What do you think?
Rate this book
Fluturi #2
Fluturi
Citind Fluturi, publicata la editura For You, te bucuri de un univers plin de emotii si te regasesti in fiecare zbucium. La finalul lecturii, te bucuri ca Fluturi nu este doar o poveste, vei regasi parti din sufletul tau ascunse intre pagini.
Cartea Irinei Binder te ajuta sa descoperi magia fluturilor, care intr-o singura zi se nasc, iubesc si mor. Mai mult, ei asista la propria lor nastere si isi traiesc viata, ca sa asiste chiar si la propria moarte. Au parte de iubiri stinghere care ofilesc si viseaza pe flori straine, deseori nesarutate, facandu-le sa vibreze a goluri neplanse, a doruri neinvinse.
Este una din acele carti care te fac sa patrunzi cu pasi timizi si mici, in lumea si in sufletul celui care le-a scris. Fluturi este o invitatie in universul unui suflet.
Cartea Irinei Binder te ajuta sa descoperi magia fluturilor, care intr-o singura zi se nasc, iubesc si mor. Mai mult, ei asista la propria lor nastere si isi traiesc viata, ca sa asiste chiar si la propria moarte. Au parte de iubiri stinghere care ofilesc si viseaza pe flori straine, deseori nesarutate, facandu-le sa vibreze a goluri neplanse, a doruri neinvinse.
Este una din acele carti care te fac sa patrunzi cu pasi timizi si mici, in lumea si in sufletul celui care le-a scris. Fluturi este o invitatie in universul unui suflet.
319 pages, Paperback
First published December 12, 2012
356 people are currently reading
5205 people want to read
Ratings & Reviews
Friends & Following
Create a free account to discover what your friends think of this book!
Community Reviews
Displaying 1 - 30 of 95 reviews
June 17, 2014
Înainte să mă apuc de această carte „minunată”, auzisem atât de multe despre ea, citisem peste tot comentarii în care lumea o ridica în slăvi... ”Cât de perfectă este cartea asta,” etc etc. Evident, acest lucru mi-a atras atenția și am simțit o curiozitate aparte, împrumutând cartea de la o prietenă.
A început așa frumos, meditând și filosofând asupra vieții, ridicând în slăvi niște calități pe care personajul-narator nu le avea. O voi lua cu începutul.
Irina, personajul principal feminin și naratoarea romanului, se ridică în slăvi spunând că tatăl ei i-a dat o anumită educație etc etc, lucru ce se află în contradicție cu toate acțiunile propriu-zise ale ei. În primul rând, când îl cunoaște pe Matei, vrea să pară atât de sofisticată și neinteresată, dar, de fapt, îi tremurau picioarele după el, uitându-se în același timp după Robert, cu care are un moment incredibil de ciudat în oglindă.
Ea descrie cât iubește Brașovul, dar imediat ce-l cunoaște pe Matei, iar acesta îi propune să se mute în Snagov, o face fără probleme. Apoi începe cu pretenții peste tot și ușor-ușor se face stăpână în casă.
Deși insistă foarte mult cu faptul că îl iubește „cu adevărat” pe Matei, asta n-o oprește să se îndrăgostească de fratele lui adoptiv, Robert. Ce mai principii, nu-i așa? Contradictorii, după umila mea părere.
Robert pare, într-un moment inițial, a fi scos dintr-o poveste, purtându-se ca un adevărat gentleman și fiind mereu alături de o Irină abandonată de Matei-cel-plin-cu-bani-dar-niciodată-cu-timp-pentru-iubita-sa-dar-totuși-cu-timp-pentru-altele. Robert o cunoaște cu adevărat, învață ce îi place și cum îi place Irinei, e mereu atent și drăguț, dar în același timp nu arată vreo intenție onorabilă privind-o pe a noastră protagonistă. El acceptă să o vadă cu Matei, înșelată de Matei, agresată de Matei, iubită de Matei și multe altele, apoi vine cu pretenții că o iubește.
Trebuie să recunosc că am fost captivată în prima parte a romanului, dar acest lucru s-a potolit relativ ușor. Acest roman este unul din motivele pentru care nu citesc literatură română, pentru că nu face niciun favor marilor scriitori, referindu-mă la cei naționali, neavând nici în clin, nici în mânecă cu literatura universală. Nici narațiunea, nici dialogurile, nici personajele, nici decorul, nici nimic.
Gramatica este de-a dreptul măcelărită în această „poveste atât de frumoasă” de dragoste, încât nu am reușit să termin romanul. Virgulele sunt prezente din abundență, chiar și când nu ai nevoie de ele, acordul verbelor cu substantivele e făcut... cu grație, iar despărțirile în silabe chiar lasă de dorit.
Este mai mult o telenovelă, în care iubim pe absolut toată lumea, plângem până adormim, ne trezim, totul e perfect, iubim pe altcineva, plângem, plânge și Robert, plânge și Irina, chiar și Matei, toată lumea plânge. Din cauza ideii proaste de a scrie o asemenea carte, presupun.
De cât timp sunt pe Goodreads nu cred că am mai dat o singură stea unei cărți care îmi stârnea atenția. Îmi pare rău că am pierdut vreo două săptămâni cu această carte pe care nici nu am terminat-o și, cu siguranță, nu o voi recomanda nimănui.
A început așa frumos, meditând și filosofând asupra vieții, ridicând în slăvi niște calități pe care personajul-narator nu le avea. O voi lua cu începutul.
Irina, personajul principal feminin și naratoarea romanului, se ridică în slăvi spunând că tatăl ei i-a dat o anumită educație etc etc, lucru ce se află în contradicție cu toate acțiunile propriu-zise ale ei. În primul rând, când îl cunoaște pe Matei, vrea să pară atât de sofisticată și neinteresată, dar, de fapt, îi tremurau picioarele după el, uitându-se în același timp după Robert, cu care are un moment incredibil de ciudat în oglindă.
Ea descrie cât iubește Brașovul, dar imediat ce-l cunoaște pe Matei, iar acesta îi propune să se mute în Snagov, o face fără probleme. Apoi începe cu pretenții peste tot și ușor-ușor se face stăpână în casă.
Deși insistă foarte mult cu faptul că îl iubește „cu adevărat” pe Matei, asta n-o oprește să se îndrăgostească de fratele lui adoptiv, Robert. Ce mai principii, nu-i așa? Contradictorii, după umila mea părere.
Robert pare, într-un moment inițial, a fi scos dintr-o poveste, purtându-se ca un adevărat gentleman și fiind mereu alături de o Irină abandonată de Matei-cel-plin-cu-bani-dar-niciodată-cu-timp-pentru-iubita-sa-dar-totuși-cu-timp-pentru-altele. Robert o cunoaște cu adevărat, învață ce îi place și cum îi place Irinei, e mereu atent și drăguț, dar în același timp nu arată vreo intenție onorabilă privind-o pe a noastră protagonistă. El acceptă să o vadă cu Matei, înșelată de Matei, agresată de Matei, iubită de Matei și multe altele, apoi vine cu pretenții că o iubește.
Trebuie să recunosc că am fost captivată în prima parte a romanului, dar acest lucru s-a potolit relativ ușor. Acest roman este unul din motivele pentru care nu citesc literatură română, pentru că nu face niciun favor marilor scriitori, referindu-mă la cei naționali, neavând nici în clin, nici în mânecă cu literatura universală. Nici narațiunea, nici dialogurile, nici personajele, nici decorul, nici nimic.
Gramatica este de-a dreptul măcelărită în această „poveste atât de frumoasă” de dragoste, încât nu am reușit să termin romanul. Virgulele sunt prezente din abundență, chiar și când nu ai nevoie de ele, acordul verbelor cu substantivele e făcut... cu grație, iar despărțirile în silabe chiar lasă de dorit.
Este mai mult o telenovelă, în care iubim pe absolut toată lumea, plângem până adormim, ne trezim, totul e perfect, iubim pe altcineva, plângem, plânge și Robert, plânge și Irina, chiar și Matei, toată lumea plânge. Din cauza ideii proaste de a scrie o asemenea carte, presupun.
De cât timp sunt pe Goodreads nu cred că am mai dat o singură stea unei cărți care îmi stârnea atenția. Îmi pare rău că am pierdut vreo două săptămâni cu această carte pe care nici nu am terminat-o și, cu siguranță, nu o voi recomanda nimănui.
April 25, 2014
O carte extrem de slaba. Cand am inceput s-o citesc eram incantata pentru ca parea frumos scrisa, profunda. Pe parcurs a inceput sa-mi displaca din ce in ce mai mult iar, la sfarsit, era pur si simplu chinuitor sa mai citesc.
Actiunea este seaca, banala, plictisitoare. Plus ca aveam impresia ca se repeta la nesfarsit. De asemnea, personajul principal, care la inceput a fost descris ca fiind foarte puternic, stapan pe sine si cu un respect de sine decent, s-a dovedit a fi exact opusul. Acea “iubire” pentru care accepta santaj, batai, jigniri, umilinte repetate, a fost pur si simplu exasperanta. Dupa parerea mea nu merita nici macar o stea.
