What do you think?
Rate this book
Cititorul din peşteră
Cititorul din pestera a aparut in 2006, cu prilejul Zilei Mondiale a Lecturii. Povestea, spusa cu umor si fara ostentatie moralizatoare, este a unui copil debusolat care descopera lumea si se descopera pe sine calatorind prin lumile literaturii. In 2010 a aparut la Lisabona o a doua editie a cartii, adaugita, care face obiectul traducerii de fata.
"Adevarata libertate, chiar cea adevarata, este lectura. Cand scriu sunt prizonierul stilului meu, al micutei mele lumi interioare, al micutei mele lumi exterioare, al temelor care ma obsedeaza, al temelor pe care le pot atinge fara sa par prea disonant. Dar cand citesc... Nu exista ingradiri - doar miile de ani de cuvinte si imaginatie, cei ai generatiilor si generatiilor de scriitori..." - Rui Zink
"O parabola despre lumea de azi si o minunata lectie de citit." - Ioana Parvulescu
"Adevarata libertate, chiar cea adevarata, este lectura. Cand scriu sunt prizonierul stilului meu, al micutei mele lumi interioare, al micutei mele lumi exterioare, al temelor care ma obsedeaza, al temelor pe care le pot atinge fara sa par prea disonant. Dar cand citesc... Nu exista ingradiri - doar miile de ani de cuvinte si imaginatie, cei ai generatiilor si generatiilor de scriitori..." - Rui Zink
"O parabola despre lumea de azi si o minunata lectie de citit." - Ioana Parvulescu
120 pages, Paperback
First published January 1, 2006
65 people are currently reading
901 people want to read
About the author
Rui Zink
75 books140 followersRui Barreira Zink is a professor at New University of Lisbon, where he graduated in Portuguese Studies and obtained the PhD in Portuguese Literature. Reader of Portuguese at the University of Michigan (1989/90).
Author of several books, among trials and fiction, the novel stresses Hotel Lusitano (1987), Apocalypse Nau (2000), The Substitute (1999) and The Surfers (2001), and the books of account the reality now Color (1988) and Spider-Man (1994), "The Anibaleitor" (2006). Cooperating with the press and made literary translation.
Rui Zink received the Award of P.E.N. Portuguese Club, the novel Davida Divine (2005), has represented the country in events like the Biennial of São Paulo, the Book Fair in Tokyo or the Edimburgh Book Festival.
Author of several books, among trials and fiction, the novel stresses Hotel Lusitano (1987), Apocalypse Nau (2000), The Substitute (1999) and The Surfers (2001), and the books of account the reality now Color (1988) and Spider-Man (1994), "The Anibaleitor" (2006). Cooperating with the press and made literary translation.
Rui Zink received the Award of P.E.N. Portuguese Club, the novel Davida Divine (2005), has represented the country in events like the Biennial of São Paulo, the Book Fair in Tokyo or the Edimburgh Book Festival.
Ratings & Reviews
Friends & Following
Create a free account to discover what your friends think of this book!
Community Reviews
Displaying 1 - 30 of 247 reviews
September 25, 2023
Într-o vreme în care puțini contemporani mai citesc, orice carte despre importanța lecturii (și care ne îndeamnă să citim) se salvează prin scop, chiar dacă nu prezintă cine știe ce virtuți de ordin literar. În consecință, Cititorul din peșteră se salvează prin noblețea pledoariei.
În povestirea lui alegorică (și cam didactică), scriitorul portughez Rui Zink privește cu umor cîteva prejudecăți venerabile și propune un mic elogiu al lecturii. Aș sublinia cîteva opinii cu privire la arta cititului.
1. Pentru oamenii foarte „ocupați”, cititorul este o ființă eronată, un „monstru” al cărui loc potrivit e, mai degrabă, la grădina zoologică decît pe insula pustie, de la marginea lumii, unde s-a retras. Într-o astfel de grădină ajunge și monstrul capturat de niște marinari vicleni; numele lui e
Anibalector, ceea ce trimite atît la Hannibal Lecter (îl știm din filmul Tăcerea mieilor), cît și la sintagma latinească „animal lector” (făptura care citește).
2. Cititul este mai solicitant pentru inteligența omenească decît privitul telenovelelor; dacă vrem să înțelegem lumea și ce se întîmplă cu noi în cuprinsul ei, este preferabil să renunțăm la televizor. Cititorul face, el, să se petreacă lucrurile (pe ecranul minții lui), nu le ia de-a gata, precum telepatul. Lectura înseamnă, așadar, reflecție și exercițiu imaginativ; privitul la televizor duce la ramolisment cerebral și impotență sexuală.
3. Cititul este mai important decît scrisul. Jorge Luis Borges a exprimat mai demult o opinie asemănătoare: „Unii se laudă cu cărțile pe care le-au scris, eu mă laud cu cărțile pe care le-am citit”. Mă tem că nici Zink și nici Borges nu au fost foarte sinceri...
În încheiere, am transcris acest pasaj: „Anibalector, aproape fără efort, și-a smuls lanțurile. Și-a masat încheieturile, iar eu m-am gîndit: iată unul care nu se plînge de frig cînd i se scot cătușele” (p.96).
În povestirea lui alegorică (și cam didactică), scriitorul portughez Rui Zink privește cu umor cîteva prejudecăți venerabile și propune un mic elogiu al lecturii. Aș sublinia cîteva opinii cu privire la arta cititului.
1. Pentru oamenii foarte „ocupați”, cititorul este o ființă eronată, un „monstru” al cărui loc potrivit e, mai degrabă, la grădina zoologică decît pe insula pustie, de la marginea lumii, unde s-a retras. Într-o astfel de grădină ajunge și monstrul capturat de niște marinari vicleni; numele lui e
Anibalector, ceea ce trimite atît la Hannibal Lecter (îl știm din filmul Tăcerea mieilor), cît și la sintagma latinească „animal lector” (făptura care citește).
2. Cititul este mai solicitant pentru inteligența omenească decît privitul telenovelelor; dacă vrem să înțelegem lumea și ce se întîmplă cu noi în cuprinsul ei, este preferabil să renunțăm la televizor. Cititorul face, el, să se petreacă lucrurile (pe ecranul minții lui), nu le ia de-a gata, precum telepatul. Lectura înseamnă, așadar, reflecție și exercițiu imaginativ; privitul la televizor duce la ramolisment cerebral și impotență sexuală.
