What do you think?
Rate this book
Fluturi #1
Fluturi
Citind Fluturi, publicata la editura For You, te bucuri de un univers plin de emotii si te regasesti in fiecare zbucium. La finalul lecturii, te bucuri ca Fluturi nu este doar o poveste, vei regasi parti din sufletul tau ascunse intre pagini.
Cartea Irinei Binder te ajuta sa descoperi magia fluturilor, care intr-o singura zi se nasc, iubesc si mor. Mai mult, ei asista la propria lor nastere si isi traiesc viata, ca sa asiste chiar si la propria moarte. Au parte de iubiri stinghere care ofilesc si viseaza pe flori straine, deseori nesarutate, facandu-le sa vibreze a goluri neplanse, a doruri neinvinse. Este una din acele carti care te fac sa patrunzi cu pasi timizi si mici, in lumea si in sufletul celui care le-a scris.
Fluturi este o invitatie in universul unui suflet.
Cartea Irinei Binder te ajuta sa descoperi magia fluturilor, care intr-o singura zi se nasc, iubesc si mor. Mai mult, ei asista la propria lor nastere si isi traiesc viata, ca sa asiste chiar si la propria moarte. Au parte de iubiri stinghere care ofilesc si viseaza pe flori straine, deseori nesarutate, facandu-le sa vibreze a goluri neplanse, a doruri neinvinse. Este una din acele carti care te fac sa patrunzi cu pasi timizi si mici, in lumea si in sufletul celui care le-a scris.
Fluturi este o invitatie in universul unui suflet.
275 pages, Paperback
First published December 12, 2012
254 people are currently reading
4389 people want to read
Ratings & Reviews
Friends & Following
Create a free account to discover what your friends think of this book!
Community Reviews
Displaying 1 - 30 of 214 reviews
November 4, 2024
Am auzit multe opinii contrare legate de această... carte și am devenit curios. Dar cum nu-mi stă în fire să vorbesc despre lucruri pe care nu le cunosc (în contrast brutal cu stilul românesc de a-ți da cu părerea în stânga și în dreapta despre absolut orice), chiar am citit-o ca să-mi formez și eu o părere.
Cartea asta te trece, pe bună dreptate, printr-o serie de emoții.
Prima dată ești:
- uimit că volumul ăsta există cu adevărat, că e atât de absurd și de aberant, și de incoerent precum e, rămâi paralizat și rogi pe cineva să îți dea două palme să fii sigur că nu visezi, și NU visezi, apoi vine
- furia, direct din stomac, furia că probabil singurul best-seller legitim pe care îl avem în ultimii 10 ani (într-o țară în care numeri best-seller-ele pe degete) vine de la o autoare care, pe lângă faptul că-i semianalfabetă, e evident ca n-are la purtător nici cele mai vagi și elementare noțiuni legate de construcția unei intrigi, a unor personaje și motivații cu care să poți empatiza cât de cât (vorbesc aici de chestiile care multora dintre noi ne ies natural atunci când spunem o poveste, fără să le gândim prea mult), după care te cuprinde
- tristetea la gândul tuturor femeilor (da, 99.9% din persoanele care o citesc pe Irina Binder sunt femei, sorry fetelor, știu că vă datorăm multe la capitolul promovarea literaturii române contemporane, dar tot voi sunteți cele care ați transformat-o pe Binder în senzație overnight și tot voi sunteți cele care-i epuizați tirajele în câteva ore) care au citit-o și au tras din ea toate mesajele greșite, și în final îți dai seama că toată treaba e
- atât de amuzantă, că ai în față o bucată de istorie autentică, o carte atât de bizară și de prost scrisă cum n-ai putea scrie nici dacă te-ai forța (am încercat și am eșuat!), pentru că genul ăsta de accident feroviar nu se naște decât din convigerea profund deplasată a unei minți la fel de deplasate că produce o capodoperă. Iar asta e ceva ce n-ai cum să falsifici.
Dar poți zâmbi, te poți amuza citind cartea în toata stupizenia ei, și apoi aducându-ți aminte de toate review-urile alea de 5 stele pe care le-ai citit pe GR, în care tot felul de femeie și fete oftau a cappella și se tânguiau că vezi doamne cât de tare le-a afectat cartea asta, cât de mult s-au regăsit în personaje (haha, „personaje”!) și în poveste...
Totuși, ceva m-a frapat mai mult decât orice.
Irina - personajul - se vrea a fi o femeie puternică și independentă, o feministă autentică. Dar asta nu o impiedică să se transforme singură într-un obiect sexual lipsit de personalitate, un personaj care are nevoie de un bărbat pentru a fi împlinită (de fapt, are nevoie de un bărbat pentru cam orice, daca te iei după cartea asta) - ceea ce îi răpește, practic, orice urmă de demnitate și identitate feminină. Toate ideile și acțiunile Irinei nu fac nici cât o ceapă degerată, dacă nu există un bărbat cu un Mercedes, o erecție și vilă în Poiana Brașov să i le valideze.
Sunt curios care ar fi argumentările Irinei - autoarea - pe marginea acestei contradicții fundamentale a cărții.
Basically, experiența acestei lecturi e similară cu ce-mi închipui eu că ar însemna că îngurgitezi resturile clismei Irinei Binder.
Cartea asta te trece, pe bună dreptate, printr-o serie de emoții.
Prima dată ești:
- uimit că volumul ăsta există cu adevărat, că e atât de absurd și de aberant, și de incoerent precum e, rămâi paralizat și rogi pe cineva să îți dea două palme să fii sigur că nu visezi, și NU visezi, apoi vine
- furia, direct din stomac, furia că probabil singurul best-seller legitim pe care îl avem în ultimii 10 ani (într-o țară în care numeri best-seller-ele pe degete) vine de la o autoare care, pe lângă faptul că-i semianalfabetă, e evident ca n-are la purtător nici cele mai vagi și elementare noțiuni legate de construcția unei intrigi, a unor personaje și motivații cu care să poți empatiza cât de cât (vorbesc aici de chestiile care multora dintre noi ne ies natural atunci când spunem o poveste, fără să le gândim prea mult), după care te cuprinde
- tristetea la gândul tuturor femeilor (da, 99.9% din persoanele care o citesc pe Irina Binder sunt femei, sorry fetelor, știu că vă datorăm multe la capitolul promovarea literaturii române contemporane, dar tot voi sunteți cele care ați transformat-o pe Binder în senzație overnight și tot voi sunteți cele care-i epuizați tirajele în câteva ore) care au citit-o și au tras din ea toate mesajele greșite, și în final îți dai seama că toată treaba e
- atât de amuzantă, că ai în față o bucată de istorie autentică, o carte atât de bizară și de prost scrisă cum n-ai putea scrie nici dacă te-ai forța (am încercat și am eșuat!), pentru că genul ăsta de accident feroviar nu se naște decât din convigerea profund deplasată a unei minți la fel de deplasate că produce o capodoperă. Iar asta e ceva ce n-ai cum să falsifici.
Dar poți zâmbi, te poți amuza citind cartea în toata stupizenia ei, și apoi aducându-ți aminte de toate review-urile alea de 5 stele pe care le-ai citit pe GR, în care tot felul de femeie și fete oftau a cappella și se tânguiau că vezi doamne cât de tare le-a afectat cartea asta, cât de mult s-au regăsit în personaje (haha, „personaje”!) și în poveste...
Totuși, ceva m-a frapat mai mult decât orice.
Irina - personajul - se vrea a fi o femeie puternică și independentă, o feministă autentică. Dar asta nu o impiedică să se transforme singură într-un obiect sexual lipsit de personalitate, un personaj care are nevoie de un bărbat pentru a fi împlinită (de fapt, are nevoie de un bărbat pentru cam orice, daca te iei după cartea asta) - ceea ce îi răpește, practic, orice urmă de demnitate și identitate feminină. Toate ideile și acțiunile Irinei nu fac nici cât o ceapă degerată, dacă nu există un bărbat cu un Mercedes, o erecție și vilă în Poiana Brașov să i le valideze.
Sunt curios care ar fi argumentările Irinei - autoarea - pe marginea acestei contradicții fundamentale a cărții.
Basically, experiența acestei lecturi e similară cu ce-mi închipui eu că ar însemna că îngurgitezi resturile clismei Irinei Binder.
August 6, 2016
O carte plina de greseli gramaticale si de sintaxa, scrisa intr-un stil manelist, inadvertente in naratiune, un subiect submediocru gen telenovela de proasta factura, personaje prost conturate descrise cu stangacia compunerilor scolare pline de adjective aruncate cu toptanul (din care rezulta narcisismul autoarei), cu un vocabular sarac, presarata cu poezii infantile cu rima fortata si multe asa-zise aforisme despre viata copiate sau inspirate din citatele altor autori. Nimic original sau creativ, nu-i decat o manea in proza.
February 10, 2017
Încă mă întreb de ce am citi cartea!Nu am displăcut niciun caracter până în momentul de față așa ca al Irinei ,dacă s-ar putea numi caracter.Mă așteptam să-mi placă chiar un pic, să-mi transmită un sentiment într-adevăr frumos dar mai degrabă m-au întristat nenumăratele sale 'elemente'.Nu îmi place deloc să critic ,însă această carte este tipică pentru zilele în care trăim. Foarte trist!
Irina imprefecțiunea e atât de perfectă, plină de culoare ,trebuie doar să ști să o vezi.Nu toți trebuie să te admire sau să se învârtă în jurul tău ca să-ți vadă seninătatea sufletului.Nu trebuie să fii un model pentru nimeni și mai ales nu trebuie să ai pretenția ca o persoană să te iubească când tu la rândul tău nu o iubești cu adevărat...
Irina imprefecțiunea e atât de perfectă, plină de culoare ,trebuie doar să ști să o vezi.Nu toți trebuie să te admire sau să se învârtă în jurul tău ca să-ți vadă seninătatea sufletului.Nu trebuie să fii un model pentru nimeni și mai ales nu trebuie să ai pretenția ca o persoană să te iubească când tu la rândul tău nu o iubești cu adevărat...
January 4, 2015
O carte mai proasta ca asta mai rar imi e dat sa vad.
Personajele nu sunt conturate deloc nu au personalitate si nu stiu sa faca altceva decat sa graviteze in jurul Irinei.
Nu credeam ca o sa gasesc un personaj literar pe care sa-l detest atat de mult. Irina este nesufierita in incercarea ei de a fi o "diva" si o "Maica Tereza" moderna.
Personajele nu sunt conturate deloc nu au personalitate si nu stiu sa faca altceva decat sa graviteze in jurul Irinei.