Actiunea este seaca, banala, plictisitoare. Plus ca aveam impresia ca se repeta la nesfarsit. De asemnea, personajul principal, care la inceput a fost descris ca fiind foarte puternic, stapan pe sine si cu un respect de sine decent, s-a dovedit a fi exact opusul. Acea “iubire” pentru care accepta santaj, batai, jigniri, umilinte repetate, a fost pur si simplu exasperanta. Dupa parerea mea nu merita nici macar o stea.
September 8, 2016
O carte plina de greseli gramaticale si de sintaxa, scrisa intr-un stil manelist, inadvertente in naratiune, un subiect submediocru gen telenovela de proasta factura, personaje prost conturate descrise cu stangacia compunerilor scolare pline de adjective aruncate cu toptanul (din care rezulta narcisismul autoarei), cu un vocabular sarac, presarata cu poezii infantile cu rima fortata si multe asa-zise aforisme despre viata copiate sau inspirate din citatele altor autori. Nimic original sau creativ, nu-i decat o manea in proza.
July 19, 2016
Aceasta carte alimenteaza mediocritatea unor pustoaice pe care ar trebui cineva sa le ghideze spre ce gen de literatura sa se indrepte. Scoala ar trebui sa faca lucrul acesta, dar invatamantul nostru a decazut foarte mult. Asta este realitatea, iar unele edituri asa au inteles ele, sa publice carti proaste precum cartea Fluturi, propagand incultura, putin le pasa, banii sa iasa!!
Recenzia mea este aici:
https://www.goodreads.com/book/show/1...
February 23, 2019
Din păcate și-a pierdut umorul complet; nu că avea umor în mod intenționat, dar și umorul ăla involuntar e mai rar, înlocuit cu patetisme. Desigur, acum omoară câteva personaje ca să smulgă o lacrimă și să tragă un pic de simpatie; nu pot decât să citesc volumul trei să văd dacă cumva pregătește ceva sacrificiu ritualic de masă.
Poate singurul lucru pe care îl demonstrează Binder e că poate ne-am grăbit să le dăm femeilor drept de vot, nu cred că sunt capabile de responsabilitate atât de mare. Două secole de feminism, răsturnate doar cu cele 150 de cuvinte dibace din care e format vocabularul autoarei. <3
Poate singurul lucru pe care îl demonstrează Binder e că poate ne-am grăbit să le dăm femeilor drept de vot, nu cred că sunt capabile de responsabilitate atât de mare. Două secole de feminism, răsturnate doar cu cele 150 de cuvinte dibace din care e format vocabularul autoarei. <3
March 7, 2017
Cea mai proastă carte care există. Cuvinte frumoase aruncate într-un context fără sens, stil repetitiv, narațiune fără un șir narativ interesant, personaje prost conturate, evenimente neinteresante. Să nu mai spun de Irina care este cel mai idiot personaj pe care l-am întâlnit în viața mea. Cartea ar fi trebuit să se numească Irina și prietenii, căci celelalte personaje sunt în mare parte ignorate și doar gravitează în jurul ei, ca și cum ar fi niscavia stea. Nu am găsit ceva care să mă ancoreze în carte, așa că nici nu am terminat-o. Dar ce am citit mi-a fost de ajuns.
February 20, 2015
O manea in proza
May 23, 2022
„Fluturi”
I.B.
Eu am citit un articol dedicat sentimentului de vină, dezamăgirilor și a trecerii de la durere spre vindecare. De aici vine următoarea mea afirmație - dacă vă dezamăgesc cumva, este strict problema dvs, aveți o problemă din copilărie sau traumă care vă face să judecați acțiunile mele.
La rându-mi, eu vreau să judec (recenzez) această carte. Însoțită de trumele și durerile mele, am decis să mă las provocată de cineva, și să citesc operele doamnei Irina Binder.
După cum am menționat anterior, în alte postări, dânsa nu-mi este rudă, prietenă, de aici și sinceritatea mea maximă.
Doar câinele de la poarta vecinei mele, poate, nu a auzit despre această carte, despre controversele legate de ea, despre cele 3 tabere, care s-au format de-alungul anilor.
Iluminații - aka Martorii, cei care o iubesc, o venerează, care o apără peste tot, au răspunsuri la orice întrebare, sfaturi, etc.
Încuiații - aka Muggles, cei care nu vor să citească nici în ruptul capului această operă, și sunt cei mai bravo dintre toți.
Și cei din urmă, plebea, din care fac parte și eu - aka Vrajitorii, oamenii care și-au lăsat urme pe frunte de la facepalmuri. Nebunii care nu înțeleg ce-o fost asta, și de ce unii îi zic operă literară.
O să bag ironie și sarcasm la greu, pentru că îmi este dificil să înțeleg unele gusturi. Dar nu o să mă iau de cititori, ci de carte, personaje, dialoguri, descrieri (sau mai bine zis, lipsa lor), logica evenimentelor (ori lipsa ei), nedorința autoarei de a revizui textul, și repetărileeeeeeeeeeeeeeeeeeeeeeeeeeeeee.
M-am gândit zile întregi, pe parcursul întregii lecturi, de unde să încep, ce mă doare cel mai mult, ce mă deranjează, și-mi fugeau gândurile, ochii, pixul protesta, (iar eu bezmetică după pierderea Ei), eu am decis să încep de la începutul fiecărui om - Copilăria și păriții.
1. Irina, așa o chemă pe eroina noastră, crește fără de mamă, abandonată, lipsită de dulceața și grija ei, tatăl încearcă să suplinească asta cu un sistem educațional rupt din lumea spartanilor - curățenie, educație, rigurozitate. Nenea mi-a creat impresia unui despot, nu a unui părinte, și totuși Irina îl adulează, laudă, doar că ceea ce iese din gura ei are o cu totul altă semnificație. Dacă ați citit un pic de psihologie, o să-mi dați dreptate. Am zis și mai devreme- miroase a sindromul Stokcholm de la o poștă! Ce e cu mama până la urmă, eu n-am avut o încheiere clară. Dar de ce să-i pese autoarei despre asta, nu e atât de vajnic până la urmă.
1.a. - doamna Irina Binder, de ce o cheamă pe eroina dvs Irina? Presupun că cei care citesc, de ceva timp, cunosc un detaliu interesant legat de prima operă din viața unui scriitor, că aceasta conține foarte multe detalii din viața personală, poate fi chiar autobiografică. Doar ca simplă curiozitate. Așa simt ei. De aici vine întrebarea mea - De ce Irina?
- Irina de 19 ani, care la un moment dat afirmă că a dormit până acum cu mulți bărbați, și nu se teme să o facă cu altul. Bun exemplu. N-am idee, pe parcursul celor 4 cărți: ce învață ea, ce facultate, de ce se comportă ca o nesimțită și în același timp se lasă manipulată de toți, cum se face că trăiește din aer și dragoste, de unde vin banii sau cum se întreține, cum poate afirma că îl iubește ca o nebună pe unul și în no time să-i cadă tavanul pentru altul. Mă opresc aici cu Irina, pentru moment, mă ia valul...
2. Matei - iubitul nr.1 al Irinei. - mister Edward Cullen + mr. Grey într-un ambalaj, doar ca cei doi nu erau cu luatul la palme.
Deci, Matei este Matei, el apare doar când le convine celor doi iubiți (vă explic mai târziu). Nenea a reuși în câteva minute s-o cucerească pe tânăra Irina. Nu știu ce zic băieții, dar să fiu eu în locul ei, să fac eu asemenea figuri, nu o băgam în seamă deloc. De asemenea, cei doi nu petrec timpul mai ca deloc împreună, nu văd profunzimea acelei relații, de ce fire ea se ține, de ce se vor ei? Alooo, i need an explanation, please! Ăsta apare în peisaj doar când e nevoie de a adăuga un pic de intrigă și stingherire, să zică ceva super-mega-buper „inteligent” și să dispară din nou.
3. Roooobert 😃 - prințul pe cal alb, care este un amestec de Edward Cullen, mr. Grey și Făt-Frumos. Da, ăsta e un pic mai conturat și intersant, cu un ingredient în plus. Robert este fratele lui Matei, copil adoptat. Frate vitreg. Și da, Irina a făcut dragoste cu ambii. Îs frați vitregi, nu-i bai ))). Robert stă la cheremul lui Matei, și prin cumul Irinei. El este valetul casei, cum respiră Matei, așa expiră Robert. I-o aduce pe Irina pe farfurie lui Matei, chiar dacă plânge cu durere că o iubește, și ar face orice pentru ea. L-ați crezut? Mor. Robert face totul ce ar fi trebuit să facă Matei, dar la mințit ei îs frați de sânge!