3. Cititul este mai important decît scrisul. Jorge Luis Borges a exprimat mai demult o opinie asemănătoare: „Unii se laudă cu cărțile pe care le-au scris, eu mă laud cu cărțile pe care le-am citit”. Mă tem că nici Zink și nici Borges nu au fost foarte sinceri...
În încheiere, am transcris acest pasaj: „Anibalector, aproape fără efort, și-a smuls lanțurile. Și-a masat încheieturile, iar eu m-am gîndit: iată unul care nu se plînge de frig cînd i se scot cătușele” (p.96).
February 21, 2016
"Să înţelegi nu e cel mai important."
"Dar, la urma urmei, la ce serveşte cititul?
-La nimic.
-La nimic? Ce tâmpenie!
-Într-o zi, tinere şi descreierat amic, vei învăţa că lucrurile cele mai importante în viaţă sunt cele care nu servesc la nimic."
"Dar, la urma urmei, la ce serveşte cititul?
-La nimic.
-La nimic? Ce tâmpenie!
-Într-o zi, tinere şi descreierat amic, vei învăţa că lucrurile cele mai importante în viaţă sunt cele care nu servesc la nimic."
October 7, 2016
„Să învăț că, după unii, lumea încăpea toată într-o singură literă.”
March 20, 2020
Sunt anumite cărți cărora le acordăm steluțele nu neapărat pentru valoarea lor literară, ci pentru senzațiile pe care le-am experimentat pe durata lecturii. Așa și cu cărticica aceasta..departe de a fi vreo bijuterie lingvistică, ea reprezintă un zâmbet pentru fiecare iubitor de cărți.
Este o poveste foarte simplă, despre un copil care descoperă plăcerea lecturii datorită unui monstru. Mititică, de vreo 96 de pagini în total, fără cine știe ce intrigă sau răsturnări de situație. Dar frumoasă prin felul în care vorbește despre cărți și citit.
”Să spunem că, la fel ca în dragoste, lectura e o întâlnire între două persoane imperfecte care se pot completa la perfecţie.”
”Viaţa nu înseamnă să şezi pe canapea şi să dai din degete aşteptând să apară pe ecran ceva care să te scoată din toropeală. Bine, dacă vrem ca viaţa să fie asta, nu va fi mai mult de atât, dar nu mi se pare cel mai bun mod de a ne folosi de ea. O carte ne cere să mergem noi la ea. Un ecran cu imagini şi tâmpenii, nu. Este diferenţa dintre a călători şi a sta pe loc. Cartea ne obligă să călătorim, televiziunea să rămânem gură-cască.”
”O carte valorează tot atât prin ceea ce spune ca şi prin felul cum o spune. Înţelegi?”
”Se zice în popor că în spatele unei mari averi se află un furt mare - doar că asta nu e valabil numai pentru spatele marilor averi materiale - cele mici, ba chiar şi cele spirituale nu scapă de această umilă geneză. Toată lumea fură ceva de la cineva: bani, idei, muncă, timp, viaţă chiar. Numai sufletul nu se fură, pentru că el poate fi doar cumpărat (sau, mai bine zis, vândut)de către insuşi stăpanul său, ceea ce de altfel mulţi dintre noi fac cu destulă plăcere şi, aş spune eu, la un preţ suficient de modic.”
”Timp şi răbdare, două lucruri care, împreună, fac aproape cât inteligenţa.”
”Învăţasem că nu totdeauna cuvintele sunt cel mai bun instrument pentru a ne face înţeleşi de cei din jur.”
”Cititul înseamnă să faci lucrurile să se întâmple în capul tău. Nu să stai ca o rumegătoare să te zgâieşti la un perete vorbitor!”
”Tocmai făceam un lucru pe care, din câte îmi aminteam, nu-l făcusem niciodată la şcoală: învăţam. Şi simţeam ceva şi mai straniu: îmi plăcea să învăţ.”
Este o poveste foarte simplă, despre un copil care descoperă plăcerea lecturii datorită unui monstru. Mititică, de vreo 96 de pagini în total, fără cine știe ce intrigă sau răsturnări de situație. Dar frumoasă prin felul în care vorbește despre cărți și citit.
”Să spunem că, la fel ca în dragoste, lectura e o întâlnire între două persoane imperfecte care se pot completa la perfecţie.”
”Viaţa nu înseamnă să şezi pe canapea şi să dai din degete aşteptând să apară pe ecran ceva care să te scoată din toropeală. Bine, dacă vrem ca viaţa să fie asta, nu va fi mai mult de atât, dar nu mi se pare cel mai bun mod de a ne folosi de ea. O carte ne cere să mergem noi la ea. Un ecran cu imagini şi tâmpenii, nu. Este diferenţa dintre a călători şi a sta pe loc. Cartea ne obligă să călătorim, televiziunea să rămânem gură-cască.”
”O carte valorează tot atât prin ceea ce spune ca şi prin felul cum o spune. Înţelegi?”
”Se zice în popor că în spatele unei mari averi se află un furt mare - doar că asta nu e valabil numai pentru spatele marilor averi materiale - cele mici, ba chiar şi cele spirituale nu scapă de această umilă geneză. Toată lumea fură ceva de la cineva: bani, idei, muncă, timp, viaţă chiar. Numai sufletul nu se fură, pentru că el poate fi doar cumpărat (sau, mai bine zis, vândut)de către insuşi stăpanul său, ceea ce de altfel mulţi dintre noi fac cu destulă plăcere şi, aş spune eu, la un preţ suficient de modic.”
”Timp şi răbdare, două lucruri care, împreună, fac aproape cât inteligenţa.”
”Învăţasem că nu totdeauna cuvintele sunt cel mai bun instrument pentru a ne face înţeleşi de cei din jur.”
”Cititul înseamnă să faci lucrurile să se întâmple în capul tău. Nu să stai ca o rumegătoare să te zgâieşti la un perete vorbitor!”
”Tocmai făceam un lucru pe care, din câte îmi aminteam, nu-l făcusem niciodată la şcoală: învăţam. Şi simţeam ceva şi mai straniu: îmi plăcea să învăţ.”