Nu credeam ca o sa gasesc un personaj literar pe care sa-l detest atat de mult. Irina este nesufierita in incercarea ei de a fi o "diva" si o "Maica Tereza" moderna.
March 10, 2017
Wow...doar wow! Este incredibil cum a reusit cartea asta sa starneasca atata ura in creierul meu. Simteam nevoia sa o rup pagina cu pagina si dupa aceea sa fac un foc de tabara. Am citit carti proaste la viata mea, dar rareori mi-a fost dat sa dau peste asa ceva (some are so bad they're good).
Sa descriu personajele ca fiind unidimensionale ar fi un compliment asa ca nu pot sa afirm acest lucru. Pur si simplu o experienta oribila, cliseica, personaje detestabile, fir narativ mai slab decat o telenovela, limbaj simplist etc.
Protagonista e atat de plina de calitati si narcisism la maxim combinat cu o ipocrizie de nedescris. Singurele defecte sunt "ca e prea 'perfecta', prea frumoasa, prea buna la suflet si altruista, prea educata, cu prea mult stil, prea inteligenta, mult prea fermecatoare si misterioasa, prea 'lady' in toate circumstantele, prea in centrul atentiei absolut tuturor". E greu sa demonstrezi ca esti independenta si puternica daca nu ai job, te folosesti de banii altora (chiar si pt acte de caritate - e usor daca nu ai muncit pt banii aceia si nu iti lipseste nimic), ai sofer personal pentru absolut orice si ai constant doi barbati la picioarele tale de care te folosesti cum vrei.
Data viitoare cand ma provoaca cineva sa citesc o carte, o sa fac research inainte.
Sa descriu personajele ca fiind unidimensionale ar fi un compliment asa ca nu pot sa afirm acest lucru. Pur si simplu o experienta oribila, cliseica, personaje detestabile, fir narativ mai slab decat o telenovela, limbaj simplist etc.
Protagonista e atat de plina de calitati si narcisism la maxim combinat cu o ipocrizie de nedescris. Singurele defecte sunt "ca e prea 'perfecta', prea frumoasa, prea buna la suflet si altruista, prea educata, cu prea mult stil, prea inteligenta, mult prea fermecatoare si misterioasa, prea 'lady' in toate circumstantele, prea in centrul atentiei absolut tuturor". E greu sa demonstrezi ca esti independenta si puternica daca nu ai job, te folosesti de banii altora (chiar si pt acte de caritate - e usor daca nu ai muncit pt banii aceia si nu iti lipseste nimic), ai sofer personal pentru absolut orice si ai constant doi barbati la picioarele tale de care te folosesti cum vrei.
Data viitoare cand ma provoaca cineva sa citesc o carte, o sa fac research inainte.
August 23, 2016
Aceasta carte alimenteaza mediocritatea unor pustoaice pe care ar trebui cineva sa le ghideze spre ce gen de literatura sa se indrepte. Scoala ar trebui sa faca lucrul acesta, dar invatamantul nostru a decazut foarte mult. Asta este realitatea, iar unele edituri asa au inteles ele, sa publice carti proaste precum cartea Fluturi, propagand incultura, putin le pasa, banii sa iasa!!
Recenzia mea este aici:
https://www.goodreads.com/book/show/1...
July 5, 2021
Mi-e mila de persoanele care vad in cartea asta atata inspiratie si romantism. Si mai mult decat atat, sa ti se para violul ceva normal pentru ca... asa a vrut dumnezeu o_O
Cine a dat 5 stele ar trebui sa mai citeasca vreo 20 de carti si sa revina la aceste 2 volume, sa mai vedem daca au aceeasi parere (desi, daca de fel citeste blogareala manelista ca asta, nu are rost).
Chiar eram curioasa ce e cu atata valva... dar pe langa ca e agramata, mai si fura citate din alte carti.
Titlul trebuia sa fie Molii mai degraba, cum zicea si dl Andrei Florian in review (de citit acel comentariu daca vreti exemple concrete). Atat a muls cartile astea, ca a ajuns la 4 volume... gizăs! Mai bine cititi "Suge-o, Ramona", e mai realist :))
Cine a dat 5 stele ar trebui sa mai citeasca vreo 20 de carti si sa revina la aceste 2 volume, sa mai vedem daca au aceeasi parere (desi, daca de fel citeste blogareala manelista ca asta, nu are rost).
Chiar eram curioasa ce e cu atata valva... dar pe langa ca e agramata, mai si fura citate din alte carti.
Titlul trebuia sa fie Molii mai degraba, cum zicea si dl Andrei Florian in review (de citit acel comentariu daca vreti exemple concrete). Atat a muls cartile astea, ca a ajuns la 4 volume... gizăs! Mai bine cititi "Suge-o, Ramona", e mai realist :))
January 16, 2024
La cata reclama si promovare a avut această serie, m-am așteptat să citesc o adevărată capodopera, însă am descoperit o poveste (sau sa zic telenovela?) usurica, scrisa pe genunchi, formata parca numai din citate luate de pe net.
E mediocră si nu neaparat pentru stilul in care este scrisa, sau a subiectului slăbuț pe care îl expune, ci pentru ca nu mi-a transmis nimic. Personajul principal feminin mi s-a parut prostanaca, increzuta, slaba (si nu la trup), fără tărie de caracter si nu am empatizat cu ea nicio clipă.
Personajele masculine mi s-au parut tiparul băieților de oras, cu pretentii, dar care n-au sânge în instalație, sa o zic asa pe înțelesul autoarei.
Maculatură. Asta este cuvântul care definește acesta serie.
De ce am citit-o?
Pentru ca sunt masochistă si pt ca atunci cand ma apuc de o carte nu renunț la ea, oricum ar fi... tot astept acea minune sa descopăr "ce dracu a vrut autorul sa transmită prin această carte?"
La fluturi n-am descoperit nimic... decât niste citate motivationale de pe net si un personaj feminin de a dreptul batut in cap, ca sa nu zic imbecila.
No thanks.
Imi plac tipele deștepte, care stiu ce vor si nu se dau după cum bate vântul (sau altfel spus după cum arată portofelul partenerului). Jalnic.
1 stea ca n-am cum sa dau mai puțin. 🤢
E mediocră si nu neaparat pentru stilul in care este scrisa, sau a subiectului slăbuț pe care îl expune, ci pentru ca nu mi-a transmis nimic. Personajul principal feminin mi s-a parut prostanaca, increzuta, slaba (si nu la trup), fără tărie de caracter si nu am empatizat cu ea nicio clipă.
Personajele masculine mi s-au parut tiparul băieților de oras, cu pretentii, dar care n-au sânge în instalație, sa o zic asa pe înțelesul autoarei.
Maculatură. Asta este cuvântul care definește acesta serie.
De ce am citit-o?
Pentru ca sunt masochistă si pt ca atunci cand ma apuc de o carte nu renunț la ea, oricum ar fi... tot astept acea minune sa descopăr "ce dracu a vrut autorul sa transmită prin această carte?"
La fluturi n-am descoperit nimic... decât niste citate motivationale de pe net si un personaj feminin de a dreptul batut in cap, ca sa nu zic imbecila.
No thanks.
Imi plac tipele deștepte, care stiu ce vor si nu se dau după cum bate vântul (sau altfel spus după cum arată portofelul partenerului). Jalnic.
1 stea ca n-am cum sa dau mai puțin. 🤢
August 26, 2016
Comentariile mele se refera la toate cele trei volume scrise de Irina Binder. Nu voi face un rezumat al cartii pentru a evita sa ofer detalii despre actiune celor care nu au citit inca romanul.
Desi nu imi place sa prezint doar aspectele neplacute, constat ca nu sunt multe lucruri care mi-au placut la aceasta carte. Trebuie sa recunosc ca subiectul abordar nu este unul dintre cele mai plictisitoare, dar nici nu debordeaza de originalitate. Insa, interesant este ca ar fi fost destul de usor sa empatizezi cu personajul principal pana la un anumit punc.
Aspectele care mi-au displacut la aceasta carte sunt urmatoarele:
1. Inconsecventa personajului principal
Irina (personajul principal) se autocaracterizeaza ca fiind o persoana crescuta in stilul unei adevarate Lady, dar intregul comportament ofera o imagine diametral opusa de la prima la ultima pagina a romanului. Vulgaritatea si lipsa de finete se impletesc adesea in comportamentul personajului principal.
Totodata, Irina pledeaza pentru un compotament moral si corect, dar nu ezita sa se comporte asemenea unei persoane de moravuri usoare.
2 .Ideea ca personajul principal este aproape perfect si cu mult peste nivelul celor din jur
Nu am putut scapa de impresia ca autoarea a incercat in permanenta, prin intermediul personajului sau sa ne convinga ca este o fiinta cu totul deosebita, cu insusiri exceptionale, de o inalta moralitate. La momentul respectiv nu am inteles de ce aspectul acesta m-a tot deranjat, dar acum, recitind Codul bunelor maniere, inteleg mult mai bine de ce.
«Exista in fiecare dintre noi tendinta de a ne autocaracteriza. Adesea auzim persoane care se simt datoare sa spuna: "Eu sunt un om foarte corect", "Eu sunt foarte cinstit si discret", "Eu sunt foarte punctual"; "Eu sunt foarte bun in meseria mea" (...)
Sa ii lasam pe ceilalti sa ne aprecieze - dupa fapte si nu dupa "sugestiile" noastre.»(Marinescu A., Codul bunelor maniere astazi, Humanitas, 2015, p. 91)
Bunul-gust si manierele ar trebui sa ne impiedice sa ne autocaracterizam.
3. Comportamentul nesanatos al personajului principal
Consider ca Irina este afectata de sindromul Stockholm, altfel nu as intelege de ce a ales compania unui barbat ale carui defecte ar fi facut orice femeie cultivata, care se respecta, sa fuga mancand pamantul. Nu pot intelege ratiunea pentru care tanara exceptionala, inconjurata de amiratori, cu oportunitati la fiecare pas, se limiteaza la cea mai proasta optiune dintre toate.
4. Personajul principal plat, lipsit de profunzime
Nu am putut scapa de frustrarea de a citi povestea unui personaj care refuza sa se maturizeze, a carui superficialitate il determina sa faca alegeri care duc la autodistrugere. Personajul pare desprins dintr-o telenovela.
5. Filosofia in stilul Paulo Coelho
Romanul este plin de idei redactate in stilul lui Paulo Coelho sau mai nou, al citatelor motivationale impartasite cu darnicie de Toni Poptamas ( despre care nu stiu nimic, dar incerc sa evit orice contact cu banalitatile transmise in mod gratuit oricand, oricui si atunci cand nu sunt solicitate). Asemenea idei sunt agasante si isi pierd substanta prin caracterul de truisme pe care l-au dobandit.