4. Irina vorbește zilnic cu un necunoscut la telefon. Bun, nu e dialog, e mai mult un monolog, doar ea vorbește, la celălalt capăt este liniște, el ascultă tot ce-i spune ea. Și ea îi spune tot. Despre Matei, Robert, tatăl ei, dorințe, gânduri, plânge, Luminița, toate personajele care pot exista în toată povestea asta needucat de lungă. Nu știu de ce face ea asta, ea nu are idee cu cine vorbește la telefon, cui povestește ea cele mai ascunse momente din viața ei. Mai ține și un jurnal în care scrie toate evenimentele, și colac peste pupăză, cartea este povestită la persoana I, deci de 3 ori repeți tot? mda...
5. Personajele secundare sunt atât de neimportante în această carte, le-aș numi chiar mini-personaje, fără ele cartea ar fi la fel, lipsită de profunzime. Apar și dispar, uneori uitam cine sunt, bine că mi-am făcut notițe. Matei are o fetiță din prima căsătorie. Copila a rămas fără nume până pe la sfârșitul cărții, atât de importantă era! Să știți ce se mai „juca” Matei cu ea, ce legătură minunată, deși autoarea ne zice repetat ce tată bun este subsemnatul. De ce e tată bun? N-am răspuns la această întrebare...
6. Luminița apare doar ca să moară, dar Irina o iubește. dăăăăăăăăăăăăăăă
7. Oli este bunica care îndeplinește poftele, ce fel de carte fără așa un personaj.
8. De-ați spune că este o istorie de dragoste - pardon, eu percep dragostea altfel, pentru mine tortura și sentimetele bazate pe nimic nu înseamnă dragoste. Cum să torturezi tu omul drag 5 ani fără un motiv plauzibil? Ei nu au avut impedimente.
8.a. - Dacă vorbim despre istorie despre personaje care nu există în lumea reală - îs de acord cu voi 100%, și vă zic de ce. Nu există persoane în lume 100% rele sau bune. We are all bad or good in someone's story.
9. Eu mi-am notat, în 4 cărți, 135 de contraziceri de idei sau descrieri. 135 Karl! Cum poate să existe o logică, or unora le place să fie tumăniți de inexactități. Pe mine mă durea capul de la asta.
10. Dialoguri - of. Dialoguri sunt, ele au fost scrise, ele au un sens, unul ascuns de inteligența mea mediocră și butaforică. În viața mea nu am citit dialogurile atât de rapid, zici că am pus pe fast forward. Mă opream doar la descrieri. Pardon, ele erau doar dacă era nevoie de o lacrimă-n plus, să descrie un sentiment, care anterior a mai fost descris o dată, dar cred eu că autoarea a decis că nu e fost foarte explicită, și și-a zis că nu rescrie, dar adaugă! Același sentiment scris cu alte cuvinte.
Sfinte Sisoe, și ce descrieri. Tot Google lacrimogen luat la kilogram, băgat la greu, pentru că asta e problema cea mai mare - cartea nu are greutate, și fără de ele nu s-ar vinde. Ce subliniază un om în carte? Ce apreciază el cel mai mult? - Citatele alea care joacă-n strunele întinse. Șiapa măsâi de citate, îs kilometrice și ocupă pagini, una după alta. Că de ce să descrii tu un drum, ori o casă, sau o imagine per ansamblu, mai bine băgăm încă un citat.
- Știu și înțeleg de ce este iubită cartea asta: nouă ne place să fim mărinimoși, să plângem, suntem mioritici, și dacă oaia nu paște, o plângem, n-o mai dăm la carne. Istoria este atât de evidentă, fiecare emoție sau plâns este explicat atât de detaiat, de unde să mai existe interpretarea propriilor gânduri?! De ce să mai vrei să faci asocieri sau paralele. Analog, în literatura romană - nu are. Cine să mai vrea să ne stoarcă atâtea lacrimi?! Nu se găsește egal în lume pentru talentul și sfințenia copy-past-ului doamnei autoare.
11. Cartea bagă idei preconcepute în cap, așa cum o fac unele mame cu fiicele sau tații cu feciorii săi. Tu trebuie să...! ĂĂĂĂ, vă rog frumos, dacă aveți posibilitatea să evitați această carte, continuați. Nu există nicăieri scris că trebuie să. Fiecare alege și procedează după inimă și cap. dacă ai acceptat să faci ceva, fii bun și continuă, ori încetează dacă nu-ți place. De plâns putem toți.
Ce exemplu este Irina, care comentează la un moment dat că până la 19 ani a dormit cu mulți bărbați, mare treabă dacă o s-o mai facă cu încă unul?! Băi, nu-s ușă de biserică, dar nu știu cum aș răspunde unui copil la întrebarea: ce înseamnă mulți, ori ce număr e mulți? Voi ce ați răspunde?
12. Știți cărțile care te duc în poveste, închizi ochii și vezi locul? da?! Cartea asta nu e așa. Pentru că nu toți știu cum arată Snagovul sau undeva în Germania. „Ele e mari, și nu toți poate”. Google will help you, Irina e ocupată de altceva, să ne mai dea citate și gânduri cu lacrimi de fițe.
Notă? Asemenea cărți trebuie să stea pe un piedestal, sus de tot, unde să nu ajungă mână de om păcătos. Am citit câteva interviuri, și mi s-au lăsat cu impresia că nu sunt demnă de o asemenea creație milenară.
Și dacă e să fac abstracție de toată nesimțirea și nemulțumirea mea, cartea nu are fir narativ coerent, personaje pline, dialog pertinent, descrieri care dau amploare și grandiozitate, ideile par a fi copiate urât din alte cărți scrise de autori contemporani.
Concluzie: slabă? nu. Grasă? nici. Lipsită de valoare nutritiv-emoțională? Da!
Ladies and gentlemen of the grand jury, i rest my case.
p.s. sarcasmul a eliminat părțile unde-mi doream cu tot sufletul meu hain să înjur. pardon.
p.p.s. tanti Irina, Dante vă așteaptă, dacă înțelegeți despre ce vorbesc eu.
p.p.p.s. Fotografie preluată.
p.p.p.p.s.... am vrut să mai scriu câte ceva, dar tastatura protestează și se aprinde.
I.B.
Eu am citit un articol dedicat sentimentului de vină, dezamăgirilor și a trecerii de la durere spre vindecare. De aici vine următoarea mea afirmație - dacă vă dezamăgesc cumva, este strict problema dvs, aveți o problemă din copilărie sau traumă care vă face să judecați acțiunile mele.
La rându-mi, eu vreau să judec (recenzez) această carte. Însoțită de trumele și durerile mele, am decis să mă las provocată de cineva, și să citesc operele doamnei Irina Binder.
După cum am menționat anterior, în alte postări, dânsa nu-mi este rudă, prietenă, de aici și sinceritatea mea maximă.
Doar câinele de la poarta vecinei mele, poate, nu a auzit despre această carte, despre controversele legate de ea, despre cele 3 tabere, care s-au format de-alungul anilor.
Iluminații - aka Martorii, cei care o iubesc, o venerează, care o apără peste tot, au răspunsuri la orice întrebare, sfaturi, etc.
Încuiații - aka Muggles, cei care nu vor să citească nici în ruptul capului această operă, și sunt cei mai bravo dintre toți.
Și cei din urmă, plebea, din care fac parte și eu - aka Vrajitorii, oamenii care și-au lăsat urme pe frunte de la facepalmuri. Nebunii care nu înțeleg ce-o fost asta, și de ce unii îi zic operă literară.
O să bag ironie și sarcasm la greu, pentru că îmi este dificil să înțeleg unele gusturi. Dar nu o să mă iau de cititori, ci de carte, personaje, dialoguri, descrieri (sau mai bine zis, lipsa lor), logica evenimentelor (ori lipsa ei), nedorința autoarei de a revizui textul, și repetărileeeeeeeeeeeeeeeeeeeeeeeeeeeeee.
M-am gândit zile întregi, pe parcursul întregii lecturi, de unde să încep, ce mă doare cel mai mult, ce mă deranjează, și-mi fugeau gândurile, ochii, pixul protesta, (iar eu bezmetică după pierderea Ei), eu am decis să încep de la începutul fiecărui om - Copilăria și păriții.
1. Irina, așa o chemă pe eroina noastră, crește fără de mamă, abandonată, lipsită de dulceața și grija ei, tatăl încearcă să suplinească asta cu un sistem educațional rupt din lumea spartanilor - curățenie, educație, rigurozitate. Nenea mi-a creat impresia unui despot, nu a unui părinte, și totuși Irina îl adulează, laudă, doar că ceea ce iese din gura ei are o cu totul altă semnificație. Dacă ați citit un pic de psihologie, o să-mi dați dreptate. Am zis și mai devreme- miroase a sindromul Stokcholm de la o poștă! Ce e cu mama până la urmă, eu n-am avut o încheiere clară. Dar de ce să-i pese autoarei despre asta, nu e atât de vajnic până la urmă.