June 12, 2012
Dacă ar trebui să descriu această carte în câteva cuvinte, aș spune că cel mai bine i se potrivește zicala „Esențele tari se țin în sticluțe mici”. Este o carte subțirică, de numai 96 de pagini, și cu o structură narativă extrem de simplă. Aproape că pare o poveste pentru niște puști de 10-14 ani. Dar în ciuda aparentei simplități la nivel de limbaj și construcție epică, înțelesurile sunt extrem de profunde.
Cititorul din peșteră, de Rui Zink, poate fi definită ca fiind un manifest pro literatură. Indiferent cât de cititor înfocat ești (sau nu), n-are cum să nu îți placă această poveste. E ceva în stilul lui Rui Zink, ceva care te face să-i îndrăgești personajele. Eu, una, îl văd pe Rui Zink ca pe un fel de Ion Creangă modern al Portugaliei. Tare mult mi-ar fi plăcut să am un profesor ca el. Cred că ar putea convinge pe oricine să se apuce de citit. Cititorii veterani ar putea să găsească un pic dezamăgitoare dimensiunile reduse ale cărții și lipsa de complexitate. Ar fi păcat. Pentru că, așa cum zice însuși autorul, un cititor cu stil ar trebui să găsească ceva plăcut în orice carte.
Recenzia completa o puteti citi aici:
http://www.azicitesc.com/cititorul-di...
Cititorul din peșteră, de Rui Zink, poate fi definită ca fiind un manifest pro literatură. Indiferent cât de cititor înfocat ești (sau nu), n-are cum să nu îți placă această poveste. E ceva în stilul lui Rui Zink, ceva care te face să-i îndrăgești personajele. Eu, una, îl văd pe Rui Zink ca pe un fel de Ion Creangă modern al Portugaliei. Tare mult mi-ar fi plăcut să am un profesor ca el. Cred că ar putea convinge pe oricine să se apuce de citit. Cititorii veterani ar putea să găsească un pic dezamăgitoare dimensiunile reduse ale cărții și lipsa de complexitate. Ar fi păcat. Pentru că, așa cum zice însuși autorul, un cititor cu stil ar trebui să găsească ceva plăcut în orice carte.
Recenzia completa o puteti citi aici:
http://www.azicitesc.com/cititorul-di...
July 15, 2025
Plină de lecții pentru cititori această cărticică. Îți dă de gândit dacă ești un cititor cu prejudecăți, dar îți dă și destul de multe subiecte legate de cărți asupra cărora poate nu ai zăbovit prea mult până acum. În plus, face multe trimiteri la diverse opere și autori, în special portughezi, Rui Zink fiind el însuși născut la Lisabona.
Scurtă și cuprinzătoare, numai bună de citit într-o zi de vacanță. A fost prima carte pe care am început-o și finalizat-o în parc, pe bancă. 🙂
Scurtă și cuprinzătoare, numai bună de citit într-o zi de vacanță. A fost prima carte pe care am început-o și finalizat-o în parc, pe bancă. 🙂
January 29, 2019
Citind această carte, mi-am amintit de cunoscutul citat al lui J. K. Rowling: ,, Dacă nu îți place să citești, înseamnă că n-ai găsit cartea potrivită."
Consider că această carte se potrivește a fi citită mai degrabă de către copiii care nu au descoperit încă gustul lecturii și care nu au găsit încă ,,cartea potrivită" pentru a le face plăcere să citească, decât de către persoanele care deja au făcut din lectură un stil de viață.
Pe mine nu m-au impresionat și nici nu am găsit înțelepte și pline de esență sfaturile pe care i le dădea acest Anibalector copilului în privința lecturii. Doar statusuri de pus pe facebook. Acțiunea cărții fiind prea slab dezvoltată astfel încât să mai poată impresiona mintea și spiritul unui cititor tenace, asemănându-se cu aventurile cu care ne-am obișnuit din ,,Amintiri din copilărie" ale lui Ion Creangă, iar personajul Anibalector asemănându-se cu cele din basmul Harap-Alb.
Consider că această carte se potrivește a fi citită mai degrabă de către copiii care nu au descoperit încă gustul lecturii și care nu au găsit încă ,,cartea potrivită" pentru a le face plăcere să citească, decât de către persoanele care deja au făcut din lectură un stil de viață.
Pe mine nu m-au impresionat și nici nu am găsit înțelepte și pline de esență sfaturile pe care i le dădea acest Anibalector copilului în privința lecturii. Doar statusuri de pus pe facebook. Acțiunea cărții fiind prea slab dezvoltată astfel încât să mai poată impresiona mintea și spiritul unui cititor tenace, asemănându-se cu aventurile cu care ne-am obișnuit din ,,Amintiri din copilărie" ale lui Ion Creangă, iar personajul Anibalector asemănându-se cu cele din basmul Harap-Alb.
October 12, 2020
“Nu trebuie să-ți placă totul, știi? A fi disponibil înseamnă și a fi vigilent. Capul tău nu-i o ladă de gunoi în care să arunci cărți. Dacă o prăjitura chiar nu-ți place, o mănânci totuși? Răspunsul e: depinde. Ca să-ți creezi gustul, ca să capeți încredere în gustul tău, trebuie mai întâi sa ti-l educi.”
August 9, 2022
Genială! Coincidența face să o termin de ziua internațională a iubitorilor de carte.
E o carte despre importanța cititului. Mi-a plăcut mult umorul cu care scrie Rui și toate aluziile la cărți.
E o carte despre importanța cititului. Mi-a plăcut mult umorul cu care scrie Rui și toate aluziile la cărți.
May 2, 2020
Am început să citesc cartea “ca pe o relatare pentru tineri”, neștiind că asta e “o cheie” lăsată de autor sub preș (in chiar ultimele rânduri)
Mi-ar fi plăcut să o citesc în adolescență “ca pe o nuvelă pentru adulți”.
Mi-ar fi plăcut să o citesc în adolescență “ca pe o nuvelă pentru adulți”.