6. Stilul de redactare simplist
Din pacate si la stilul de redactare prezinta probleme, fiind simplist. Gandindu-ma la alte romane ( “Pendului lui Foucault”, “Dune”), acest aspect ar fi putut fi un avantaj pentru roman, facandu-l accesibil mult mai multor persoane, dar gradul de simplitate reduce fragmente intregi din roman la banalitati.
“Am cam un metru şaptezeci înălţime şi aproximativ 60 de kilograme şi… am sânii mari, foarte mari, adică imenşi. Sunt complexată de asta. Ştiu că bărbaţii sunt atraşi de sânii mari, dar ai mei sunt exageraţi! Am părul blond, dar nu blond deschis, ci de culoarea nisipului. Şi e ondulat natural şi atât de lung, încât uneori mă aşez pe el, dacă nu este prins. Ce să-ţi mai spun? Am ochii verzi şi mi se spune des că sunt expresivi. Hai să-ţi zic şi despre stilul meu vestimentar. Eu nu mă îmbrac la fel ca toată lumea, pentru că am stilul meu. Îmi plac ţinutele feminine; rochiile lungi, mai ales dacă au croială medievală; fustele şi hainele în care mă simt lejer. Nu suport să fac parte din tipare şi nici să mai văd alte tipe îmbrăcate la fel, de aceea încerc să fiu unică.” (pag. 39-40)
Consider ca nu se poate scrie mai simplu de atat, iar greselile gramaticale sunt multe si flagrante.
Cu siguranta nu este cea mai buna carte pe care am citit-o. Nu as recomanda-o persoanelor care se asteapta la personaje complexe, un subiect interesant sau filosofie autentica.
Desi nu imi place sa prezint doar aspectele neplacute, constat ca nu sunt multe lucruri care mi-au placut la aceasta carte. Trebuie sa recunosc ca subiectul abordar nu este unul dintre cele mai plictisitoare, dar nici nu debordeaza de originalitate. Insa, interesant este ca ar fi fost destul de usor sa empatizezi cu personajul principal pana la un anumit punc.
Aspectele care mi-au displacut la aceasta carte sunt urmatoarele:
1. Inconsecventa personajului principal
Irina (personajul principal) se autocaracterizeaza ca fiind o persoana crescuta in stilul unei adevarate Lady, dar intregul comportament ofera o imagine diametral opusa de la prima la ultima pagina a romanului. Vulgaritatea si lipsa de finete se impletesc adesea in comportamentul personajului principal.
Totodata, Irina pledeaza pentru un compotament moral si corect, dar nu ezita sa se comporte asemenea unei persoane de moravuri usoare.
2 .Ideea ca personajul principal este aproape perfect si cu mult peste nivelul celor din jur
Nu am putut scapa de impresia ca autoarea a incercat in permanenta, prin intermediul personajului sau sa ne convinga ca este o fiinta cu totul deosebita, cu insusiri exceptionale, de o inalta moralitate. La momentul respectiv nu am inteles de ce aspectul acesta m-a tot deranjat, dar acum, recitind Codul bunelor maniere, inteleg mult mai bine de ce.
«Exista in fiecare dintre noi tendinta de a ne autocaracteriza. Adesea auzim persoane care se simt datoare sa spuna: "Eu sunt un om foarte corect", "Eu sunt foarte cinstit si discret", "Eu sunt foarte punctual"; "Eu sunt foarte bun in meseria mea" (...)
Sa ii lasam pe ceilalti sa ne aprecieze - dupa fapte si nu dupa "sugestiile" noastre.»(Marinescu A., Codul bunelor maniere astazi, Humanitas, 2015, p. 91)
Bunul-gust si manierele ar trebui sa ne impiedice sa ne autocaracterizam.
3. Comportamentul nesanatos al personajului principal
Consider ca Irina este afectata de sindromul Stockholm, altfel nu as intelege de ce a ales compania unui barbat ale carui defecte ar fi facut orice femeie cultivata, care se respecta, sa fuga mancand pamantul. Nu pot intelege ratiunea pentru care tanara exceptionala, inconjurata de amiratori, cu oportunitati la fiecare pas, se limiteaza la cea mai proasta optiune dintre toate.
4. Personajul principal plat, lipsit de profunzime
Nu am putut scapa de frustrarea de a citi povestea unui personaj care refuza sa se maturizeze, a carui superficialitate il determina sa faca alegeri care duc la autodistrugere. Personajul pare desprins dintr-o telenovela.
5. Filosofia in stilul Paulo Coelho
Romanul este plin de idei redactate in stilul lui Paulo Coelho sau mai nou, al citatelor motivationale impartasite cu darnicie de Toni Poptamas ( despre care nu stiu nimic, dar incerc sa evit orice contact cu banalitatile transmise in mod gratuit oricand, oricui si atunci cand nu sunt solicitate). Asemenea idei sunt agasante si isi pierd substanta prin caracterul de truisme pe care l-au dobandit.
6. Stilul de redactare simplist
Din pacate si la stilul de redactare prezinta probleme, fiind simplist. Gandindu-ma la alte romane ( “Pendului lui Foucault”, “Dune”), acest aspect ar fi putut fi un avantaj pentru roman, facandu-l accesibil mult mai multor persoane, dar gradul de simplitate reduce fragmente intregi din roman la banalitati.
“Am cam un metru şaptezeci înălţime şi aproximativ 60 de kilograme şi… am sânii mari, foarte mari, adică imenşi. Sunt complexată de asta. Ştiu că bărbaţii sunt atraşi de sânii mari, dar ai mei sunt exageraţi! Am părul blond, dar nu blond deschis, ci de culoarea nisipului. Şi e ondulat natural şi atât de lung, încât uneori mă aşez pe el, dacă nu este prins. Ce să-ţi mai spun? Am ochii verzi şi mi se spune des că sunt expresivi. Hai să-ţi zic şi despre stilul meu vestimentar. Eu nu mă îmbrac la fel ca toată lumea, pentru că am stilul meu. Îmi plac ţinutele feminine; rochiile lungi, mai ales dacă au croială medievală; fustele şi hainele în care mă simt lejer. Nu suport să fac parte din tipare şi nici să mai văd alte tipe îmbrăcate la fel, de aceea încerc să fiu unică.” (pag. 39-40)
Consider ca nu se poate scrie mai simplu de atat, iar greselile gramaticale sunt multe si flagrante.
Cu siguranta nu este cea mai buna carte pe care am citit-o. Nu as recomanda-o persoanelor care se asteapta la personaje complexe, un subiect interesant sau filosofie autentica.
August 8, 2015
Cea mai proastă carte.
May 23, 2022
„Fluturi”
I.B.
Eu am citit un articol dedicat sentimentului de vină, dezamăgirilor și a trecerii de la durere spre vindecare. De aici vine următoarea mea afirmație - dacă vă dezamăgesc cumva, este strict problema dvs, aveți o problemă din copilărie sau traumă care vă face să judecați acțiunile mele.
La rându-mi, eu vreau să judec (recenzez) această carte. Însoțită de trumele și durerile mele, am decis să mă las provocată de cineva, și să citesc operele doamnei Irina Binder.
După cum am menționat anterior, în alte postări, dânsa nu-mi este rudă, prietenă, de aici și sinceritatea mea maximă.
Doar câinele de la poarta vecinei mele, poate, nu a auzit despre această carte, despre controversele legate de ea, despre cele 3 tabere, care s-au format de-alungul anilor.
Iluminații - aka Martorii, cei care o iubesc, o venerează, care o apără peste tot, au răspunsuri la orice întrebare, sfaturi, etc.
Încuiații - aka Muggles, cei care nu vor să citească nici în ruptul capului această operă, și sunt cei mai bravo dintre toți.
Și cei din urmă, plebea, din care fac parte și eu - aka Vrajitorii, oamenii care și-au lăsat urme pe frunte de la facepalmuri. Nebunii care nu înțeleg ce-o fost asta, și de ce unii îi zic operă literară.
O să bag ironie și sarcasm la greu, pentru că îmi este dificil să înțeleg unele gusturi. Dar nu o să mă iau de cititori, ci de carte, personaje, dialoguri, descrieri (sau mai bine zis, lipsa lor), logica evenimentelor (ori lipsa ei), nedorința autoarei de a revizui textul, și repetărileeeeeeeeeeeeeeeeeeeeeeeeeeeeee.
M-am gândit zile întregi, pe parcursul întregii lecturi, de unde să încep, ce mă doare cel mai mult, ce mă deranjează, și-mi fugeau gândurile, ochii, pixul protesta, (iar eu bezmetică după pierderea Ei), eu am decis să încep de la începutul fiecărui om - Copilăria și păriții.
1. Irina, așa o chemă pe eroina noastră, crește fără de mamă, abandonată, lipsită de dulceața și grija ei, tatăl încearcă să suplinească asta cu un sistem educațional rupt din lumea spartanilor - curățenie, educație, rigurozitate. Nenea mi-a creat impresia unui despot, nu a unui părinte, și totuși Irina îl adulează, laudă, doar că ceea ce iese din gura ei are o cu totul altă semnificație. Dacă ați citit un pic de psihologie, o să-mi dați dreptate. Am zis și mai devreme- miroase a sindromul Stokcholm de la o poștă! Ce e cu mama până la urmă, eu n-am avut o încheiere clară. Dar de ce să-i pese autoarei despre asta, nu e atât de vajnic până la urmă.
1.a. - doamna Irina Binder, de ce o cheamă pe eroina dvs Irina? Presupun că cei care citesc, de ceva timp, cunosc un detaliu interesant legat de prima operă din viața unui scriitor, că aceasta conține foarte multe detalii din viața personală, poate fi chiar autobiografică. Doar ca simplă curiozitate. Așa simt ei. De aici vine întrebarea mea - De ce Irina?
- Irina de 19 ani, care la un moment dat afirmă că a dormit până acum cu mulți bărbați, și nu se teme să o facă cu altul. Bun exemplu. N-am idee, pe parcursul celor 4 cărți: ce învață ea, ce facultate, de ce se comportă ca o nesimțită și în același timp se lasă manipulată de toți, cum se face că trăiește din aer și dragoste, de unde vin banii sau cum se întreține, cum poate afirma că îl iubește ca o nebună pe unul și în no time să-i cadă tavanul pentru altul. Mă opresc aici cu Irina, pentru moment, mă ia valul...
2. Matei - iubitul nr.1 al Irinei. - mister Edward Cullen + mr. Grey într-un ambalaj, doar ca cei doi nu erau cu luatul la palme.