1.a. - doamna Irina Binder, de ce o cheamă pe eroina dvs Irina? Presupun că cei care citesc, de ceva timp, cunosc un detaliu interesant legat de prima operă din viața unui scriitor, că aceasta conține foarte multe detalii din viața personală, poate fi chiar autobiografică. Doar ca simplă curiozitate. Așa simt ei. De aici vine întrebarea mea - De ce Irina?
- Irina de 19 ani, care la un moment dat afirmă că a dormit până acum cu mulți bărbați, și nu se teme să o facă cu altul. Bun exemplu. N-am idee, pe parcursul celor 4 cărți: ce învață ea, ce facultate, de ce se comportă ca o nesimțită și în același timp se lasă manipulată de toți, cum se face că trăiește din aer și dragoste, de unde vin banii sau cum se întreține, cum poate afirma că îl iubește ca o nebună pe unul și în no time să-i cadă tavanul pentru altul. Mă opresc aici cu Irina, pentru moment, mă ia valul...
2. Matei - iubitul nr.1 al Irinei. - mister Edward Cullen + mr. Grey într-un ambalaj, doar ca cei doi nu erau cu luatul la palme.
Deci, Matei este Matei, el apare doar când le convine celor doi iubiți (vă explic mai târziu). Nenea a reuși în câteva minute s-o cucerească pe tânăra Irina. Nu știu ce zic băieții, dar să fiu eu în locul ei, să fac eu asemenea figuri, nu o băgam în seamă deloc. De asemenea, cei doi nu petrec timpul mai ca deloc împreună, nu văd profunzimea acelei relații, de ce fire ea se ține, de ce se vor ei? Alooo, i need an explanation, please! Ăsta apare în peisaj doar când e nevoie de a adăuga un pic de intrigă și stingherire, să zică ceva super-mega-buper „inteligent” și să dispară din nou.
3. Roooobert 😃 - prințul pe cal alb, care este un amestec de Edward Cullen, mr. Grey și Făt-Frumos. Da, ăsta e un pic mai conturat și intersant, cu un ingredient în plus. Robert este fratele lui Matei, copil adoptat. Frate vitreg. Și da, Irina a făcut dragoste cu ambii. Îs frați vitregi, nu-i bai ))). Robert stă la cheremul lui Matei, și prin cumul Irinei. El este valetul casei, cum respiră Matei, așa expiră Robert. I-o aduce pe Irina pe farfurie lui Matei, chiar dacă plânge cu durere că o iubește, și ar face orice pentru ea. L-ați crezut? Mor. Robert face totul ce ar fi trebuit să facă Matei, dar la mințit ei îs frați de sânge!
4. Irina vorbește zilnic cu un necunoscut la telefon. Bun, nu e dialog, e mai mult un monolog, doar ea vorbește, la celălalt capăt este liniște, el ascultă tot ce-i spune ea. Și ea îi spune tot. Despre Matei, Robert, tatăl ei, dorințe, gânduri, plânge, Luminița, toate personajele care pot exista în toată povestea asta needucat de lungă. Nu știu de ce face ea asta, ea nu are idee cu cine vorbește la telefon, cui povestește ea cele mai ascunse momente din viața ei. Mai ține și un jurnal în care scrie toate evenimentele, și colac peste pupăză, cartea este povestită la persoana I, deci de 3 ori repeți tot? mda...
5. Personajele secundare sunt atât de neimportante în această carte, le-aș numi chiar mini-personaje, fără ele cartea ar fi la fel, lipsită de profunzime. Apar și dispar, uneori uitam cine sunt, bine că mi-am făcut notițe. Matei are o fetiță din prima căsătorie. Copila a rămas fără nume până pe la sfârșitul cărții, atât de importantă era! Să știți ce se mai „juca” Matei cu ea, ce legătură minunată, deși autoarea ne zice repetat ce tată bun este subsemnatul. De ce e tată bun? N-am răspuns la această întrebare...
6. Luminița apare doar ca să moară, dar Irina o iubește. dăăăăăăăăăăăăăăă
7. Oli este bunica care îndeplinește poftele, ce fel de carte fără așa un personaj.
8. De-ați spune că este o istorie de dragoste - pardon, eu percep dragostea altfel, pentru mine tortura și sentimetele bazate pe nimic nu înseamnă dragoste. Cum să torturezi tu omul drag 5 ani fără un motiv plauzibil? Ei nu au avut impedimente.
8.a. - Dacă vorbim despre istorie despre personaje care nu există în lumea reală - îs de acord cu voi 100%, și vă zic de ce. Nu există persoane în lume 100% rele sau bune. We are all bad or good in someone's story.
9. Eu mi-am notat, în 4 cărți, 135 de contraziceri de idei sau descrieri. 135 Karl! Cum poate să existe o logică, or unora le place să fie tumăniți de inexactități. Pe mine mă durea capul de la asta.
10. Dialoguri - of. Dialoguri sunt, ele au fost scrise, ele au un sens, unul ascuns de inteligența mea mediocră și butaforică. În viața mea nu am citit dialogurile atât de rapid, zici că am pus pe fast forward. Mă opream doar la descrieri. Pardon, ele erau doar dacă era nevoie de o lacrimă-n plus, să descrie un sentiment, care anterior a mai fost descris o dată, dar cred eu că autoarea a decis că nu e fost foarte explicită, și și-a zis că nu rescrie, dar adaugă! Același sentiment scris cu alte cuvinte.
Sfinte Sisoe, și ce descrieri. Tot Google lacrimogen luat la kilogram, băgat la greu, pentru că asta e problema cea mai mare - cartea nu are greutate, și fără de ele nu s-ar vinde. Ce subliniază un om în carte? Ce apreciază el cel mai mult? - Citatele alea care joacă-n strunele întinse. Șiapa măsâi de citate, îs kilometrice și ocupă pagini, una după alta. Că de ce să descrii tu un drum, ori o casă, sau o imagine per ansamblu, mai bine băgăm încă un citat.
- Știu și înțeleg de ce este iubită cartea asta: nouă ne place să fim mărinimoși, să plângem, suntem mioritici, și dacă oaia nu paște, o plângem, n-o mai dăm la carne. Istoria este atât de evidentă, fiecare emoție sau plâns este explicat atât de detaiat, de unde să mai existe interpretarea propriilor gânduri?! De ce să mai vrei să faci asocieri sau paralele. Analog, în literatura romană - nu are. Cine să mai vrea să ne stoarcă atâtea lacrimi?! Nu se găsește egal în lume pentru talentul și sfințenia copy-past-ului doamnei autoare.
11. Cartea bagă idei preconcepute în cap, așa cum o fac unele mame cu fiicele sau tații cu feciorii săi. Tu trebuie să...! ĂĂĂĂ, vă rog frumos, dacă aveți posibilitatea să evitați această carte, continuați. Nu există nicăieri scris că trebuie să. Fiecare alege și procedează după inimă și cap. dacă ai acceptat să faci ceva, fii bun și continuă, ori încetează dacă nu-ți place. De plâns putem toți.
Ce exemplu este Irina, care comentează la un moment dat că până la 19 ani a dormit cu mulți bărbați, mare treabă dacă o s-o mai facă cu încă unul?! Băi, nu-s ușă de biserică, dar nu știu cum aș răspunde unui copil la întrebarea: ce înseamnă mulți, ori ce număr e mulți? Voi ce ați răspunde?
12. Știți cărțile care te duc în poveste, închizi ochii și vezi locul? da?! Cartea asta nu e așa. Pentru că nu toți știu cum arată Snagovul sau undeva în Germania. „Ele e mari, și nu toți poate”. Google will help you, Irina e ocupată de altceva, să ne mai dea citate și gânduri cu lacrimi de fițe.
Notă? Asemenea cărți trebuie să stea pe un piedestal, sus de tot, unde să nu ajungă mână de om păcătos. Am citit câteva interviuri, și mi s-au lăsat cu impresia că nu sunt demnă de o asemenea creație milenară.
Și dacă e să fac abstracție de toată nesimțirea și nemulțumirea mea, cartea nu are fir narativ coerent, personaje pline, dialog pertinent, descrieri care dau amploare și grandiozitate, ideile par a fi copiate urât din alte cărți scrise de autori contemporani.
Concluzie: slabă? nu. Grasă? nici. Lipsită de valoare nutritiv-emoțională? Da!
Ladies and gentlemen of the grand jury, i rest my case.
p.s. sarcasmul a eliminat părțile unde-mi doream cu tot sufletul meu hain să înjur. pardon.
p.p.s. tanti Irina, Dante vă așteaptă, dacă înțelegeți despre ce vorbesc eu.
p.p.p.s. Fotografie preluată.
p.p.p.p.s.... am vrut să mai scriu câte ceva, dar tastatura protestează și se aprinde.