February 22, 2011
Nu mai tin minte cu exactitate cine mi-a recomandat Cititorul din pestera de Rui Zink, dar... nu m-a impresionat intr-atat de tare incat sa treaca in preferatele mele. Too bad, pentru ca povestea e, in sine, destul de simpatica, dar cumva am avut senzatia, pe tot parcursul lecturii, ca naratorul ar fi putut sa adauge muuult mai multe detalii, in loc sa ma lase cu doar 86 de pagini. Pentru unii o fi destul, dar eu cand ma afund in paginile unei carti, vreau sa cunosc toate amanuntele cu privire la personaje si mai ales la timpul si spatiul actiunii, deoarece le consider extrem de interesante, in sensul trasarii caracterelor, in imaginatia mea.
Am inceput carticica asta fara sa citesc informatiile de pe coperta IV, si de aceea, am avut senzatia, la inceput, ca povestea se desfasura undeva pe la 1700-1800, dar mare mi-a fost surpriza sa constat ca, atunci cand copilul e, intr-adevar, captivat de Anibalector, existau deja televizorul si telenovelele. Bineinteles, asta si faptul ca baiatul nu citea deloc, la inceput, au contribuit la o oarecare dezamagire... insa ulterior, cand el a invatat sa aprecieze lectura, de la un animal cititor, istorioara mi s-a parut chiar simpatica.
Nu-ntelegeti voi prea bine ce va spun aici, asa ca mai bine ma apuc sa schitez scurt subiectul:
Un baiat ai carui parinti sunt in proces de divort ajunge membrul unei bande de hoti marunti, si intr-o zi, cand oamenii regelui faceau controale prin port, copilul se infricoseaza si, ca orice alt gainar, crezandu-se vinovat pentru orice, cauta sa se ascunda undeva. Acest loc pare a fi un "intrand", o "firida", in care-si introduce corpul, sprijinindu-se de o parama. Ciudat e ca nu-si da seama ca, practic, ajunge in interiorul unui vas, si cateva ore mai tarziu, cand se trezeste, mare-i e surpriza sa constate ca e in larg, si ca tot ce poate vedea prin gemuletul avut la dispozitie e marea, intinsa si infinita. Echipajul il descopera relativ rapid, si-l pune sa faca tot felul de munci pe nava, in asa fel incat sa-si 'cumpere' hrana zilnica. Pana la urma, el afla motivul expeditiei, anume capturarea unui animal cititor, denumit Anibalector, presupus a fi o gorila. Din cauza unei furtuni puternice, vasul e aproape naufragiat, iar baietelul se trezeste in interiorul unei pesteri, impreuna cu insusi Anibalector, si alaturi de multe resturi umane. Pentru ca da, gorila asta era cam carnivora si cam ii placea carnea de om. :)
Stilul narativ e lejer, nu pune probleme, si de asta am fost intr-atat de relaxata pe parcursul lecturii. E o carte scurta, foarte scurta, care subliniaza necesitatea cartilor in lumea noastra, chiar si acum, cand primim informatiile culturale pe paine, prin filme sau emisiuni [a caror valoare o pun serios sub semnul intrebarii, daca modele intelectuale precum Daniela Crudu sunt preaslavite peste tot]. Consider ca e important sa citim. Nu conteaza ce, pana la urma, orice gen e acceptabil, si in acest sens n-ar trebui sa fim dispretuitori fata de cei care citesc romane de duzina. Pana la urma, si ala e un tip de literatura, si daca asta le stimuleaza imaginatia...macar si-o folosesc!
In alte cuvinte, daca vreti neaparat sa cititi ceva, da, merge. Insa daca aveti pretentii mai mari, va recomand sa va orientati spre o carte mai sanatoasa, care sa poata exploata un subiect ceva mai vast.
Chiar imi pare rau, dar, de data asta, nu pot termina acest post cu "recomand prietenos", pentru ca nu e cazul. E doar o carte simpatica. That's that and nothing more.
Am inceput carticica asta fara sa citesc informatiile de pe coperta IV, si de aceea, am avut senzatia, la inceput, ca povestea se desfasura undeva pe la 1700-1800, dar mare mi-a fost surpriza sa constat ca, atunci cand copilul e, intr-adevar, captivat de Anibalector, existau deja televizorul si telenovelele. Bineinteles, asta si faptul ca baiatul nu citea deloc, la inceput, au contribuit la o oarecare dezamagire... insa ulterior, cand el a invatat sa aprecieze lectura, de la un animal cititor, istorioara mi s-a parut chiar simpatica.
Nu-ntelegeti voi prea bine ce va spun aici, asa ca mai bine ma apuc sa schitez scurt subiectul:
Un baiat ai carui parinti sunt in proces de divort ajunge membrul unei bande de hoti marunti, si intr-o zi, cand oamenii regelui faceau controale prin port, copilul se infricoseaza si, ca orice alt gainar, crezandu-se vinovat pentru orice, cauta sa se ascunda undeva. Acest loc pare a fi un "intrand", o "firida", in care-si introduce corpul, sprijinindu-se de o parama. Ciudat e ca nu-si da seama ca, practic, ajunge in interiorul unui vas, si cateva ore mai tarziu, cand se trezeste, mare-i e surpriza sa constate ca e in larg, si ca tot ce poate vedea prin gemuletul avut la dispozitie e marea, intinsa si infinita. Echipajul il descopera relativ rapid, si-l pune sa faca tot felul de munci pe nava, in asa fel incat sa-si 'cumpere' hrana zilnica. Pana la urma, el afla motivul expeditiei, anume capturarea unui animal cititor, denumit Anibalector, presupus a fi o gorila. Din cauza unei furtuni puternice, vasul e aproape naufragiat, iar baietelul se trezeste in interiorul unei pesteri, impreuna cu insusi Anibalector, si alaturi de multe resturi umane. Pentru ca da, gorila asta era cam carnivora si cam ii placea carnea de om. :)
Stilul narativ e lejer, nu pune probleme, si de asta am fost intr-atat de relaxata pe parcursul lecturii. E o carte scurta, foarte scurta, care subliniaza necesitatea cartilor in lumea noastra, chiar si acum, cand primim informatiile culturale pe paine, prin filme sau emisiuni [a caror valoare o pun serios sub semnul intrebarii, daca modele intelectuale precum Daniela Crudu sunt preaslavite peste tot]. Consider ca e important sa citim. Nu conteaza ce, pana la urma, orice gen e acceptabil, si in acest sens n-ar trebui sa fim dispretuitori fata de cei care citesc romane de duzina. Pana la urma, si ala e un tip de literatura, si daca asta le stimuleaza imaginatia...macar si-o folosesc!