Deci, Matei este Matei, el apare doar când le convine celor doi iubiți (vă explic mai târziu). Nenea a reuși în câteva minute s-o cucerească pe tânăra Irina. Nu știu ce zic băieții, dar să fiu eu în locul ei, să fac eu asemenea figuri, nu o băgam în seamă deloc. De asemenea, cei doi nu petrec timpul mai ca deloc împreună, nu văd profunzimea acelei relații, de ce fire ea se ține, de ce se vor ei? Alooo, i need an explanation, please! Ăsta apare în peisaj doar când e nevoie de a adăuga un pic de intrigă și stingherire, să zică ceva super-mega-buper „inteligent” și să dispară din nou.
3. Roooobert 😃 - prințul pe cal alb, care este un amestec de Edward Cullen, mr. Grey și Făt-Frumos. Da, ăsta e un pic mai conturat și intersant, cu un ingredient în plus. Robert este fratele lui Matei, copil adoptat. Frate vitreg. Și da, Irina a făcut dragoste cu ambii. Îs frați vitregi, nu-i bai ))). Robert stă la cheremul lui Matei, și prin cumul Irinei. El este valetul casei, cum respiră Matei, așa expiră Robert. I-o aduce pe Irina pe farfurie lui Matei, chiar dacă plânge cu durere că o iubește, și ar face orice pentru ea. L-ați crezut? Mor. Robert face totul ce ar fi trebuit să facă Matei, dar la mințit ei îs frați de sânge!
4. Irina vorbește zilnic cu un necunoscut la telefon. Bun, nu e dialog, e mai mult un monolog, doar ea vorbește, la celălalt capăt este liniște, el ascultă tot ce-i spune ea. Și ea îi spune tot. Despre Matei, Robert, tatăl ei, dorințe, gânduri, plânge, Luminița, toate personajele care pot exista în toată povestea asta needucat de lungă. Nu știu de ce face ea asta, ea nu are idee cu cine vorbește la telefon, cui povestește ea cele mai ascunse momente din viața ei. Mai ține și un jurnal în care scrie toate evenimentele, și colac peste pupăză, cartea este povestită la persoana I, deci de 3 ori repeți tot? mda...
5. Personajele secundare sunt atât de neimportante în această carte, le-aș numi chiar mini-personaje, fără ele cartea ar fi la fel, lipsită de profunzime. Apar și dispar, uneori uitam cine sunt, bine că mi-am făcut notițe. Matei are o fetiță din prima căsătorie. Copila a rămas fără nume până pe la sfârșitul cărții, atât de importantă era! Să știți ce se mai „juca” Matei cu ea, ce legătură minunată, deși autoarea ne zice repetat ce tată bun este subsemnatul. De ce e tată bun? N-am răspuns la această întrebare...
6. Luminița apare doar ca să moară, dar Irina o iubește. dăăăăăăăăăăăăăăă
7. Oli este bunica care îndeplinește poftele, ce fel de carte fără așa un personaj.
8. De-ați spune că este o istorie de dragoste - pardon, eu percep dragostea altfel, pentru mine tortura și sentimetele bazate pe nimic nu înseamnă dragoste. Cum să torturezi tu omul drag 5 ani fără un motiv plauzibil? Ei nu au avut impedimente.
8.a. - Dacă vorbim despre istorie despre personaje care nu există în lumea reală - îs de acord cu voi 100%, și vă zic de ce. Nu există persoane în lume 100% rele sau bune. We are all bad or good in someone's story.
9. Eu mi-am notat, în 4 cărți, 135 de contraziceri de idei sau descrieri. 135 Karl! Cum poate să existe o logică, or unora le place să fie tumăniți de inexactități. Pe mine mă durea capul de la asta.
10. Dialoguri - of. Dialoguri sunt, ele au fost scrise, ele au un sens, unul ascuns de inteligența mea mediocră și butaforică. În viața mea nu am citit dialogurile atât de rapid, zici că am pus pe fast forward. Mă opream doar la descrieri. Pardon, ele erau doar dacă era nevoie de o lacrimă-n plus, să descrie un sentiment, care anterior a mai fost descris o dată, dar cred eu că autoarea a decis că nu e fost foarte explicită, și și-a zis că nu rescrie, dar adaugă! Același sentiment scris cu alte cuvinte.
Sfinte Sisoe, și ce descrieri. Tot Google lacrimogen luat la kilogram, băgat la greu, pentru că asta e problema cea mai mare - cartea nu are greutate, și fără de ele nu s-ar vinde. Ce subliniază un om în carte? Ce apreciază el cel mai mult? - Citatele alea care joacă-n strunele întinse. Șiapa măsâi de citate, îs kilometrice și ocupă pagini, una după alta. Că de ce să descrii tu un drum, ori o casă, sau o imagine per ansamblu, mai bine băgăm încă un citat.
- Știu și înțeleg de ce este iubită cartea asta: nouă ne place să fim mărinimoși, să plângem, suntem mioritici, și dacă oaia nu paște, o plângem, n-o mai dăm la carne. Istoria este atât de evidentă, fiecare emoție sau plâns este explicat atât de detaiat, de unde să mai existe interpretarea propriilor gânduri?! De ce să mai vrei să faci asocieri sau paralele. Analog, în literatura romană - nu are. Cine să mai vrea să ne stoarcă atâtea lacrimi?! Nu se găsește egal în lume pentru talentul și sfințenia copy-past-ului doamnei autoare.
11. Cartea bagă idei preconcepute în cap, așa cum o fac unele mame cu fiicele sau tații cu feciorii săi. Tu trebuie să...! ĂĂĂĂ, vă rog frumos, dacă aveți posibilitatea să evitați această carte, continuați. Nu există nicăieri scris că trebuie să. Fiecare alege și procedează după inimă și cap. dacă ai acceptat să faci ceva, fii bun și continuă, ori încetează dacă nu-ți place. De plâns putem toți.
Ce exemplu este Irina, care comentează la un moment dat că până la 19 ani a dormit cu mulți bărbați, mare treabă dacă o s-o mai facă cu încă unul?! Băi, nu-s ușă de biserică, dar nu știu cum aș răspunde unui copil la întrebarea: ce înseamnă mulți, ori ce număr e mulți? Voi ce ați răspunde?
12. Știți cărțile care te duc în poveste, închizi ochii și vezi locul? da?! Cartea asta nu e așa. Pentru că nu toți știu cum arată Snagovul sau undeva în Germania. „Ele e mari, și nu toți poate”. Google will help you, Irina e ocupată de altceva, să ne mai dea citate și gânduri cu lacrimi de fițe.
Notă? Asemenea cărți trebuie să stea pe un piedestal, sus de tot, unde să nu ajungă mână de om păcătos. Am citit câteva interviuri, și mi s-au lăsat cu impresia că nu sunt demnă de o asemenea creație milenară.
Și dacă e să fac abstracție de toată nesimțirea și nemulțumirea mea, cartea nu are fir narativ coerent, personaje pline, dialog pertinent, descrieri care dau amploare și grandiozitate, ideile par a fi copiate urât din alte cărți scrise de autori contemporani.
Concluzie: slabă? nu. Grasă? nici. Lipsită de valoare nutritiv-emoțională? Da!
Ladies and gentlemen of the grand jury, i rest my case.
p.s. sarcasmul a eliminat părțile unde-mi doream cu tot sufletul meu hain să înjur. pardon.
p.p.s. tanti Irina, Dante vă așteaptă, dacă înțelegeți despre ce vorbesc eu.
p.p.p.s. Fotografie preluată.
p.p.p.p.s.... am vrut să mai scriu câte ceva, dar tastatura protestează și se aprinde.
I.B.
Eu am citit un articol dedicat sentimentului de vină, dezamăgirilor și a trecerii de la durere spre vindecare. De aici vine următoarea mea afirmație - dacă vă dezamăgesc cumva, este strict problema dvs, aveți o problemă din copilărie sau traumă care vă face să judecați acțiunile mele.
La rându-mi, eu vreau să judec (recenzez) această carte. Însoțită de trumele și durerile mele, am decis să mă las provocată de cineva, și să citesc operele doamnei Irina Binder.
După cum am menționat anterior, în alte postări, dânsa nu-mi este rudă, prietenă, de aici și sinceritatea mea maximă.
Doar câinele de la poarta vecinei mele, poate, nu a auzit despre această carte, despre controversele legate de ea, despre cele 3 tabere, care s-au format de-alungul anilor.
Iluminații - aka Martorii, cei care o iubesc, o venerează, care o apără peste tot, au răspunsuri la orice întrebare, sfaturi, etc.
Încuiații - aka Muggles, cei care nu vor să citească nici în ruptul capului această operă, și sunt cei mai bravo dintre toți.
Și cei din urmă, plebea, din care fac parte și eu - aka Vrajitorii, oamenii care și-au lăsat urme pe frunte de la facepalmuri. Nebunii care nu înțeleg ce-o fost asta, și de ce unii îi zic operă literară.
O să bag ironie și sarcasm la greu, pentru că îmi este dificil să înțeleg unele gusturi. Dar nu o să mă iau de cititori, ci de carte, personaje, dialoguri, descrieri (sau mai bine zis, lipsa lor), logica evenimentelor (ori lipsa ei), nedorința autoarei de a revizui textul, și repetărileeeeeeeeeeeeeeeeeeeeeeeeeeeeee.
M-am gândit zile întregi, pe parcursul întregii lecturi, de unde să încep, ce mă doare cel mai mult, ce mă deranjează, și-mi fugeau gândurile, ochii, pixul protesta, (iar eu bezmetică după pierderea Ei), eu am decis să încep de la începutul fiecărui om - Copilăria și păriții.
1. Irina, așa o chemă pe eroina noastră, crește fără de mamă, abandonată, lipsită de dulceața și grija ei, tatăl încearcă să suplinească asta cu un sistem educațional rupt din lumea spartanilor - curățenie, educație, rigurozitate. Nenea mi-a creat impresia unui despot, nu a unui părinte, și totuși Irina îl adulează, laudă, doar că ceea ce iese din gura ei are o cu totul altă semnificație. Dacă ați citit un pic de psihologie, o să-mi dați dreptate. Am zis și mai devreme- miroase a sindromul Stokcholm de la o poștă! Ce e cu mama până la urmă, eu n-am avut o încheiere clară. Dar de ce să-i pese autoarei despre asta, nu e atât de vajnic până la urmă.
1.a. - doamna Irina Binder, de ce o cheamă pe eroina dvs Irina? Presupun că cei care citesc, de ceva timp, cunosc un detaliu interesant legat de prima operă din viața unui scriitor, că aceasta conține foarte multe detalii din viața personală, poate fi chiar autobiografică. Doar ca simplă curiozitate. Așa simt ei. De aici vine întrebarea mea - De ce Irina?