July 5, 2021
Mi-e mila de persoanele care vad in cartea asta atata inspiratie si romantism. Si mai mult decat atat, sa ti se para violul ceva normal pentru ca... asa a vrut dumnezeu o_O
Cine a dat 5 stele ar trebui sa mai citeasca vreo 20 de carti si sa revina la aceste 2 volume, sa mai vedem daca au aceeasi parere (desi, daca de fel citeste blogareala manelista ca asta, nu are rost).
Chiar eram curioasa ce e cu atata valva... dar pe langa ca e agramata, mai si fura citate din alte carti.
Titlul trebuia sa fie Molii mai degraba, cum zicea si dl Andrei Florian in review (de citit acel comentariu daca vreti exemple concrete). Atat a muls cartile astea, ca a ajuns la 4 volume... gizăs! Mai bine cititi "Suge-o, Ramona", e mai realist :))
Cine a dat 5 stele ar trebui sa mai citeasca vreo 20 de carti si sa revina la aceste 2 volume, sa mai vedem daca au aceeasi parere (desi, daca de fel citeste blogareala manelista ca asta, nu are rost).
Chiar eram curioasa ce e cu atata valva... dar pe langa ca e agramata, mai si fura citate din alte carti.
Titlul trebuia sa fie Molii mai degraba, cum zicea si dl Andrei Florian in review (de citit acel comentariu daca vreti exemple concrete). Atat a muls cartile astea, ca a ajuns la 4 volume... gizăs! Mai bine cititi "Suge-o, Ramona", e mai realist :))
May 4, 2015
O carte mai proasta ca asta nu mi-a fost dat sa citesc.
March 7, 2016
Oh my f... God!!!!
Am inceput sa citesc volumul 2, dupa ce volumul 1 mi-a dat o durere de cap ingrozitoare; vroiam sa vad daca cineva poate , chiar poate sa scrie ceva atat de prost. Ei bine, se pare ca autoarea nu doar a reusit sa scrie la fel de prost ca si prima data, dar chiar si-a depasit 'prostia'.
O carte ridicola, greu de urmarit si plina de ineptii.
Ori toti masculii aia sunt impotenti ori gay ca io pana acu n-am auzit pe nimeni sa doarma asa cu o armata de barbati, sa faca dus cu ei, sa se despoaie in fata lor iar aia sa o pupe pe nas si doar atat.
Eroina principala e o tampita isterica care in afara de problemele evidente de la mansarda este si extrem de neplacuta, nu reusesc sa simpatizez cu nimeni din cartea asta iar cu ea cel mai putin.
Ii sugerez autoarei sa se apuce de vandut seminte in piata, clar I se potriveste stilul.
Am inceput sa citesc volumul 2, dupa ce volumul 1 mi-a dat o durere de cap ingrozitoare; vroiam sa vad daca cineva poate , chiar poate sa scrie ceva atat de prost. Ei bine, se pare ca autoarea nu doar a reusit sa scrie la fel de prost ca si prima data, dar chiar si-a depasit 'prostia'.
O carte ridicola, greu de urmarit si plina de ineptii.
Ori toti masculii aia sunt impotenti ori gay ca io pana acu n-am auzit pe nimeni sa doarma asa cu o armata de barbati, sa faca dus cu ei, sa se despoaie in fata lor iar aia sa o pupe pe nas si doar atat.
Eroina principala e o tampita isterica care in afara de problemele evidente de la mansarda este si extrem de neplacuta, nu reusesc sa simpatizez cu nimeni din cartea asta iar cu ea cel mai putin.
Ii sugerez autoarei sa se apuce de vandut seminte in piata, clar I se potriveste stilul.
March 7, 2016
Ai scris o carte proasta,Irina! Deal with it! Si daca tot imi exprim frustrarea vis a vis de ea,fa(te rog)ceva si cu "visele" alea care banuiesc k se vor a fi visuri... Macar o data sa scriem si noi in carte "Nu fi" in loc de "nu fii",ca asa ar fi corect cand negam,sa scriem doar cu un singur "i" la imperativ negativ! Si daca ar fi doar gramatica de plans... Dar ce ne facem cu actiunea? Sau mai bine spus cu lipsa ei... Se trece cu vederea,doar pentru ca a noastra eroina se vrea a fi o diva? Si ca ai nostri Fat-Frumosi sunt,de fapt,niste lesinati plangaciosi din absolut orice???What the fuck??? Asta e,asuma-ti ca nu e o carte buna. Mai ai multe de invatat. Mult succes in continuare!
January 9, 2018
Serios? Deci...pe bune? Nici nu stiu de unde sa incep...
Daca mai citesc o data despre loja lu' peste prajit din Biserica Neagra si despre cat de aristocrata e monumentul asta de prostie pe doua picioare cred ca urlu.
Ma bucur sa vad ca nu am gresit cand am spus ca Robert este psihopatul care orchestreaza majoritatea problemelor din viata "divei" si ca tot el este, asa cum banuim, "omul bun" cu care monologheaza ea la telefon. Imi pare rau de relatia lui cu Diana, desi probabil i-a facut un bine fetei parasind-o. Totusi, as fi fost total de acord ca Diana sa o pocneasca pe Irina cu o tigaie peste gura cand gateau impreuna iar apoi sa il puna pe "printul" Robert sa o plateasca sa ii repare dintii sparti. Eventual sa il taxeze dublu, in regim de urgenta .
Claudiu a fost un personaj simpatic, iar Alex total inutil in poveste. Doar daca autoare nu cumva incerca sa ne dovedeasca, pentru a mia oara, ca blonda Irina este blonda si deci nu si-a obosit neuronul ei (de fata buna-si-eleganta-si-stilata-si-culta-si-gospodina-si-etc) ca sa se gandeasca la faptul ca el (Alex) si Chris Brown de Snagov (a se citi Matei) ar putea sa se cunoasca si sa umble in acelasi cercuri, avand in vedere ca familiile care invarta banii cu lopata nu-s chiar atat de multe in Bucuresti.
Tare sunt curioasa sa vad ce balast literar ma astepta in volumul 3.
Daca mai citesc o data despre loja lu' peste prajit din Biserica Neagra si despre cat de aristocrata e monumentul asta de prostie pe doua picioare cred ca urlu.
Ma bucur sa vad ca nu am gresit cand am spus ca Robert este psihopatul care orchestreaza majoritatea problemelor din viata "divei" si ca tot el este, asa cum banuim, "omul bun" cu care monologheaza ea la telefon. Imi pare rau de relatia lui cu Diana, desi probabil i-a facut un bine fetei parasind-o. Totusi, as fi fost total de acord ca Diana sa o pocneasca pe Irina cu o tigaie peste gura cand gateau impreuna iar apoi sa il puna pe "printul" Robert sa o plateasca sa ii repare dintii sparti. Eventual sa il taxeze dublu, in regim de urgenta .
Claudiu a fost un personaj simpatic, iar Alex total inutil in poveste. Doar daca autoare nu cumva incerca sa ne dovedeasca, pentru a mia oara, ca blonda Irina este blonda si deci nu si-a obosit neuronul ei (de fata buna-si-eleganta-si-stilata-si-culta-si-gospodina-si-etc) ca sa se gandeasca la faptul ca el (Alex) si Chris Brown de Snagov (a se citi Matei) ar putea sa se cunoasca si sa umble in acelasi cercuri, avand in vedere ca familiile care invarta banii cu lopata nu-s chiar atat de multe in Bucuresti.
Tare sunt curioasa sa vad ce balast literar ma astepta in volumul 3.
January 26, 2022
Am râs cu lacrimi, deși precis nu asta era intenția autoarei. Povestea e un vârtej telenovelistic de emoții, întâmplări, sentimente, gesturi exagerate și nu numai.
Am scris o recenzie mai pe lung pe blog.
Urmează volumul 3... probabil după încă o vreme, pentru că ce e prea mult strică.
Am scris o recenzie mai pe lung pe blog.
Urmează volumul 3... probabil după încă o vreme, pentru că ce e prea mult strică.
April 3, 2021
Cred ca mi-a murit și ultimul neuron 😗
July 14, 2016
Horror.
June 7, 2021
Bullshit. Super cringe.
Millennials vibes.
Citind-o mi-a creat afecțiuni neurologice grave.
NU recomand.
Millennials vibes.
Citind-o mi-a creat afecțiuni neurologice grave.
NU recomand.
May 14, 2017
Am primit cele 3 volume cadou de ziua mea și chiar îmi doream să citesc ceva ce să îmi reamintească de țară, de cum e pe la noi.
Regret enorm că m-am lăsat influențată de faptul că este un Bestseller în România, însă am o singură regulă când vine vorba despre cărți. Nu renunț până nu o citesc pe toată. Uite așa m-am pricopsit cu 3 cărți scrise parcă într-o manieră puerilă, plină de greșeli gramaticale, de exprimare sau de redactare.
Povestea și personajele sunt sub orice critică. Nu vreau să merg mai departe cu critica, deoarece nu îmi place să critic cărțile. Le iubesc prea mult ... însă pe tot parcursul lecturării, aveam impresia că îmi insultă inteligența acest "Bestseller".