In alte cuvinte, daca vreti neaparat sa cititi ceva, da, merge. Insa daca aveti pretentii mai mari, va recomand sa va orientati spre o carte mai sanatoasa, care sa poata exploata un subiect ceva mai vast.
Chiar imi pare rau, dar, de data asta, nu pot termina acest post cu "recomand prietenos", pentru ca nu e cazul. E doar o carte simpatica. That's that and nothing more.
October 4, 2020
4/5
Când mă gândeam la literatura portugheză, nu-mi venea nimic în minte. Asta până am dat de Rui Zink. Ei bine, știam de Saramago, dar nu am citit nimic de el. "Cititorul din peșteră" m-a cucerit cu simplitatea ei. O poveste drăguță în care un băiat se ocupă de mici hoții și printr-o greșeală nimerește pe o corabie. Căpitanul îl ia pe mare și degrabă băiatul va ajunge îndrăgit de echipaj. Dar marea se dezlănțuie și o insulă cu un monstru (îl cheamă Anibalector, de la personajul Hannibal Lector, inteligent!!! ) îl așteaptă pe protagonist. Monstrul este un mare hrăpăreț de oameni și colectează cărți, dar pe băiat îl lasă viu. Și el va învăța multe lucruri despre cărți de la Anibalector. Băiatul va ajunge acasă alt om. Îmi plac referințele la operele clasice, precum "Război și pace", "Frații Karamazov".
”O carte valorează tot atât prin ceea ce spune ca şi prin felul cum o spune. Înţelegi?”
”Cititul înseamnă să faci lucrurile să se întâmple în capul tău. Nu să stai ca o rumegătoare să te zgâieşti la un perete vorbitor!”
”Tocmai făceam un lucru pe care, din câte îmi aminteam, nu-l făcusem niciodată la şcoală: învăţam. Şi simţeam ceva şi mai straniu: îmi plăcea să învăţ.”
Când mă gândeam la literatura portugheză, nu-mi venea nimic în minte. Asta până am dat de Rui Zink. Ei bine, știam de Saramago, dar nu am citit nimic de el. "Cititorul din peșteră" m-a cucerit cu simplitatea ei. O poveste drăguță în care un băiat se ocupă de mici hoții și printr-o greșeală nimerește pe o corabie. Căpitanul îl ia pe mare și degrabă băiatul va ajunge îndrăgit de echipaj. Dar marea se dezlănțuie și o insulă cu un monstru (îl cheamă Anibalector, de la personajul Hannibal Lector, inteligent!!! ) îl așteaptă pe protagonist. Monstrul este un mare hrăpăreț de oameni și colectează cărți, dar pe băiat îl lasă viu. Și el va învăța multe lucruri despre cărți de la Anibalector. Băiatul va ajunge acasă alt om. Îmi plac referințele la operele clasice, precum "Război și pace", "Frații Karamazov".
”O carte valorează tot atât prin ceea ce spune ca şi prin felul cum o spune. Înţelegi?”
”Cititul înseamnă să faci lucrurile să se întâmple în capul tău. Nu să stai ca o rumegătoare să te zgâieşti la un perete vorbitor!”
”Tocmai făceam un lucru pe care, din câte îmi aminteam, nu-l făcusem niciodată la şcoală: învăţam. Şi simţeam ceva şi mai straniu: îmi plăcea să învăţ.”
November 28, 2021
— Să spunem că, Ia fel ca în dragoste, lectura
e o intâlnire între două persoane imperfecte care
se pot completa la perfecţie.
e o intâlnire între două persoane imperfecte care
se pot completa la perfecţie.
This entire review has been hidden because of spoilers.
August 9, 2023
Eram curioasă să citesc această carte, mai ales că în jurul ei au existat mereu discuții. Știam că este o carte recomandată noilor generații, în școală, dar unii părinți o consideră nepotrivită din mai multe motive, inclusiv cel al placidității și al lipsei unei acțiuni care să atragă copilul spre lectură, pentru că fix acest subiect abordează cartea.
Dar, acum, după cele sub o sută de pagini pe care le are cartea, pot spune că este potrivită copiilor, tocmai pentru că nu stagnează în nicio idee, mai mult decât ar fi necesar. Atât de potrivită copiilor, atât de puerilă și de banală, încât m-am enervat groaznic știind că este apărută în colecția "Raftul Denisei" și că a ajuns în mâinile mele. Mă simt păcălită... 😅
Cartea abundă de referințe literare extrem de cunoscute (Moby Dick, Hanibbal Lecter, King Kong, etc.), dar sunt atât de jenante, încât mi-au provocat o stare de iritare.
"Cititorul din peșteră" se vrea a fi o satiră, o critică adusă societății devoratoare de televizor și telenovele, dar mie, îmi pare rău să spun, mi s-a părut o glumă de carte.
"- Se întâmplă că mie... Îmi plac toate cărţile. Anibalector m-a privit cu milă:
— Măi băiete, sper să nu fie chiar aşa."
December 29, 2019
O parte din mine regretă factul că nu am citit cartea aceasta acum 6 ani când am cumpărat-o. Am descoperit carte aceasta acum câteva zile şi am citit-o. Mi-a plăcut cartea, dar în unele părţi am senzaţia că autorul a vrut să argumenteze prea mult necesitatea citirii cărţilor în general de cei tineri încât a uitat de acţiunea propriei lui cărţi. Nici unul dintre personaje nu este teribil de complex, în ciuda faptului că sursele de inspiraţie sunt opere clasice ale literaturii (King Kong, dr. Hannibal Lector etc), dar asta nu împiedică savurarea acestei cărţi. Recomand cartea adolescenţilor şi tinerilor până în 24 ani. Spor!
March 14, 2020
O carte adorabilă, care îi va fi pe plac oricărui impătimit de lectură ❤
✅ "Televizorul. E ceva care... Omul ia loc pe
canapea, cu o telecomandă în mână, și stă așezat ca să vadă petrecându-se lucruri.
Grrr?
E foarte relaxant, m-am grăbit să spun. Pentru că nu trebuie să gândească."