- Irina de 19 ani, care la un moment dat afirmă că a dormit până acum cu mulți bărbați, și nu se teme să o facă cu altul. Bun exemplu. N-am idee, pe parcursul celor 4 cărți: ce învață ea, ce facultate, de ce se comportă ca o nesimțită și în același timp se lasă manipulată de toți, cum se face că trăiește din aer și dragoste, de unde vin banii sau cum se întreține, cum poate afirma că îl iubește ca o nebună pe unul și în no time să-i cadă tavanul pentru altul. Mă opresc aici cu Irina, pentru moment, mă ia valul...
2. Matei - iubitul nr.1 al Irinei. - mister Edward Cullen + mr. Grey într-un ambalaj, doar ca cei doi nu erau cu luatul la palme.
Deci, Matei este Matei, el apare doar când le convine celor doi iubiți (vă explic mai târziu). Nenea a reuși în câteva minute s-o cucerească pe tânăra Irina. Nu știu ce zic băieții, dar să fiu eu în locul ei, să fac eu asemenea figuri, nu o băgam în seamă deloc. De asemenea, cei doi nu petrec timpul mai ca deloc împreună, nu văd profunzimea acelei relații, de ce fire ea se ține, de ce se vor ei? Alooo, i need an explanation, please! Ăsta apare în peisaj doar când e nevoie de a adăuga un pic de intrigă și stingherire, să zică ceva super-mega-buper „inteligent” și să dispară din nou.
3. Roooobert 😃 - prințul pe cal alb, care este un amestec de Edward Cullen, mr. Grey și Făt-Frumos. Da, ăsta e un pic mai conturat și intersant, cu un ingredient în plus. Robert este fratele lui Matei, copil adoptat. Frate vitreg. Și da, Irina a făcut dragoste cu ambii. Îs frați vitregi, nu-i bai ))). Robert stă la cheremul lui Matei, și prin cumul Irinei. El este valetul casei, cum respiră Matei, așa expiră Robert. I-o aduce pe Irina pe farfurie lui Matei, chiar dacă plânge cu durere că o iubește, și ar face orice pentru ea. L-ați crezut? Mor. Robert face totul ce ar fi trebuit să facă Matei, dar la mințit ei îs frați de sânge!
4. Irina vorbește zilnic cu un necunoscut la telefon. Bun, nu e dialog, e mai mult un monolog, doar ea vorbește, la celălalt capăt este liniște, el ascultă tot ce-i spune ea. Și ea îi spune tot. Despre Matei, Robert, tatăl ei, dorințe, gânduri, plânge, Luminița, toate personajele care pot exista în toată povestea asta needucat de lungă. Nu știu de ce face ea asta, ea nu are idee cu cine vorbește la telefon, cui povestește ea cele mai ascunse momente din viața ei. Mai ține și un jurnal în care scrie toate evenimentele, și colac peste pupăză, cartea este povestită la persoana I, deci de 3 ori repeți tot? mda...
5. Personajele secundare sunt atât de neimportante în această carte, le-aș numi chiar mini-personaje, fără ele cartea ar fi la fel, lipsită de profunzime. Apar și dispar, uneori uitam cine sunt, bine că mi-am făcut notițe. Matei are o fetiță din prima căsătorie. Copila a rămas fără nume până pe la sfârșitul cărții, atât de importantă era! Să știți ce se mai „juca” Matei cu ea, ce legătură minunată, deși autoarea ne zice repetat ce tată bun este subsemnatul. De ce e tată bun? N-am răspuns la această întrebare...
6. Luminița apare doar ca să moară, dar Irina o iubește. dăăăăăăăăăăăăăăă
7. Oli este bunica care îndeplinește poftele, ce fel de carte fără așa un personaj.
8. De-ați spune că este o istorie de dragoste - pardon, eu percep dragostea altfel, pentru mine tortura și sentimetele bazate pe nimic nu înseamnă dragoste. Cum să torturezi tu omul drag 5 ani fără un motiv plauzibil? Ei nu au avut impedimente.
8.a. - Dacă vorbim despre istorie despre personaje care nu există în lumea reală - îs de acord cu voi 100%, și vă zic de ce. Nu există persoane în lume 100% rele sau bune. We are all bad or good in someone's story.
9. Eu mi-am notat, în 4 cărți, 135 de contraziceri de idei sau descrieri. 135 Karl! Cum poate să existe o logică, or unora le place să fie tumăniți de inexactități. Pe mine mă durea capul de la asta.
10. Dialoguri - of. Dialoguri sunt, ele au fost scrise, ele au un sens, unul ascuns de inteligența mea mediocră și butaforică. În viața mea nu am citit dialogurile atât de rapid, zici că am pus pe fast forward. Mă opream doar la descrieri. Pardon, ele erau doar dacă era nevoie de o lacrimă-n plus, să descrie un sentiment, care anterior a mai fost descris o dată, dar cred eu că autoarea a decis că nu e fost foarte explicită, și și-a zis că nu rescrie, dar adaugă! Același sentiment scris cu alte cuvinte.
Sfinte Sisoe, și ce descrieri. Tot Google lacrimogen luat la kilogram, băgat la greu, pentru că asta e problema cea mai mare - cartea nu are greutate, și fără de ele nu s-ar vinde. Ce subliniază un om în carte? Ce apreciază el cel mai mult? - Citatele alea care joacă-n strunele întinse. Șiapa măsâi de citate, îs kilometrice și ocupă pagini, una după alta. Că de ce să descrii tu un drum, ori o casă, sau o imagine per ansamblu, mai bine băgăm încă un citat.
- Știu și înțeleg de ce este iubită cartea asta: nouă ne place să fim mărinimoși, să plângem, suntem mioritici, și dacă oaia nu paște, o plângem, n-o mai dăm la carne. Istoria este atât de evidentă, fiecare emoție sau plâns este explicat atât de detaiat, de unde să mai existe interpretarea propriilor gânduri?! De ce să mai vrei să faci asocieri sau paralele. Analog, în literatura romană - nu are. Cine să mai vrea să ne stoarcă atâtea lacrimi?! Nu se găsește egal în lume pentru talentul și sfințenia copy-past-ului doamnei autoare.
11. Cartea bagă idei preconcepute în cap, așa cum o fac unele mame cu fiicele sau tații cu feciorii săi. Tu trebuie să...! ĂĂĂĂ, vă rog frumos, dacă aveți posibilitatea să evitați această carte, continuați. Nu există nicăieri scris că trebuie să. Fiecare alege și procedează după inimă și cap. dacă ai acceptat să faci ceva, fii bun și continuă, ori încetează dacă nu-ți place. De plâns putem toți.
Ce exemplu este Irina, care comentează la un moment dat că până la 19 ani a dormit cu mulți bărbați, mare treabă dacă o s-o mai facă cu încă unul?! Băi, nu-s ușă de biserică, dar nu știu cum aș răspunde unui copil la întrebarea: ce înseamnă mulți, ori ce număr e mulți? Voi ce ați răspunde?
12. Știți cărțile care te duc în poveste, închizi ochii și vezi locul? da?! Cartea asta nu e așa. Pentru că nu toți știu cum arată Snagovul sau undeva în Germania. „Ele e mari, și nu toți poate”. Google will help you, Irina e ocupată de altceva, să ne mai dea citate și gânduri cu lacrimi de fițe.
Notă? Asemenea cărți trebuie să stea pe un piedestal, sus de tot, unde să nu ajungă mână de om păcătos. Am citit câteva interviuri, și mi s-au lăsat cu impresia că nu sunt demnă de o asemenea creație milenară.
Și dacă e să fac abstracție de toată nesimțirea și nemulțumirea mea, cartea nu are fir narativ coerent, personaje pline, dialog pertinent, descrieri care dau amploare și grandiozitate, ideile par a fi copiate urât din alte cărți scrise de autori contemporani.
Concluzie: slabă? nu. Grasă? nici. Lipsită de valoare nutritiv-emoțională? Da!
Ladies and gentlemen of the grand jury, i rest my case.
p.s. sarcasmul a eliminat părțile unde-mi doream cu tot sufletul meu hain să înjur. pardon.
p.p.s. tanti Irina, Dante vă așteaptă, dacă înțelegeți despre ce vorbesc eu.
p.p.p.s. Fotografie preluată.
p.p.p.p.s.... am vrut să mai scriu câte ceva, dar tastatura protestează și se aprinde.
February 18, 2017
"cartea" e un fel de wish for thinking, m-a dus cu gandul la jurnalul unei scolarite, in care isi imagineaza tot felul de grozavii: ca ea e f frumoasa, ca toata lumea vrea sa fie ca ea, ca toti barbatii poftesc la ea, dar sunt 2barbati la cheremul ei. La o adica, si eu visez la asta, dar nu inseamna ca este material de calitate pt o carte.
Ceva mega penibil, autoarea s-a uitat prea mult la telenovele si s-a gandit sa ne serveasca un kitch amoros in care ea e un fel de regina.
Dar ce sa vezi, la ce grad de cultura avem in ziua de azi si la standardele societatii, cartea asta chiar a prins. Publicul l-as vedea alcatuit din casnice, fete de liceu si cam restul auditoriului de la "mireasa pt fiul meu"
Ceva mega penibil, autoarea s-a uitat prea mult la telenovele si s-a gandit sa ne serveasca un kitch amoros in care ea e un fel de regina.
Dar ce sa vezi, la ce grad de cultura avem in ziua de azi si la standardele societatii, cartea asta chiar a prins. Publicul l-as vedea alcatuit din casnice, fete de liceu si cam restul auditoriului de la "mireasa pt fiul meu"
February 16, 2015
Cea mai proasta carte citiita in viata mea . Dar am citit-o recunosc , pt a ma convinge de ce au zis altii : ca e cea mai proasta carte existenta :)
July 31, 2017
Mult-laudata si promovata carte "Fluturi" face ca "50 Shades of Grey" sa para o capodopera literara. Lasand la o parte faptul ca e scrisa asemanator articolelor din CanCan, fara nicun stil literar si cu un vocabular extrem de saracacios, ce m-a scos din minti la cartea asta a fost narcisismul incredibil al personajului principal. Nu am intalnit niciodata un personaj atat de narcisist: Irina e buna, frumoasa, blanda, demna, respectoasa, manierata, senzuala, feminina, deosebita...si toate astea le aflam pentru ca ea ni le spune. Nu ca ar trebui ca noi, in calitate de citirori sa descoperim asta....nuuuu, ne spune ea tare si raspicat, ca sa fie clar pentru toata lumea, chiar daca actiunile ei dovedesc lipsa totala a unor asemenea trasaturi. Ce sa mai, avem de-a face cu o adevarata diva, dupa cum ea insasi se descrie (lasand la o parte faptul ca acest apelativ, alaturi de omni-prezentul "hai sictir", nu se prea potriveste cu firea ea boema...dar poate a arde gangsta si nu inteleg eu).