Regret enorm că m-am lăsat influențată de faptul că este un Bestseller în România, însă am o singură regulă când vine vorba despre cărți. Nu renunț până nu o citesc pe toată. Uite așa m-am pricopsit cu 3 cărți scrise parcă într-o manieră puerilă, plină de greșeli gramaticale, de exprimare sau de redactare.
Povestea și personajele sunt sub orice critică. Nu vreau să merg mai departe cu critica, deoarece nu îmi place să critic cărțile. Le iubesc prea mult ... însă pe tot parcursul lecturării, aveam impresia că îmi insultă inteligența acest "Bestseller".
December 9, 2020
Eu ma incadrez la „categoria” persoanelor care iubeste stilul Irinei Binder, astfel incat am ajuns deja la finalul volumului al doilea din „Fluturi”.
Nu stiu daca povestea in sine mi-a placut atat de mult, insa mi-au placut extrem de mult paragrafele de genul acestuia:
„Ti-as cere sa fii fericita. Sa traiesti intens si frumos. Sa nu uiti niciodata cine esti, pentru ca esti o minune. Ti-as cere sa iubesti, sa razi, sa te distrezi, sa-ti faci mofturi, sa te plimbi…”
Cred ca astfel de randuri m-au facut s-o iubesc pe Irina Binder.
Mesajele acestea subtile sunt cele pe care eu le-am iubit la aceasta carte.
Nu stiu daca povestea in sine mi-a placut atat de mult, insa mi-au placut extrem de mult paragrafele de genul acestuia:
„Ti-as cere sa fii fericita. Sa traiesti intens si frumos. Sa nu uiti niciodata cine esti, pentru ca esti o minune. Ti-as cere sa iubesti, sa razi, sa te distrezi, sa-ti faci mofturi, sa te plimbi…”
Cred ca astfel de randuri m-au facut s-o iubesc pe Irina Binder.
Mesajele acestea subtile sunt cele pe care eu le-am iubit la aceasta carte.
September 7, 2020
Trei lucruri am de zis despre ambele volume - 99% valabile și pt al 3lea, pe care nu mai am puterea psihică să-l citesc :
1. Se plânge la greu - in medie, la fiecare 2 pagini cineva boceşte. Inclusiv bărbații. Din motive muiereşti.
2. Personajele sunt bipolare și fac tranziția de la monstru la mieluşel / de la tensiuni la hai să ne iubim frumos în 3 fraze și 5 cuvinte.
3. Virgulã între subiect și predicat. Atât.
1. Se plânge la greu - in medie, la fiecare 2 pagini cineva boceşte. Inclusiv bărbații. Din motive muiereşti.
2. Personajele sunt bipolare și fac tranziția de la monstru la mieluşel / de la tensiuni la hai să ne iubim frumos în 3 fraze și 5 cuvinte.
3. Virgulã între subiect și predicat. Atât.
July 24, 2019
Lucruri negative:
Sincera sa fiu, nu cred ca m-a enervat o carte mai mult decât aceasta. Iar totul din cauza personajului principal, care se plânge legat de Iubirea sa imposibila, care nu are niciun viitor pentru ca ea are principii si dorește sa nu ii raneasca pe ceilalți, dar asta este exact ceea ce face pe tot parcursul cărți.
Pur și simplu sunt prea multe lucruri contradictorii care te fac sa îți iesi din minți. Am izbucnit uneori in râs, din cauza ipocriziei personajelor.
Lucruri pozitive
Este o poveste destul de drăguță totuși, pe care însă nu o putem încadra unei anumite categorii de vârstă. Unele lucruri sunt puțin cam exagerate... Dar până la urmă este o carte, nu trebuie sa fie neapărat reale.
Este o lectură ușoară, care in ciuda caracterului neverosimil, reușește sa te atraga. Eu una aș putea sa spun ca urăsc această carte, dar probabil as minți, pentru ca până la urmă nu m-a obligat nimeni sa continui sa o citesc. Iar eu cred ca asta contează la o carte: sa te facă sa vrei sa intorci încă o pagină, până ajungi la final si îți doresti sa citești si următoarea carte.
In concluzie, nu stiu daca v-as recomanda sau nu sa o cititi, depinde doar de voi, si ceea ce cautati la o carte. Daca va plac cărțile despre o iubire imposibila, va invit sa o cititi, dar va previn ca s-ar putea sa fiti oarecum dezamăgiti, si nu neapărat de acțiune, ci de personaje.
Sincera sa fiu, nu cred ca m-a enervat o carte mai mult decât aceasta. Iar totul din cauza personajului principal, care se plânge legat de Iubirea sa imposibila, care nu are niciun viitor pentru ca ea are principii si dorește sa nu ii raneasca pe ceilalți, dar asta este exact ceea ce face pe tot parcursul cărți.
Pur și simplu sunt prea multe lucruri contradictorii care te fac sa îți iesi din minți. Am izbucnit uneori in râs, din cauza ipocriziei personajelor.
Lucruri pozitive
Este o poveste destul de drăguță totuși, pe care însă nu o putem încadra unei anumite categorii de vârstă. Unele lucruri sunt puțin cam exagerate... Dar până la urmă este o carte, nu trebuie sa fie neapărat reale.
Este o lectură ușoară, care in ciuda caracterului neverosimil, reușește sa te atraga. Eu una aș putea sa spun ca urăsc această carte, dar probabil as minți, pentru ca până la urmă nu m-a obligat nimeni sa continui sa o citesc. Iar eu cred ca asta contează la o carte: sa te facă sa vrei sa intorci încă o pagină, până ajungi la final si îți doresti sa citești si următoarea carte.
In concluzie, nu stiu daca v-as recomanda sau nu sa o cititi, depinde doar de voi, si ceea ce cautati la o carte. Daca va plac cărțile despre o iubire imposibila, va invit sa o cititi, dar va previn ca s-ar putea sa fiti oarecum dezamăgiti, si nu neapărat de acțiune, ci de personaje.
August 27, 2017
Hi, I'm Sia.
i' ve just finished a book that i wasn't a fan of in 24 hours.
This book disgusted me more than the first one, mainly because of a man's obsession and gelousy. If this is the society we will live in nowadays, where a woman wants a fresh start with someone, but her ex won't even give her space because he is a possessive person!?
Read about that man who rabes her ex into the woods because SHE met someone and tries to forget you?
I am.sorry, but I have just come to the realasation that this relationship it's not just toxic, it is pure madness. Being the boss all time, having the need to control everything.
One thing I Liked about this book, as in the first one, was the relationship that made progresses in this story, between Irina and Robert.
I was beyond excited. Plus, that was the only things that persuaded me to finish the story.
However, I will read the third and final book becasue there are things that left a question for me and I am.looking forward into finding an answer.
Also, I felt like this book was a bit more clear about some serious stuff that happen around us, but was written in a way that frustrates you, or at least it frustrated me.
i' ve just finished a book that i wasn't a fan of in 24 hours.
This book disgusted me more than the first one, mainly because of a man's obsession and gelousy. If this is the society we will live in nowadays, where a woman wants a fresh start with someone, but her ex won't even give her space because he is a possessive person!?
Read about that man who rabes her ex into the woods because SHE met someone and tries to forget you?
I am.sorry, but I have just come to the realasation that this relationship it's not just toxic, it is pure madness. Being the boss all time, having the need to control everything.
One thing I Liked about this book, as in the first one, was the relationship that made progresses in this story, between Irina and Robert.
I was beyond excited. Plus, that was the only things that persuaded me to finish the story.
However, I will read the third and final book becasue there are things that left a question for me and I am.looking forward into finding an answer.
Also, I felt like this book was a bit more clear about some serious stuff that happen around us, but was written in a way that frustrates you, or at least it frustrated me.
October 19, 2015
Everybody has made such a big issue about this book, like it contained some unknown secret to happiness. I finally got around to it....the heroine is a 19 year old girl whom all men die about, she behaves chaotically but claims she he highly educated and responsible, she is always in love.....there are some reflections worth considering about living your life to its fullest very minute, about forgiveness, about loss, but the main story...a variation to a fairy tale.
July 13, 2018
Daca prima carte m-a prins cat de cat, la aceasta am facut eforturi sa o citesc, limbajul lasa de dorit, caracterul personajului principal la fel
April 18, 2022
„Toți oamenii dragi care mor, lasă răni dureroase în sufletul nostru, răni care nu se închid, nici măcar odată cu acceptarea şi cu resemnarea în fața pierderii. Când oamenii mor, ei dispar de pe Pământ, dar nu dispar din sufletul nostru - unde trăiesc atâta timp cât încă îi iubim. Iubirea noastră îi ține vii, acolo in lumea minunată, numită suflet. Doar că nu-i mai putem avea, fizic, aproape... Dar le putem vorbi, ii putem visa, ii putem iubi. Pentru că îi avem acolo, cel mai aproape de noi..."