✅"Cititul înseamnă să faci lucrurile să se întâmple în capul tău. Nu să stai ca o rumegătoare să te zgâiești la un perete vorbitor! Monstrul a lăsat să-i cadă o lăboaie descurajată jos, spulberând prin aer
o sumedenie de oase. Poate să pară același lucru, băiete, dar este exact contrarul."
✅ "Televizorul. E ceva care... Omul ia loc pe
canapea, cu o telecomandă în mână, și stă așezat ca să vadă petrecându-se lucruri.
Grrr?
E foarte relaxant, m-am grăbit să spun. Pentru că nu trebuie să gândească."
✅"Cititul înseamnă să faci lucrurile să se întâmple în capul tău. Nu să stai ca o rumegătoare să te zgâiești la un perete vorbitor! Monstrul a lăsat să-i cadă o lăboaie descurajată jos, spulberând prin aer
o sumedenie de oase. Poate să pară același lucru, băiete, dar este exact contrarul."
February 14, 2019
Excelente! É uma experiência que se resume bem com a seguinte citação:
"Tudo o que é bom acaba. Tudo o que é mau também, só que, por uma estúpida razão qualquer, nos damos mais conta do pouco que as coisas boas duram." (pág. 85)
"Tudo o que é bom acaba. Tudo o que é mau também, só que, por uma estúpida razão qualquer, nos damos mais conta do pouco que as coisas boas duram." (pág. 85)
October 19, 2025
3.5 stars
May 3, 2020
Povestea unui copil debusolat care descoperă lumea și se descoperă pe sine călătorind prin lumile literaturii. O minunată lecție de citit. O carte care ar trebui să devină lectură obligatorie pentru școlari.
March 29, 2015
Um livro pequeno que me encheu as medidas. Enfim, não exactamente, pois eu já estava à espera de gostar muito, mas mesmo assim uma delícia a cada virar de página.
Mais do que um monstro assustador que devora livros, o Anibaleitor acorda, desperta e abana as estruturas de quem está cego pela trituradora quotidiana. Esta da trituradora não é minha, dou os devidos créditos à Renata Carvalho, mas é uma expressão tão boa que tive de a (ab)usar.
Um livro para todas as idades, principalmente se considerarmos a idade que temos na cabeça, e aquilo que os anos nos ofereceram como perspicácia. Os anos, a experiência, e claro, a escolha. O escolher viver observando, ou o passar pela vida vendo o que nos querem mostrar.
O Anibaleitor está recheado de coisas brilhantes que de certeza escapam a muita gente. Como de certeza muitas me escaparam a mim. Mas algumas apanhei e já não é nada mau. E mesmo para quem não apanhar nada nas entrelinhas, não deixa de gostar, pois está aqui um livro de aventuras de se lhe tirar o chapéu, com a vantagem de entusiasmar os mais jovens para a leitura.
Zink construiu um livro inteligente, que se deve ter em casa para ler muitas vezes, pois, de certeza, que a cada nova leitura, se vão descobrir novos tesouros.
Li este livro através da Roda dos Livros, obrigada Patrícia, fica a dica a todos aqueles que usam a desculpa absurda de que não me oferecem livros porque eu já tenho muitos (ridículo), ou porque não sabem que livro oferecer (há vales sabiam?), o Anibaleitor é um livro que eu adorava ter na minha estante.
“Devo dizer que a arte de roubar não é tão má como a pintam. Ao fim e ao cabo, é uma actividade de intercâmbio comercial como qualquer outra e, quase sempre, está longe de merecer a fama que desgraçadamente tem. O povo diz que atrás de uma grande fortuna está um grande roubo – só que não é apenas atrás das grandes fortunas materiais – as pequenas e até mesmo as espirituais também não se livram desta censurável génese. Toda a gente rouba alguma coisa a alguém: dinheiro, ideias, trabalho, tempo, paciência, até a própria vida. Apenas a alma não se rouba porque esta só pode ser comprada (ou melhor, vendida) pelo próprio dono, o que de resto muitos de nós fazemos com bastante agrado e, eu diria até, por um bem módico preço.” (Pág. 9)
“Como castigo obrigaram-me a ser escritor, uma sina que não desejo nem ao meu pior inimigo. É pior que prisão perpétua! Passamos o dia sentados a uma mesa, frente ao papel em branco ou ao computador em cinzento; o rabo amolece de tanto estarmos sentados, e ficamos a escrevinhar, a escrevinhar, sujeitos a artroses, a escrevinhar, a escrevinhar – histórias que, ainda por cima, quase ninguém lê, a menos que sejam adaptadas para cinema ou televisão. É muito frustrante, só vos digo.” (Pág. 106)
Sinopse
“O Anibaleitor conta a história de um jovem que, fugido à “guarda do reino”, embarca numa viagem em busca de um mítico e fabuloso animal, o Anibaleitor. Livro de aventuras, é acima de tudo um livro de aventura da leitura. Nesta magnífica novela, Rui Zink consegue ser, ao mesmo tempo, divertido, didáctico, comovente e, como sempre, estimulante.”
Teorema, 2010
Mais do que um monstro assustador que devora livros, o Anibaleitor acorda, desperta e abana as estruturas de quem está cego pela trituradora quotidiana. Esta da trituradora não é minha, dou os devidos créditos à Renata Carvalho, mas é uma expressão tão boa que tive de a (ab)usar.
Um livro para todas as idades, principalmente se considerarmos a idade que temos na cabeça, e aquilo que os anos nos ofereceram como perspicácia. Os anos, a experiência, e claro, a escolha. O escolher viver observando, ou o passar pela vida vendo o que nos querem mostrar.
O Anibaleitor está recheado de coisas brilhantes que de certeza escapam a muita gente. Como de certeza muitas me escaparam a mim. Mas algumas apanhei e já não é nada mau. E mesmo para quem não apanhar nada nas entrelinhas, não deixa de gostar, pois está aqui um livro de aventuras de se lhe tirar o chapéu, com a vantagem de entusiasmar os mais jovens para a leitura.
Zink construiu um livro inteligente, que se deve ter em casa para ler muitas vezes, pois, de certeza, que a cada nova leitura, se vão descobrir novos tesouros.
Li este livro através da Roda dos Livros, obrigada Patrícia, fica a dica a todos aqueles que usam a desculpa absurda de que não me oferecem livros porque eu já tenho muitos (ridículo), ou porque não sabem que livro oferecer (há vales sabiam?), o Anibaleitor é um livro que eu adorava ter na minha estante.
