Urma nu este cartea unui poet convertit la proza, ci e un roman scris dupa toate regulile genului. Subiectul e provocator: in inchisoarea de la Aiud, in anii ’60, apar urme suspecte pe zapada dintre pavilioanele intesate cu „politici”. Se declanseaza o ancheta. Marturiile sint halucinante: sotia unui detinut – desigur, e vrajitoare – isi poseda cu patima sotul, noaptea, in celula, calugarul Daniil, mort cu un an in urma, si Maica Domnului vin sa aline suferintele „banditilor”. Ancheta se impotmoleste, amenintarile curg de la Centru. Trebuie gasit vinovatul si cum cazul depaseste granitele realitatii, acesta nu poate fi decit magicianul care preface apa in vodca, descuie orice usa, smulge cu puterea gindului hainele gardienilor: detinutul Gurii Lovin. Din acest moment, lucrurile scapa de sub control, comandantul isi pierde mintile, iar finalul devine un nou inceput. „Am scris Urma dintr-o respiratie, in trei, patru saptamini, dupa ce am purtat in minte subiectul vreo doi ani. E o poveste care intra in intimitatea teribilei inchisori de la Aiud, in anul 1960, un an de virf al torturii din perioada comunista. Paradoxal, drama aluneca in comedie, risul amar incearca sa exorcizeze acea lume demonizata.” (Adrian Alui Gheorghe)
Iată că subiectul încarcerării partizanilor anticomuniști din perioada de început a regimului comunist poate fi tratat și cu ironie, cu o oarecare hilaritate, chiar dacă se păstrează nota de respect pe care o impune suferința acestor martiri ai neamului românesc. Adrian Alui Gheorghe ne oferă o imagine care frizează comedia caragialeană a rigorilor unei instituții din interstițiile căreia era cel mai bine să nu faci parte deloc. Fie ca deținut, fie ca gardian, viața în această instituție nu era deloc de invidiat. „Acolo, înăuntru, laolaltă gardieni și deținuți, ajunseseră să se cunoască, să se compătimească uneori reciproc. E posibil, de altfel, ca în multe cazuri, niciunul să nu fi dorit să-și schimbe soarta cu a celuilalt, din tabăra adversă.”
Intriga, de o simplitate deconcertantă, pune în mișcare o serie de evenimente care îi oferă autorului prilejul de a analiza în profunzime viața din temuta închisoare politică. Romanul este de fapt un prilej de a analiza cele mai intime evenimente, sentimente, relații, din închisoare: frica pe care o simt deținuții în preajma gardienilor, tratamentul inuman la care sunt supuși, felul în care sunt percepuți, ca bandiți, foamea, setea, frigul, oboseala, stresul, iar de cealaltă parte cruzimea gardienilor, frica acestora de superiori, gândirea lor limitată, metodele inumane de interogare. Continuarea recenziei o găsești aici http://www.bookblog.ro/recenzie/miste...
"Umbra" de Adrian Alui Gheorghe este o explorare a naturii răului în contextul dictaturii carcerale comuniste. Acțiunea se petrece la închisoarea Aiud în anii '60 si este descrisă intr-o manieră cu totul particulară, îmbinând tragismul cu umorul negru și magia. Cartea pornește de la o întâmplare aparent minoră și absurdă – apariția unor urme de bocanci pe zăpadă care intră în penitenciar și nu par să iasă – declanșând o anchetă irațională și paranoică. Acest incident scoate la iveală chipul ascuns și esența răului dintr-o lume demonizată, în care nevinovați, victime și torționari cad într-un "malaxor al neputinței și al nebuniei". Gurii Lovin este deținutul supranumit "magicianul" care preface apa în vodcă și reușește diverse acte de evaziune mentală. El este cel pe care autoritățile închisorii de la Aiud îl identifică drept vinovatul pentru misterioasele urme de bocanci pe zăpadă care intră, dar nu ies, din perimetrul închisorii. Ironic, chiar si după uciderea acestuia, urmele misterioase reapar..