Fata asta, care se vrea o tanara de inalta calitate morala, cu principii sanatoase insuflate de tatal sau, nu are nicio ezitare in a se muta la 19 ani in vila unui crai de Dorobanti dupa cateva zile dupa ce il cunoaste. Pai cum ramane cu feminista din tine, care vrea se realizeze prin propriile-i forte, cu dorinta de a face o scoala si a razbi in lumea asta grea? Pentru a spori dramatismul, intra si fratele craiului in ecuatie, care ii fetiscanei noastre face sufletul sa vibreze, in timp ce iubitul ei face acelasi lucru cu patul ei. Ca sa nu mai povestim de cohoartele de masculi, care efectiv pica lati de admiratie la picioarele Cosanzenei.
All in all, recomand cu toata increderea urmarirea unei telenovele in locul lecturarii cartii asteia. Cel putin, dupa ce vezi o telenovela, ramai cu un cuvant-doua invatat in spaniola/portugheza/turca...
Fata asta, care se vrea o tanara de inalta calitate morala, cu principii sanatoase insuflate de tatal sau, nu are nicio ezitare in a se muta la 19 ani in vila unui crai de Dorobanti dupa cateva zile dupa ce il cunoaste. Pai cum ramane cu feminista din tine, care vrea se realizeze prin propriile-i forte, cu dorinta de a face o scoala si a razbi in lumea asta grea? Pentru a spori dramatismul, intra si fratele craiului in ecuatie, care ii fetiscanei noastre face sufletul sa vibreze, in timp ce iubitul ei face acelasi lucru cu patul ei. Ca sa nu mai povestim de cohoartele de masculi, care efectiv pica lati de admiratie la picioarele Cosanzenei.
All in all, recomand cu toata increderea urmarirea unei telenovele in locul lecturarii cartii asteia. Cel putin, dupa ce vezi o telenovela, ramai cu un cuvant-doua invatat in spaniola/portugheza/turca...
February 24, 2017
De ce naibii mi-am irosit timp pretios pe chestia asta? A fost o tortura! Iar Irina e cel mai Marry Sue personaj intalnit de mine pana acum, o stie si evidentiaza asta cat poate ds mult.
Prima carte de pana acum care nu mi-a placut deloc! Imi facusem asteptari foarte mari in privinta ei, deoarece auzisem o multime de lucruri bune despre ea de la colegii de clasa.
Prima carte de pana acum care nu mi-a placut deloc! Imi facusem asteptari foarte mari in privinta ei, deoarece auzisem o multime de lucruri bune despre ea de la colegii de clasa.
December 4, 2023
#TB
Am mai facut un review la “Fluturi”, dar eram asa hater in el, incat am inceput sa-mi pun intrebari serioase in legatura cu mine ca om. Merita sa ma strofoc atat de tare si sa ma cobor la un nivel de hate care nu imi este caracteristic, din cauza unui blog tiparit? Nu. Irina Binder mi-a stricat chakrele, fiindca nu pot citi si partea a doua de la aceasta... carte. Sorry not sorry.
Pe scurt: nu dati banii pe asa ceva. Mai bine donati-i cuiva care are nevoie, nu mai dati banii pe “Fluturi”!
Am mai facut un review la “Fluturi”, dar eram asa hater in el, incat am inceput sa-mi pun intrebari serioase in legatura cu mine ca om. Merita sa ma strofoc atat de tare si sa ma cobor la un nivel de hate care nu imi este caracteristic, din cauza unui blog tiparit? Nu. Irina Binder mi-a stricat chakrele, fiindca nu pot citi si partea a doua de la aceasta... carte. Sorry not sorry.
Pe scurt: nu dati banii pe asa ceva. Mai bine donati-i cuiva care are nevoie, nu mai dati banii pe “Fluturi”!
February 15, 2016
I'm done.
DONE.
Well, halfway, anyhow.
Didn't enjoy it.
Got offered to read the second, won't bother doing that.
DONE.
Well, halfway, anyhow.
Didn't enjoy it.
Got offered to read the second, won't bother doing that.
October 18, 2016
Stiam ca avea sa fie o mizerie de la bun inceput si nu am fost luata prin surprindere de nimic. De la greseli gramaticale pana la subiectele puerile, personajele prost conturate, cliseele care stateau la baza intregii actiuni etc.
Nu regret ca am citit-o. A fost un exercitiu de rabdare si o satisfacere a curiozitatii vizavi de gradul pana la care poate cobora literatura de consum.
Nu regret ca am citit-o. A fost un exercitiu de rabdare si o satisfacere a curiozitatii vizavi de gradul pana la care poate cobora literatura de consum.
February 23, 2019
Nu am mai râs așa de tare de când eram copil. După ce termin primele trei volume o să fac o recenzie la mine pe blog :))
September 20, 2018
Sunt mandra de mine! Sunt mandra, am citit Fluturi, primul volum, si i-am supravietuit! Yay! Ma bucur ca "portia de fluturasi" demonici, mutanti, dezgustatori, nu m-au asfixiat in incercarea de a o duce la un binecuvantat sfarsit.
Am pus mana pe cartea asta dintr-o curiozitate absolut morbida si ma tem ca ar fi trebuit sa ramana in acel stadiu daca imprejurarile nefaste nu m-ar fi condus la terminarea ei. 200 de pagini mai tarziu si 0 mie de greseli pe parcurs, am trait sa vad si volumul terminat si sa ma simt de parca trecusem prin purgatoriul cartilor PROASTE. Am citit cartea asta cu cele mai reduse asteptari SI TOT A REUSIT SA MA DEZAMAGEASCA. Asa ceva, mai rar.
Dar as ierta siroposenia pana la diabet, as ierta stilul agramat al scriitoarei wannabe, as ierta si platitudinile debitate de personajele ce par a se pierde in propria intelepciune ce niciodata nu o si aplica, daca nu ar fi Irina. Eu cu Irina am o mare mare problema. Iar daca aceasta carte este autobiografica, imi pare rau de celelalte personaje din viata acesteia. In putine cuvinte, Irina noastra este o nenorocita. As vrea sa o numesc tata vulgara dar cumva as jigni oameni ce s-ar putea identifica in mod mai elegant cu aceste atribute. Irina este macar o treapta mai jos.
"Domnisuara" cu blazon in Biserica Neagra din Brasov este un ocean de contradictii, si nu in felul pozitiv asa cum ar vrea sa creada. Fiindca am reluat cartea abia de la jumatate am pierdut citate pretioase, dar o sa incerc sa argumentez cu exemplele berechet ramase.
Deci aceasta faptura cu un ego uriasa de nu ajungi la nasul ei nici cu Coloana Infinitului a lui Brancusi este dezgustatoare. In jurul ei graviteaza, din primul volum, 4 barbati care mai de care mai bogati, faimosi si, asemeni ei, vulgari, dand nastere unui pentagon conjugal. Inovativ, asa-i?
Problema este ca in tehnica de constructie narativa se observa clar greseli severe: toate personajele masculine sunt create ca sa o elogieze pe Irina, sa o adore pe Irina, vocea lor este completarea perfecta a vocii Irinei, intre ei nu e absolut nicio diferenta. Sunt toti copii trase la indigo ale armatei de adoratori a Irinei, ce traiesc pentru a venera pamantul pe care calca (mai in gluma, mai in serios, Robert chiar marturiseste asta). Iar personajele feminine ori palesc in umbra Irinei, aratand ce om minunat e ea, ajutoare de nadejde gata sa sacrifice tot pentru a scapa domnita in pericol, sau sunt figuri ce o antagonizeaza. In mod ironic, cea de-a doua categorie este fix cea care scoate in evidenta defectele Irinei.
Un paun de femeie,protagonista se bate in piept cu meritele ei: bogata in urma unei mosteniri, fara studii aprofundate, dama intretinuta, umbla cu un frate, ravneste disperata dupa cealalt, punctandu-si comportamentul ce adevarate crize de gelozii , doar ea a fost crescuta "cu valori", ce ii tradeaza natura meschina, a unei femei ce ar vrea sa aiba totul fiindca simte ca i se cuvine asta.
Pe Matei il tradeaza ca de gheata- doar e prostul cu banii. De Robert isi bate joc: ii toarna apa in cap, ii insulta comportamentul, masina "ca o cocina" (in suportul de pahar al careia era, in viziunea ei, "sticla vreunei fufe" cu care iesea- foarte ladylike, nu?), il respinge insa isi iese din minti cand acesta incearca macar sa o inlocuiasca. Intre doi nu te ploua, nu?
Inecata cu propriul venin, Irina are numeroase iesiri. Iese la cumparaturi cu Robert si iubita lui, si cand fata se plange ca nu a putut sa mearga si ea intr-UN magazin, Irina o face ca pe albia de porci. Cand fata ii sugereaza ca sexul in mijlocul casei pe pian nu e chiar o defatare, Irina se rasteste ca nu are "discretia unei doamne". Ironic, nu? Cand fata ii cere binevoitor sa ii dea sfaturi de "fashion", Irina o insulta din inima, spundand ca machiajul o face sa arate ca un clovn: "Corset rosu si fard mov?Please!" (englezismul ei, nu al meu) si ii da cadou un parfum fiindca, in opinia ei de expert olfactiv, al ei e VULGAR. Cand Matei si Robert ii distrug actele cand ea vrea sa plece, in loc sa se salveze din acel mediu toxic, ea se razbuna pe iubita celui de-al doilea Apogeul, este cand da buzna peste cei doi facand sex, se alinta, isi aduce "slaninuta" cu ceapa, mananca pleoscaind, face firimituri in patul bietilor oameni, se sterge de grasime pe cearsafuri si pleaca multumita de sine. O ADEVARATA LADY! Si Robert luandu-i apararea il expune inca o data ca adevarat instrument narativ lipsit de vointa ori constiinta a personajului, ce ii cere iubitei lui sa fie nu vedeta ci "diva", comparand-o cu Irina care are demnitate SI prestanta, nimeni nu o contrazice cand vorbeste si lumea se da deoparte cand trece ea. Os regal, dupa cum ati observat...
Irina are un moment de candoare cand afirma ca toti o iubesc, si nici nu stie de ce. Aici are mare dreptate, o data in viata ei. Poate le-a facut vraji sau ceva.