“Devo dizer que a arte de roubar não é tão má como a pintam. Ao fim e ao cabo, é uma actividade de intercâmbio comercial como qualquer outra e, quase sempre, está longe de merecer a fama que desgraçadamente tem. O povo diz que atrás de uma grande fortuna está um grande roubo – só que não é apenas atrás das grandes fortunas materiais – as pequenas e até mesmo as espirituais também não se livram desta censurável génese. Toda a gente rouba alguma coisa a alguém: dinheiro, ideias, trabalho, tempo, paciência, até a própria vida. Apenas a alma não se rouba porque esta só pode ser comprada (ou melhor, vendida) pelo próprio dono, o que de resto muitos de nós fazemos com bastante agrado e, eu diria até, por um bem módico preço.” (Pág. 9)
“Como castigo obrigaram-me a ser escritor, uma sina que não desejo nem ao meu pior inimigo. É pior que prisão perpétua! Passamos o dia sentados a uma mesa, frente ao papel em branco ou ao computador em cinzento; o rabo amolece de tanto estarmos sentados, e ficamos a escrevinhar, a escrevinhar, sujeitos a artroses, a escrevinhar, a escrevinhar – histórias que, ainda por cima, quase ninguém lê, a menos que sejam adaptadas para cinema ou televisão. É muito frustrante, só vos digo.” (Pág. 106)
Sinopse
“O Anibaleitor conta a história de um jovem que, fugido à “guarda do reino”, embarca numa viagem em busca de um mítico e fabuloso animal, o Anibaleitor. Livro de aventuras, é acima de tudo um livro de aventura da leitura. Nesta magnífica novela, Rui Zink consegue ser, ao mesmo tempo, divertido, didáctico, comovente e, como sempre, estimulante.”
Teorema, 2010
September 6, 2020
' Cărțile ar trebui sa poarte pe ele un aviz, ca trenurile: atenție, un text poate ascunde un altul. Chiar fără sa vrea, o carte dialogheaza întotdeauna cu alte cărți. Exista chiar cineva care găsise o explicație logica: dacă eu nu l-am citit pe Vergiliu, dar l-am citit pe Camoes ( care l-a citit pe Vergiliu), atunci l-am citit pe Vergiliu.
Adevărată libertate este lectura. Când scriu sunt prizonierul stilului meu, al micuței mele lumi interioare, al micuței mele lumi exterioare, al temelor care ma obsedează, al temelor pe care le pot atinge fără sa par prea disonant. Dar când citesc... Ah, când citesc, alta e discuția. Și ce discuție frumoasa e asta. Nu exista îngrădiri - doar miile de ani de cuvinte și imaginație, cei ai generațiilor și generațiilor de scriitori, fie în limba mea sau în celelalte pe care le stăpânesc, fie în limbile care, din fericire, dau texte pe care le onorează faptul de a fi fost traduse în portugheza ( în cazul nostru, în romana).
Nu mai eram minor nici după cap, nici după inima.
Multe voci au cerut o pedeapsa grea, exemplara... Și ca urmare, m-au obligat sa fiu scriitor... Câteodată, ca acum, sunt invitat să mă duc prin scoli sau biblioteci. E ca și cum astăzi grădinile zoologice ar fi invers, de tip safari-rezervatie: eu sunt cel care, într-o libertate aparenta, ma duc să-i vizitez pe elevi în cuștile lor.
Ocazional, am ( cum sa spun) miraje. Îmi plimb ochii peste fetele din jur, fetele voastre și, ici și colo, mi se pare ca vad un Anibalector. În miniatura, bineînțeles, sau latent. Vai, ce spaima! E o activitate obositoare, dar, mărturisesc, chiar nu-mi displace. Găsesc că-i mișto sa am contacte cu voi, cu persoane care au astăzi vârstă pe care o aveam eu când am plecat în aventura.
Cartea trebuie sa aibă stil. Dar și cititorul trebuie sa aibă stil.
Lectura e întâlnirea dintre 2 persoane imperfecte care se pot completa la perfecție.
O carte valorează tot atât prin ceea ce spune cat și prin felul cum o spune. '
Adevărată libertate este lectura. Când scriu sunt prizonierul stilului meu, al micuței mele lumi interioare, al micuței mele lumi exterioare, al temelor care ma obsedează, al temelor pe care le pot atinge fără sa par prea disonant. Dar când citesc... Ah, când citesc, alta e discuția. Și ce discuție frumoasa e asta. Nu exista îngrădiri - doar miile de ani de cuvinte și imaginație, cei ai generațiilor și generațiilor de scriitori, fie în limba mea sau în celelalte pe care le stăpânesc, fie în limbile care, din fericire, dau texte pe care le onorează faptul de a fi fost traduse în portugheza ( în cazul nostru, în romana).
Nu mai eram minor nici după cap, nici după inima.
Multe voci au cerut o pedeapsa grea, exemplara... Și ca urmare, m-au obligat sa fiu scriitor... Câteodată, ca acum, sunt invitat să mă duc prin scoli sau biblioteci. E ca și cum astăzi grădinile zoologice ar fi invers, de tip safari-rezervatie: eu sunt cel care, într-o libertate aparenta, ma duc să-i vizitez pe elevi în cuștile lor.
Ocazional, am ( cum sa spun) miraje. Îmi plimb ochii peste fetele din jur, fetele voastre și, ici și colo, mi se pare ca vad un Anibalector. În miniatura, bineînțeles, sau latent. Vai, ce spaima! E o activitate obositoare, dar, mărturisesc, chiar nu-mi displace. Găsesc că-i mișto sa am contacte cu voi, cu persoane care au astăzi vârstă pe care o aveam eu când am plecat în aventura.
Cartea trebuie sa aibă stil. Dar și cititorul trebuie sa aibă stil.
Lectura e întâlnirea dintre 2 persoane imperfecte care se pot completa la perfecție.