March 3, 2024
Foarte multe de spus si totusi atat de putine...
Citind cele 3 carti din acesta superba serie mi-am dat seama ca volumul 2 nu poate fi batut vreodata la capitolul ineptii si momente savuroase in care simti ca iti creste tensiunea. Motivele sunt destule si sper ca prin acest review sa indrum anumiti oameni sa nu dea banii pe prostii, ci sa cumpere niste carti din care se poate invata ceva aplicabil vietii noastre:
1. Greselile gramaticale nu ar trebui sa fie prezente intr-un roman care se recomanda a fi "Best seller". Si nu vorbim de 2-3.
2. Dialogurile sunt execrabile, mai ales daca analizam dinamica dintre niste adulti, nu copilasi de scoala generala sau, in cel mai rau caz, liceu.
3. Personajele (and all that jazz). Aici se va analiza pe categorii:
3.1 Irina: cel mai enervant si prost scris personaj din toata seria. Fata fara inhibitii (amintind in Vol. 1 ca ea a dormit cu foarte multi masculi pana la 19 ani), scolita si fara mama, care porneste intr-o aventura cu 2 barbati la fel de sariti ca si ea: Matei si Robert. Este interesanta dinamica dansei cu cei 2 si viziunea ei asupra lumii, care in ORICE moment este de partea ei. Nu conteaza ca este nesimtita, isterica si fara scrupule, toate i se cuvin ca este ea, protagonista acestei lucrari shakespeariene.
Spun ca este fara scrupule fiindca isi bate joc de fiecare femeie din viata lui Robert (care, atentie, este indragostit de ea dar stie ca nu are cum sa faca vreo miscare din pricina lui Matei) si considera ca iubirea este sentimentul ce o indreptateste sa iubesca 2 barbati deodata. Nu vi s-a intamplat si voua, fetelor, sa aveti sentimente afective azi pentru un om, maine pentru altul si tot asa? Nu? Atunci nu ati descoperit cu adevarat pura dragoste.
Sa iei confuzia si sa o transformi intr-o gelozie si o sete de control asupra unui barbat pe care crezi ca il iubesti cu adevarat (amintindu-ti ca iubitul tau este motivul principal pentru care nu mori de foame) este ceva ce nu ar trebui vreodata promovat ca fiind de natura afectiva. Adica, pe romaneste, nu te freci cu 2 masculi la fel de ametiti ca si tine fiindca esti confuza, si nici nu incerci sa schimbi cumva asta.
Faptul ca orice femeie, care spre nesansa ei, aterizeaza in casa condusa in mod indirect de catre Irina, este facuta in fel si chip fara vreun motiv real, demonstreaza natura narcisista si plina de insecuritati a "eroinei". Fiecare femeie este fie mai putin dotata intelectual, fie oportunista, fie neatractiva, fie imorala in perceptia Irinei, care uneori uita ca se descrie fix pe ea cand analizeaza (jigneste) alte fiinte de sex feminin (uneori din prima interactiune cu ele) care apar in viata lui Robert (care, again, nu este iubitul ei). Superb, nu?
Cel mai scarbos aspect din natura acestui personaj este continua confuzie a termenilor. Adica ea:
- nu este indecisa, ci de o imoralitate de cea mai joasa speta;
- nu este credincioasa, ci foloseste asta ca scuza a comportamentului ei. Pattern-ul este urmatorul: dupa toate istericalele si concluziile fara noima la care ajunge la sfarsitul fiecarui capitol, se arunca cate un "Nihil sine deo" pentru a accentua, a 100 oara, cat de inteleapta si stoica este Irina, cand de fapt ipocrizia atinge cote maxime;
- nu este puternica, ci doar foarte imatura. Cand persoana iubita nu te respecta, te abuzeaza fizic si nu iti este loiala, ce faci?
a. Pleci ca orice om normal la cap (fara sa ameniti ca sa nu se mai duca Robert cel credincios dupa tine).
b. Faci sesizare la politie.
c. Ramai cu abuzatorul caci vrei tu sa demonstrezi ca esti prima persoana de pe Pamant care a reusit sa schimbe un om de acest fel.
Raspuns corect: c.
Well, n-are sens sa incep sa spun ca de la prima palma acel om e out of your life, dar autoarea este destul de vehementa si tine cu dintii ca ea poate face ceva in sensul acesta (esuand lamentabil cu fiecare ocazie).
Un alt lucru foarte interesant: cum se face ca orice barbat se indragosteste de ea si are 3 mari calitati (toate la comun): frumusete, potenta financiara si mai ales, desteptaciune. Bine, sa fim seriosi, la cat de bine "se vinde" in acest roman, o persoana perfecta, chiar ingrozitor de perfecta, nu are cum sa atraga alt gen de barbat. Pacat, insa, ca se intoarce la cei 2 pribegiti care ii distrug, mai mult sau mai putin, viata. Viata in care nu muncesti, pentru ca vezi dom'le, tu nu trebuie sa cunosti relele acestei lumi parsive (cel mai amuzant lucru fiind dorinta ei de a munci si lejeritatea cu care accepta vrajeala asta ca iubitul o intretine sa nu dea ea de greu). Fantastic.
3.2 Matei(tineti-va baieti, nu-i de joaca cu el). Meh, alt personaj plat si insipid.
Dupa ce este iertat de Irina la prima abatere, lucrurile merg struna pana cand autoarea decide sa ne terorizeze cu cel mai cliseic shift in personalitatea lui: gelozia acuta, chiar cronica. Dintr-o data, fara niciun motiv, Matei devine agresiv si posesiv si nu poate renunta la aceasta lady stimabila, pe care o gaseste extrem de diferita fata de toate "usuraticele" cu care umbla el (intuiesc ca diferenta ar consta in culoarea parului, altceva nu stiu).
Dialogul dintre cei 2 e desprins din filmele horror si destul de repetitiv, constand in urmatoarele:
Irina este extrem de feminina si stilata, adresandu-i apelative precum: "boule", "cretinule", "idiotule", iar Matei i se adreseaza intr-un mod barbar, chiar grotesc, precum "iubito", "pisi" si alte dulcegarii. Macar e bogat si influent, nu?
Iar increderea oarba pe care o are in Robert e cel putin stranie. Niciun barbat sanatos la cap nu si-ar lasa apropiatul, fie frate vitreg, fie prieten, fie orice, sa ii atinga femeia, sa o consoleze afectuos, sa o pupe dupa ce el a fost agresiv cu ea. Spoiler alert!!! Dupa ce eroina isi ia o bataie de la iubitul perfect, Robert o baga in cada, o spala si este extrem de tandru cu ea. Ea dezbracata, el in chiloti ca na, asa se face. Mai are sens sa zic ceva?
3.3 Robert (ca si Adrian Mutu, nascut talent, murit speranta). Alta "fiinta de hartie" care te enerveaza la culme. La inceput era oarecum cool, dar dupa ce vezi cat de slab e in fata lui Matei, cat de indecis e cu privire la femeia fatala dupa care e nevoit sa plece de fiecare data cand are vreo disputa cu frac-su, sentimentul care te incearca este de dezgust. Bine, nu se compara cu Irina, dar tot exista.
E fascinant cum de fiecare data cand eroina se ia in gura cu iubita/ iubitele lui, el sare in apararea Irinei, chiar daca isterica nu are dreptate. Ah, divin.
Orice gagica pe care o combina e deplorabila, fara viitor, fara vreo calitate, dar pentru el e ceva perfect normal cand Irina (another spoiler alert!!!) se baga in pat ca ultima disperata intre el si una dintre iubitele lui sa doarma cu cei 2. Sau simplul fapt ca asta e geloasa de fiecare data cand isi face el o noua relatie. Again, is this for real?
4. Toata diegeza este descrisa astfel, in 4 pasi simpli:
- Matei o insala pe Irina;
- Irina face crize de isterie, ameninta ca pleaca si ca atat Matei, cat si Robert i-au distrus viata;
- Robert este cainele credicios al familiei si o aduce pe Irina inapoi in luxoasa casa din Snagov;
- Peste ~5 minute toate isi revin la normal si Irina mai arunca cu harponul dupa alt cliseu ca iubirea e primordiala si blah blah.
Acest ciclu se desfasoara over and over again :))
Voila, c'est fini! E de-a dreptul ciudat cum aceste carti sunt marketate ca fiind de dragoste, cand dragostea e cel mai bun pretext pentru infidelitate. In orice caz, si eu ma rog la Dumnezeu nu pentru a-mi da putere sa fac un scandal, sa plec si sa revin inapoi la iubitul abuziv, ci sa ma ajute sa nu intalnesc vreo persoana ca si femeia fatala, lady cea inchipuita, Irina.
