraţiunii, „povestea Ioanei” (zisă şi Biba, pentru că în copilărie îi plăcea să alerge după bibilici) captează repede atenţia, cu atât mai mult cu cât ne invită la o provocare pe care fiecare dintre noi ar trebui s-o experimenteze – o provocare sintetizată foarte bine de Roberto Saviano (jurnalistul şi scriitorul italian denunţător al organizaţiei mafiote Camorra), în motto-ul cărţii: „Pentru a citi cartea aceasta, trebuie să te pregăteşti să uiţi categoriile de bine şi rău aşa cum le concepem noi, să renunţi la sentimente aşa cum le-am construit în sufletul nostru. Trebuie să fii acolo: să citeşti şi atât”.
Cam aşa se întâmplă şi când ai de-a face cu cazuri de omor: „Pentru psihologi – scriu autorii în prefaţă –, a fi criminal este altfel decât pentru jurişti şi altfel decât pentru oamenii de pe stradă”. A înţelege motivaţiile şi contextul comiterii unei crime, a încerca să explici cum anume se ajunge la o crimă (factori genetici şi/sau sociali, de mediu) şi cum se trăieşte după comiterea ei ( după ispăşirea pedepsei) înseamnă – pentru psihologi – a trece dincolo de departajările comune bine vs rău, a sonda complexitatea non-binară a naturii umane, a vedea cum anume funcţionează fiinţa umană în raport cu propria-i memorie, cu timpul, cu propria-i ficţiune despre sine (cum spun psihologii). (recenzie: http://bookaholic.ro/asasini-reali-si...)
Displaying 1 - 1 of 1 review