Femeie de moravuri usoare fara sa si-o asume, vulgara si superficiala, increzuta si inculta, jignitoare si isterica, Irina este persoana aia din viata reala care se crede centrul universului, pe care toti o uram si de care incercam cu disperare sa ne ascundem pana nu ne smulge si ultima farama de bucurie a vietii. Din pacate pentru toti cei ce au suferit trei volume dintr-o curiozitate mai bolnava ca a mea, urmeaza volumul 4. Cu cati tipi va mai umbla Irina? Cate femei va ma jigni? Cate idiotenii va mai spune? Vom afla in curand!
Acum ma intreb: poate fi Suge-o, Ramona! mai rau de atat? Sper sa nu trebuiasca sa aflu vreodata...
Am pus mana pe cartea asta dintr-o curiozitate absolut morbida si ma tem ca ar fi trebuit sa ramana in acel stadiu daca imprejurarile nefaste nu m-ar fi condus la terminarea ei. 200 de pagini mai tarziu si 0 mie de greseli pe parcurs, am trait sa vad si volumul terminat si sa ma simt de parca trecusem prin purgatoriul cartilor PROASTE. Am citit cartea asta cu cele mai reduse asteptari SI TOT A REUSIT SA MA DEZAMAGEASCA. Asa ceva, mai rar.
Dar as ierta siroposenia pana la diabet, as ierta stilul agramat al scriitoarei wannabe, as ierta si platitudinile debitate de personajele ce par a se pierde in propria intelepciune ce niciodata nu o si aplica, daca nu ar fi Irina. Eu cu Irina am o mare mare problema. Iar daca aceasta carte este autobiografica, imi pare rau de celelalte personaje din viata acesteia. In putine cuvinte, Irina noastra este o nenorocita. As vrea sa o numesc tata vulgara dar cumva as jigni oameni ce s-ar putea identifica in mod mai elegant cu aceste atribute. Irina este macar o treapta mai jos.
"Domnisuara" cu blazon in Biserica Neagra din Brasov este un ocean de contradictii, si nu in felul pozitiv asa cum ar vrea sa creada. Fiindca am reluat cartea abia de la jumatate am pierdut citate pretioase, dar o sa incerc sa argumentez cu exemplele berechet ramase.
Deci aceasta faptura cu un ego uriasa de nu ajungi la nasul ei nici cu Coloana Infinitului a lui Brancusi este dezgustatoare. In jurul ei graviteaza, din primul volum, 4 barbati care mai de care mai bogati, faimosi si, asemeni ei, vulgari, dand nastere unui pentagon conjugal. Inovativ, asa-i?
Problema este ca in tehnica de constructie narativa se observa clar greseli severe: toate personajele masculine sunt create ca sa o elogieze pe Irina, sa o adore pe Irina, vocea lor este completarea perfecta a vocii Irinei, intre ei nu e absolut nicio diferenta. Sunt toti copii trase la indigo ale armatei de adoratori a Irinei, ce traiesc pentru a venera pamantul pe care calca (mai in gluma, mai in serios, Robert chiar marturiseste asta). Iar personajele feminine ori palesc in umbra Irinei, aratand ce om minunat e ea, ajutoare de nadejde gata sa sacrifice tot pentru a scapa domnita in pericol, sau sunt figuri ce o antagonizeaza. In mod ironic, cea de-a doua categorie este fix cea care scoate in evidenta defectele Irinei.
Un paun de femeie,protagonista se bate in piept cu meritele ei: bogata in urma unei mosteniri, fara studii aprofundate, dama intretinuta, umbla cu un frate, ravneste disperata dupa cealalt, punctandu-si comportamentul ce adevarate crize de gelozii , doar ea a fost crescuta "cu valori", ce ii tradeaza natura meschina, a unei femei ce ar vrea sa aiba totul fiindca simte ca i se cuvine asta.
Pe Matei il tradeaza ca de gheata- doar e prostul cu banii. De Robert isi bate joc: ii toarna apa in cap, ii insulta comportamentul, masina "ca o cocina" (in suportul de pahar al careia era, in viziunea ei, "sticla vreunei fufe" cu care iesea- foarte ladylike, nu?), il respinge insa isi iese din minti cand acesta incearca macar sa o inlocuiasca. Intre doi nu te ploua, nu?
Inecata cu propriul venin, Irina are numeroase iesiri. Iese la cumparaturi cu Robert si iubita lui, si cand fata se plange ca nu a putut sa mearga si ea intr-UN magazin, Irina o face ca pe albia de porci. Cand fata ii sugereaza ca sexul in mijlocul casei pe pian nu e chiar o defatare, Irina se rasteste ca nu are "discretia unei doamne". Ironic, nu? Cand fata ii cere binevoitor sa ii dea sfaturi de "fashion", Irina o insulta din inima, spundand ca machiajul o face sa arate ca un clovn: "Corset rosu si fard mov?Please!" (englezismul ei, nu al meu) si ii da cadou un parfum fiindca, in opinia ei de expert olfactiv, al ei e VULGAR. Cand Matei si Robert ii distrug actele cand ea vrea sa plece, in loc sa se salveze din acel mediu toxic, ea se razbuna pe iubita celui de-al doilea Apogeul, este cand da buzna peste cei doi facand sex, se alinta, isi aduce "slaninuta" cu ceapa, mananca pleoscaind, face firimituri in patul bietilor oameni, se sterge de grasime pe cearsafuri si pleaca multumita de sine. O ADEVARATA LADY! Si Robert luandu-i apararea il expune inca o data ca adevarat instrument narativ lipsit de vointa ori constiinta a personajului, ce ii cere iubitei lui sa fie nu vedeta ci "diva", comparand-o cu Irina care are demnitate SI prestanta, nimeni nu o contrazice cand vorbeste si lumea se da deoparte cand trece ea. Os regal, dupa cum ati observat...
Irina are un moment de candoare cand afirma ca toti o iubesc, si nici nu stie de ce. Aici are mare dreptate, o data in viata ei. Poate le-a facut vraji sau ceva.
Femeie de moravuri usoare fara sa si-o asume, vulgara si superficiala, increzuta si inculta, jignitoare si isterica, Irina este persoana aia din viata reala care se crede centrul universului, pe care toti o uram si de care incercam cu disperare sa ne ascundem pana nu ne smulge si ultima farama de bucurie a vietii. Din pacate pentru toti cei ce au suferit trei volume dintr-o curiozitate mai bolnava ca a mea, urmeaza volumul 4. Cu cati tipi va mai umbla Irina? Cate femei va ma jigni? Cate idiotenii va mai spune? Vom afla in curand!
Acum ma intreb: poate fi Suge-o, Ramona! mai rau de atat? Sper sa nu trebuiasca sa aflu vreodata...
May 23, 2022
Cartea asta pot spune ca m-a facut sa oscilez intre amuzament si being shocked, iar asa cum spunea un prieten, un titlu mai bun ar fi ,,de cate red flaguri ai nevoie sa fugi’’, iar din lucrul asta se poate evidentia faptul ca fenomenul de toxicitate in relatii, e la ordinea zilei.
Incepusem la un moment dat sa regasesc un pic din plotul de la Ma gasesti cand vrei de Lavinia Braniste, dar probabil ar fi o mare jignire sa le compar, doar prin simplul fapt ca in ambele apare conceptul de relatie toxica dintre doua personaje, pentru ca scrisul Laviniei e total altceva si mai ales ca Irina binder se pierde in citate motivationale despre viata foarte cheesy gen Tony Poptamas.
In acelasi timp, cartea radiografiaza relatiile toxice in care oamenii ajung din pricina traumelor sau pierderilor suferite, astfel incat, de la inceput, personajul feminin pare unul foarte damaged, abundand de filosofii si aforisme si de faptul ca tipa se considera una matura, dar tot era dupa cateva capitole spargand geamurile casei din pricina unei crize de nervi.
Scrierea in sine pare un obiect de studiu destul de interesant al relatiilor interumane, deoarece evoca dinamica unui cuplu format dintr-o bombardier si o lady (asa cum se numea personajul feminin), intr-un mod nevoalat, mai ales ca majoritatea lucrurilor care se intampla in carte, le putem intalni si in viata reala.
Niste lucruri care ma nelinistesc teribil in legatura cu cartea sunt ca pare ca se normalizeaza physical harassmentul, gaslighting, iar avand in vedere ca publicul atras de literatura Irinei Binder este unul adolescentin, de pana in 16 ani, acesta din urma va crede ca e normal sa se intample lucrurile astea intr-o relatie, sunt normale crizele de gelozie si spartul de lucruri ce nu iti apartin, e normala expresia ,,daca nu e gelos, nu te iubeste”, sau being a control freak with someone.
Ineleg ca lucrurile astea vin din traume din copilarie, dar o parte mare din oameni de varsta respectiva, asa cum am vazut si pe tiktok, crede ca atunci cand esti cu o persoana, tot universul ei trebuie sa se invarta in jurul tau, sa il tii intr-o cusca din care nu are voie sa iasa, e inutil sa aiba alte fete la prieteni, sa le dea like-uri sau chiar sa se uite, chiar daca fugitiv, dupa cineva pe strada.
Un alt moment care e perfect normalizat e ca atunci cand tipul il forteaza pe personajul feminin sa faca sex cu el, chiar daca tipa avusese o noapte in care plansese incontinuu, aducand afirmatii ca ”nu voiam sa fac dragoste cu el, dar el parea pornit fata de asta”, asa ca s-a ajuns la lucrul respectiv printr-o mentalitate de genul ”asa e el/asa sunt barbatii”.
Pe alocuri, cartea m-a mai si amuzat teribil, chiar gandindu-ma cum ar fi sa ii dau 4 stele doar pentru asta, din pricina dialogurilor copilaresti si seci pe alocuri, monologului interior ar personajului feminin de genul ’’Irina, ce minte nebuna ai’’. Existau momente pline de intriga, care erau lasate in aer sau incheiate foarte sec si el, personajele, mai ales cel feminin vorbeste nenatural, prin aforisme pseudointelectuale despre viata, la care personajul masculin ii raspundea de fiecare data cu o replica de genul ’’Esti nebuna’’.
Cartea a fost o experienta inedita, nu regret deloc ca am citit-o, din pricina faptului ca imi doream sa imi formez si eu o parere despre ea, nu sa traiesc mereu in umbra afirmatiilor celorlalti, cum ca e foarte proasta cartea, dar nu cred ca o sa ma simt in stare sa continui si cu celelalte doua volume, din pricina lucrurilor pe care le-am prezentat anterior.
Incepusem la un moment dat sa regasesc un pic din plotul de la Ma gasesti cand vrei de Lavinia Braniste, dar probabil ar fi o mare jignire sa le compar, doar prin simplul fapt ca in ambele apare conceptul de relatie toxica dintre doua personaje, pentru ca scrisul Laviniei e total altceva si mai ales ca Irina binder se pierde in citate motivationale despre viata foarte cheesy gen Tony Poptamas.