O carte valorează tot atât prin ceea ce spune cat și prin felul cum o spune. '
June 8, 2018
3.5*
Peguei neste livro - pequeno e claramente virado para um público juvenil, mas muito recomendado a todos os leitores adultos - apenas sabendo que o tal de Anibaleitor era uma espécie de monstro que gostava de ler. Dividido em três partes, na primeira ficamos logo a conhecer o narrador que nos conta a grande aventura da sua juventude, quando, para fugir à polícia embarca num navio que, num dia de tempestade o faz ir parar à ilha onde vive a criatura que todos querem capturar. A única forma que encontra de se tornar útil - e não ser devorado por aquele animal, que nada mais é que um gorila gigante e falador - é ler e ir comentando o que lê. Afinal de contas, o Anibaleitor só queria ter um amigo com quem dividir opiniões literárias.
Este livro é um autêntico hino à descoberta do prazer da leitura e um elogio ao crescimento e maturidade que os livros nos dão. Com várias referências literárias, cinematográficas e musicais, é um livro leve, despretensioso, divertido e com mensagens interessantes para todos os book lovers. Lê-se num só dia e é um bocado bem passado.
Peguei neste livro - pequeno e claramente virado para um público juvenil, mas muito recomendado a todos os leitores adultos - apenas sabendo que o tal de Anibaleitor era uma espécie de monstro que gostava de ler. Dividido em três partes, na primeira ficamos logo a conhecer o narrador que nos conta a grande aventura da sua juventude, quando, para fugir à polícia embarca num navio que, num dia de tempestade o faz ir parar à ilha onde vive a criatura que todos querem capturar. A única forma que encontra de se tornar útil - e não ser devorado por aquele animal, que nada mais é que um gorila gigante e falador - é ler e ir comentando o que lê. Afinal de contas, o Anibaleitor só queria ter um amigo com quem dividir opiniões literárias.
Este livro é um autêntico hino à descoberta do prazer da leitura e um elogio ao crescimento e maturidade que os livros nos dão. Com várias referências literárias, cinematográficas e musicais, é um livro leve, despretensioso, divertido e com mensagens interessantes para todos os book lovers. Lê-se num só dia e é um bocado bem passado.
November 13, 2016
Comecei a ler este livro depois de ter lido um conto do mesmo autor, numa colectânia de ficções científicas e fantásticas. Gostei do modo como ele escreve, a história é interessante sem ser espectacular mas não deixa de ser uma boa leitura. Este livro tem uma história engraçada, que segue as aventuras de um rapaz em busca de um "monstro", o anibaleitor e o que se segue! No entanto, aquilo que se ouve dizer aos outros nem sempre corresponde à verdade! É uma história simples, rápida de ler com um final bonito (lembrei-me do principezinho ao ler uma parte) e tem "descaradas referências", palavras do autor, a outras obras e músicas!
October 7, 2015
Un proiect oarecum ambițios (deși nu știu cât de original), cu destule trimiteri intertextuale și referințe din artele conexe, însă căruia îi lipsește, în definitiv, substanța. Rui Zink pare să fi scris acest (micro)roman à la va vite când, din punctul meu de vedere, ar mai fi fost încă multe de spus. 2,7/5
August 5, 2019
"Toată lumea fură ceva de la cineva: bani, idei, muncă, timp, răbdare, viață chiar. Numai sufletul nu se fură, pentru că el poate fi doar cumpărat (sau, mai bine zis, vândut) de către însuși stăpânul său, ceea ce de altfel mulți dintre noi fac cu destulă plăcere și, aș spune eu, la un preț suficient de modic. "
September 23, 2017
Cu o copertă drăguță ce invită la lectură, romanul de aventuri constituie doar un pretext pentru a transmite unul dintre cele mai importante secrete ale unui cititor, modul cel mai bun de a citi o carte.
Recenzie: https://worldofbooksweb.com/2017/08/2...
Recenzie: https://worldofbooksweb.com/2017/08/2...
January 4, 2020
O poveste foarte simplă, despre un copil care descoperă plăcerea lecturii datorită unui monstru. Mititică, de vreo 96 de pagini în total, fără cine știe ce intrigă sau răsturnări de situație. Dar superbă prin felul în care vorbește despre cărți și citit.
Viaţa nu înseamnă să şezi pe canapea şi să dai din degete aşteptând să apară pe
ecran ceva care să te scoată din toropeală. Bine, dacă vrem ca viaţa să fie asta, nu va
fi mai mult de atât, dar nu mi se pare cel mai bun mod de a ne folosi de ea. O carte ne
cere să mergem noi la ea. Un ecran cu imagini şi tâmpenii, nu. Este diferenţa dintre a
călători şi asta pe loc. Cartea ne obligă să călătorim, televiziunea să rămânem gură-
cască
Viaţa nu înseamnă să şezi pe canapea şi să dai din degete aşteptând să apară pe
ecran ceva care să te scoată din toropeală. Bine, dacă vrem ca viaţa să fie asta, nu va
fi mai mult de atât, dar nu mi se pare cel mai bun mod de a ne folosi de ea. O carte ne
cere să mergem noi la ea. Un ecran cu imagini şi tâmpenii, nu. Este diferenţa dintre a
călători şi asta pe loc. Cartea ne obligă să călătorim, televiziunea să rămânem gură-
cască
Read
February 28, 2022După o doză de teorie a literaturii sănătoasă, altfel guști cartea asta.
December 4, 2023
#TB
E prima data cand mi-au dat lacrimile la o carte. Fraza care mi-a rupt inima in doua pare atat de banala, insa a avut un efect de nedescris asupra mea. Este o carte pe care o voi reciti candva. Poate chiar ar trebui sa imi fac un obicei sa o recitesc o data la cativa ani.
Ar trebui introdusa in scoli, consider ca ar avea un impact asupra felului in care percep copiii literatura. Este o carte pentru copii si pentru copiii din noi toti, ce mai… este o carte pentru toata lumea!
E prima data cand mi-au dat lacrimile la o carte. Fraza care mi-a rupt inima in doua pare atat de banala, insa a avut un efect de nedescris asupra mea. Este o carte pe care o voi reciti candva. Poate chiar ar trebui sa imi fac un obicei sa o recitesc o data la cativa ani.
Ar trebui introdusa in scoli, consider ca ar avea un impact asupra felului in care percep copiii literatura. Este o carte pentru copii si pentru copiii din noi toti, ce mai… este o carte pentru toata lumea!
Displaying 1 - 30 of 247 reviews