In acelasi timp, cartea radiografiaza relatiile toxice in care oamenii ajung din pricina traumelor sau pierderilor suferite, astfel incat, de la inceput, personajul feminin pare unul foarte damaged, abundand de filosofii si aforisme si de faptul ca tipa se considera una matura, dar tot era dupa cateva capitole spargand geamurile casei din pricina unei crize de nervi.
Scrierea in sine pare un obiect de studiu destul de interesant al relatiilor interumane, deoarece evoca dinamica unui cuplu format dintr-o bombardier si o lady (asa cum se numea personajul feminin), intr-un mod nevoalat, mai ales ca majoritatea lucrurilor care se intampla in carte, le putem intalni si in viata reala.
Niste lucruri care ma nelinistesc teribil in legatura cu cartea sunt ca pare ca se normalizeaza physical harassmentul, gaslighting, iar avand in vedere ca publicul atras de literatura Irinei Binder este unul adolescentin, de pana in 16 ani, acesta din urma va crede ca e normal sa se intample lucrurile astea intr-o relatie, sunt normale crizele de gelozie si spartul de lucruri ce nu iti apartin, e normala expresia ,,daca nu e gelos, nu te iubeste”, sau being a control freak with someone.
Ineleg ca lucrurile astea vin din traume din copilarie, dar o parte mare din oameni de varsta respectiva, asa cum am vazut si pe tiktok, crede ca atunci cand esti cu o persoana, tot universul ei trebuie sa se invarta in jurul tau, sa il tii intr-o cusca din care nu are voie sa iasa, e inutil sa aiba alte fete la prieteni, sa le dea like-uri sau chiar sa se uite, chiar daca fugitiv, dupa cineva pe strada.
Un alt moment care e perfect normalizat e ca atunci cand tipul il forteaza pe personajul feminin sa faca sex cu el, chiar daca tipa avusese o noapte in care plansese incontinuu, aducand afirmatii ca ”nu voiam sa fac dragoste cu el, dar el parea pornit fata de asta”, asa ca s-a ajuns la lucrul respectiv printr-o mentalitate de genul ”asa e el/asa sunt barbatii”.
Pe alocuri, cartea m-a mai si amuzat teribil, chiar gandindu-ma cum ar fi sa ii dau 4 stele doar pentru asta, din pricina dialogurilor copilaresti si seci pe alocuri, monologului interior ar personajului feminin de genul ’’Irina, ce minte nebuna ai’’. Existau momente pline de intriga, care erau lasate in aer sau incheiate foarte sec si el, personajele, mai ales cel feminin vorbeste nenatural, prin aforisme pseudointelectuale despre viata, la care personajul masculin ii raspundea de fiecare data cu o replica de genul ’’Esti nebuna’’.
Cartea a fost o experienta inedita, nu regret deloc ca am citit-o, din pricina faptului ca imi doream sa imi formez si eu o parere despre ea, nu sa traiesc mereu in umbra afirmatiilor celorlalti, cum ca e foarte proasta cartea, dar nu cred ca o sa ma simt in stare sa continui si cu celelalte doua volume, din pricina lucrurilor pe care le-am prezentat anterior.
February 5, 2018
Nu ai cum să scrii așa ceva. Pur și simplu nu ai cum.
Mai multe pe blog: http://coltuldeliteratura.ro/2018/02/...
Mai multe pe blog: http://coltuldeliteratura.ro/2018/02/...
June 5, 2017
Probably the worst book I laid hands on. In between a 'modern' Cinderella and a soap opera, bad language and pour characters, ego is greater than all the impossible love and I'm not sure if this is even the worst part of the book.
July 24, 2018
Un singur cuvant pot sa folosesc pentru a descrie cartea Irinei Binder: telenovela. Si nici macar una bunicica.
Personajul principal este arhetipul clasic de Mary Sue, perfecta din toate punctele de vedere, pe care toata lumea o iubeste si-o adora. Toti barbatii se indragostesc de ea, iar femeile vor sa fie ca ea.
Irina e prinsa intr-un triunghi amoros cu doi "printi" din care vrea sa scape si nu prea. Ea ramane langa ei chiar si dupa ce este inselata, abuzata fizic si emotional, si sechestrata, dupa ce ii sunt distruse toate actele.
Limbajul cartii este infantil si plin de greseli gramaticale, personajele sunt bidimensionale si arhetipale, iar toata naratiunea urla a self-insert.
Recomand cartea daca aveti nevoie de ceva usor de citit, fara prea mult efort mental, in timp ce stati la plaja.
Personajul principal este arhetipul clasic de Mary Sue, perfecta din toate punctele de vedere, pe care toata lumea o iubeste si-o adora. Toti barbatii se indragostesc de ea, iar femeile vor sa fie ca ea.
Irina e prinsa intr-un triunghi amoros cu doi "printi" din care vrea sa scape si nu prea. Ea ramane langa ei chiar si dupa ce este inselata, abuzata fizic si emotional, si sechestrata, dupa ce ii sunt distruse toate actele.
Limbajul cartii este infantil si plin de greseli gramaticale, personajele sunt bidimensionale si arhetipale, iar toata naratiunea urla a self-insert.
Recomand cartea daca aveti nevoie de ceva usor de citit, fara prea mult efort mental, in timp ce stati la plaja.
May 14, 2017
Am primit cele 3 volume cadou de ziua mea și chiar îmi doream să citesc ceva ce să îmi reamintească de țară, de cum e pe la noi.
Regret enorm că m-am lăsat influențată de faptul că este un Bestseller în România, însă am o singură regulă când vine vorba despre cărți. Nu renunț până nu o citesc pe toată. Uite așa m-am pricopsit cu 3 cărți scrise parcă într-o manieră puerilă, plină de greșeli gramaticale, de exprimare sau de redactare.
Povestea și personajele sunt sub orice critică. Nu vreau să merg mai departe cu critica, deoarece nu îmi place să critic cărțile. Le iubesc prea mult ... însă pe tot parcursul lecturării, aveam impresia că îmi insultă inteligența acest "Bestseller".
Regret enorm că m-am lăsat influențată de faptul că este un Bestseller în România, însă am o singură regulă când vine vorba despre cărți. Nu renunț până nu o citesc pe toată. Uite așa m-am pricopsit cu 3 cărți scrise parcă într-o manieră puerilă, plină de greșeli gramaticale, de exprimare sau de redactare.
Povestea și personajele sunt sub orice critică. Nu vreau să merg mai departe cu critica, deoarece nu îmi place să critic cărțile. Le iubesc prea mult ... însă pe tot parcursul lecturării, aveam impresia că îmi insultă inteligența acest "Bestseller".
December 29, 2016
Nu o carte proasta, ci foarte proasta. Parca rupta din revista "Povestiri adevarate", revista care publica povesti ale unor casnice frustrate, satule de facut mancare si de mancat bataie. Ce e trist, e faptul ca aceasta telenovela are o gramada de adepte, casnice si intretinute de fel.
November 27, 2020
impresionat de numărul uriaș, care pare imaginar totuși, de oameni ce i-au acordat acestei maculaturi, categorizată ca fiind “literatură”, un rating mai mare de 3 stele inclusiv, urmez a adăuga că le este de necrezut ochilor mei faptul că există inși ale căror minți au putut percepe această înșiruire de pagini, scrise parcă de un copil de a 7-a pe wattpad, una demnă de a avea 5 stele. deci, există și oameni care n-au citit cărți bune în viața lor și s-au gândit să poposească asupra acesteia, intr-un final considerând-o o capodoperă.
mai trebuie sa-mi spună cineva ca ar trebui să fie lectură obligatorie în licee și... mă las, mi-ar fi de-ajuns
mai trebuie sa-mi spună cineva ca ar trebui să fie lectură obligatorie în licee și... mă las, mi-ar fi de-ajuns
April 5, 2015
A waste of time.
June 8, 2017
Nici macar nu merita sa scrii un review
March 8, 2017
Am început să citesc cartea după ce am tot auzit cât de frumoasă și minunată e. Acum, după terminarea primului volum, îmi vine să îmi arunc telefonul pe geam.
Minunata "divă" numită Irina, personajul principal, după toate descrierile pe care le oferă cititorului despre caracterul ei "minunat" și despre frumusețea ei unică, rezultă a fi doar un copil râzgâiat, lipsit de coerență, iar limbajul folosit de ea, mai potrivit străzii, decât unei persoane pline de eleganță, așa cum tot e descrisă, îmi dă dureri de cap.
Ba e o fată modestă, ba e "idolul găștii"; ba are o situație materială modestă și îl acuză pe Matei că nu are lipsuri financiare și nu știe cum e realitatea, ba afli că ea locuia într-un apartament cu 3 camere, mai avea și o proprietate nu știu unde, mai avea și prin Germania ceva.
Multe informații din carte se contrazic, iar autoarea trece de la un eveniment la altul fără niciun sens și de la o stare la alta fără niciun motiv.
Mie cartea îmi seamănă tare mult cu o telenovelă. Matei și Robert, prinții pe cai albi, iar Irina, eroina ce se luptă contra lumii și nedreptăților, dar în același timp se comportă ca un om instabil psihic.
Nu știu dacă să râd sau să plâng de faptul că e considerată așa o carte minunată.
Dacă știam că voi citi o telenovelă așa haotică și de prost gust, mă uitam pe Acasă Tv.
Minunata "divă" numită Irina, personajul principal, după toate descrierile pe care le oferă cititorului despre caracterul ei "minunat" și despre frumusețea ei unică, rezultă a fi doar un copil râzgâiat, lipsit de coerență, iar limbajul folosit de ea, mai potrivit străzii, decât unei persoane pline de eleganță, așa cum tot e descrisă, îmi dă dureri de cap.
Ba e o fată modestă, ba e "idolul găștii"; ba are o situație materială modestă și îl acuză pe Matei că nu are lipsuri financiare și nu știe cum e realitatea, ba afli că ea locuia într-un apartament cu 3 camere, mai avea și o proprietate nu știu unde, mai avea și prin Germania ceva.
Multe informații din carte se contrazic, iar autoarea trece de la un eveniment la altul fără niciun sens și de la o stare la alta fără niciun motiv.
Mie cartea îmi seamănă tare mult cu o telenovelă. Matei și Robert, prinții pe cai albi, iar Irina, eroina ce se luptă contra lumii și nedreptăților, dar în același timp se comportă ca un om instabil psihic.
Nu știu dacă să râd sau să plâng de faptul că e considerată așa o carte minunată.
Dacă știam că voi citi o telenovelă așa haotică și de prost gust, mă uitam pe Acasă Tv.
Displaying 1 - 30 of 214 reviews