Citind cele 3 carti din acesta superba serie mi-am dat seama ca volumul 2 nu poate fi batut vreodata la capitolul ineptii si momente savuroase in care simti ca iti creste tensiunea. Motivele sunt destule si sper ca prin acest review sa indrum anumiti oameni sa nu dea banii pe prostii, ci sa cumpere niste carti din care se poate invata ceva aplicabil vietii noastre:
1. Greselile gramaticale nu ar trebui sa fie prezente intr-un roman care se recomanda a fi "Best seller". Si nu vorbim de 2-3.
2. Dialogurile sunt execrabile, mai ales daca analizam dinamica dintre niste adulti, nu copilasi de scoala generala sau, in cel mai rau caz, liceu.
3. Personajele (and all that jazz). Aici se va analiza pe categorii:
3.1 Irina: cel mai enervant si prost scris personaj din toata seria. Fata fara inhibitii (amintind in Vol. 1 ca ea a dormit cu foarte multi masculi pana la 19 ani), scolita si fara mama, care porneste intr-o aventura cu 2 barbati la fel de sariti ca si ea: Matei si Robert. Este interesanta dinamica dansei cu cei 2 si viziunea ei asupra lumii, care in ORICE moment este de partea ei. Nu conteaza ca este nesimtita, isterica si fara scrupule, toate i se cuvin ca este ea, protagonista acestei lucrari shakespeariene.
Spun ca este fara scrupule fiindca isi bate joc de fiecare femeie din viata lui Robert (care, atentie, este indragostit de ea dar stie ca nu are cum sa faca vreo miscare din pricina lui Matei) si considera ca iubirea este sentimentul ce o indreptateste sa iubesca 2 barbati deodata. Nu vi s-a intamplat si voua, fetelor, sa aveti sentimente afective azi pentru un om, maine pentru altul si tot asa? Nu? Atunci nu ati descoperit cu adevarat pura dragoste.
Sa iei confuzia si sa o transformi intr-o gelozie si o sete de control asupra unui barbat pe care crezi ca il iubesti cu adevarat (amintindu-ti ca iubitul tau este motivul principal pentru care nu mori de foame) este ceva ce nu ar trebui vreodata promovat ca fiind de natura afectiva. Adica, pe romaneste, nu te freci cu 2 masculi la fel de ametiti ca si tine fiindca esti confuza, si nici nu incerci sa schimbi cumva asta.
Faptul ca orice femeie, care spre nesansa ei, aterizeaza in casa condusa in mod indirect de catre Irina, este facuta in fel si chip fara vreun motiv real, demonstreaza natura narcisista si plina de insecuritati a "eroinei". Fiecare femeie este fie mai putin dotata intelectual, fie oportunista, fie neatractiva, fie imorala in perceptia Irinei, care uneori uita ca se descrie fix pe ea cand analizeaza (jigneste) alte fiinte de sex feminin (uneori din prima interactiune cu ele) care apar in viata lui Robert (care, again, nu este iubitul ei). Superb, nu?
Cel mai scarbos aspect din natura acestui personaj este continua confuzie a termenilor. Adica ea:
- nu este indecisa, ci de o imoralitate de cea mai joasa speta;
- nu este credincioasa, ci foloseste asta ca scuza a comportamentului ei. Pattern-ul este urmatorul: dupa toate istericalele si concluziile fara noima la care ajunge la sfarsitul fiecarui capitol, se arunca cate un "Nihil sine deo" pentru a accentua, a 100 oara, cat de inteleapta si stoica este Irina, cand de fapt ipocrizia atinge cote maxime;
- nu este puternica, ci doar foarte imatura. Cand persoana iubita nu te respecta, te abuzeaza fizic si nu iti este loiala, ce faci?
a. Pleci ca orice om normal la cap (fara sa ameniti ca sa nu se mai duca Robert cel credincios dupa tine).
b. Faci sesizare la politie.
c. Ramai cu abuzatorul caci vrei tu sa demonstrezi ca esti prima persoana de pe Pamant care a reusit sa schimbe un om de acest fel.
Raspuns corect: c.
Well, n-are sens sa incep sa spun ca de la prima palma acel om e out of your life, dar autoarea este destul de vehementa si tine cu dintii ca ea poate face ceva in sensul acesta (esuand lamentabil cu fiecare ocazie).
Un alt lucru foarte interesant: cum se face ca orice barbat se indragosteste de ea si are 3 mari calitati (toate la comun): frumusete, potenta financiara si mai ales, desteptaciune. Bine, sa fim seriosi, la cat de bine "se vinde" in acest roman, o persoana perfecta, chiar ingrozitor de perfecta, nu are cum sa atraga alt gen de barbat. Pacat, insa, ca se intoarce la cei 2 pribegiti care ii distrug, mai mult sau mai putin, viata. Viata in care nu muncesti, pentru ca vezi dom'le, tu nu trebuie sa cunosti relele acestei lumi parsive (cel mai amuzant lucru fiind dorinta ei de a munci si lejeritatea cu care accepta vrajeala asta ca iubitul o intretine sa nu dea ea de greu). Fantastic.
3.2 Matei(tineti-va baieti, nu-i de joaca cu el). Meh, alt personaj plat si insipid.
Dupa ce este iertat de Irina la prima abatere, lucrurile merg struna pana cand autoarea decide sa ne terorizeze cu cel mai cliseic shift in personalitatea lui: gelozia acuta, chiar cronica. Dintr-o data, fara niciun motiv, Matei devine agresiv si posesiv si nu poate renunta la aceasta lady stimabila, pe care o gaseste extrem de diferita fata de toate "usuraticele" cu care umbla el (intuiesc ca diferenta ar consta in culoarea parului, altceva nu stiu).
Dialogul dintre cei 2 e desprins din filmele horror si destul de repetitiv, constand in urmatoarele:
Irina este extrem de feminina si stilata, adresandu-i apelative precum: "boule", "cretinule", "idiotule", iar Matei i se adreseaza intr-un mod barbar, chiar grotesc, precum "iubito", "pisi" si alte dulcegarii. Macar e bogat si influent, nu?
Iar increderea oarba pe care o are in Robert e cel putin stranie. Niciun barbat sanatos la cap nu si-ar lasa apropiatul, fie frate vitreg, fie prieten, fie orice, sa ii atinga femeia, sa o consoleze afectuos, sa o pupe dupa ce el a fost agresiv cu ea. Spoiler alert!!! Dupa ce eroina isi ia o bataie de la iubitul perfect, Robert o baga in cada, o spala si este extrem de tandru cu ea. Ea dezbracata, el in chiloti ca na, asa se face. Mai are sens sa zic ceva?
3.3 Robert (ca si Adrian Mutu, nascut talent, murit speranta). Alta "fiinta de hartie" care te enerveaza la culme. La inceput era oarecum cool, dar dupa ce vezi cat de slab e in fata lui Matei, cat de indecis e cu privire la femeia fatala dupa care e nevoit sa plece de fiecare data cand are vreo disputa cu frac-su, sentimentul care te incearca este de dezgust. Bine, nu se compara cu Irina, dar tot exista.
E fascinant cum de fiecare data cand eroina se ia in gura cu iubita/ iubitele lui, el sare in apararea Irinei, chiar daca isterica nu are dreptate. Ah, divin.
Orice gagica pe care o combina e deplorabila, fara viitor, fara vreo calitate, dar pentru el e ceva perfect normal cand Irina (another spoiler alert!!!) se baga in pat ca ultima disperata intre el si una dintre iubitele lui sa doarma cu cei 2. Sau simplul fapt ca asta e geloasa de fiecare data cand isi face el o noua relatie. Again, is this for real?
4. Toata diegeza este descrisa astfel, in 4 pasi simpli:
- Matei o insala pe Irina;
- Irina face crize de isterie, ameninta ca pleaca si ca atat Matei, cat si Robert i-au distrus viata;
- Robert este cainele credicios al familiei si o aduce pe Irina inapoi in luxoasa casa din Snagov;
- Peste ~5 minute toate isi revin la normal si Irina mai arunca cu harponul dupa alt cliseu ca iubirea e primordiala si blah blah.
Acest ciclu se desfasoara over and over again :))
Voila, c'est fini! E de-a dreptul ciudat cum aceste carti sunt marketate ca fiind de dragoste, cand dragostea e cel mai bun pretext pentru infidelitate. In orice caz, si eu ma rog la Dumnezeu nu pentru a-mi da putere sa fac un scandal, sa plec si sa revin inapoi la iubitul abuziv, ci sa ma ajute sa nu intalnesc vreo persoana ca si femeia fatala, lady cea inchipuita, Irina.
December 31, 2022
Am văzut o grămadă de review-uri negative cu privire la colecția "Fluturi" . Ei bine nu știu cum să vă zic dar daca o citești la 35 de ani normal că nu mai trăiești cartea cu aceeași intensitate. Am citit cartea pe la 20-21 de ani și am avut o situație amoroasa asemănătoare cu cea a protagonistei. Mi-a plăcut foarte mult. Acum , trecând dramele acelea , va spun sincer că NU as mai citi cartea încă odată . Nu din cauza cărții sau a modului de narare, ci din pricina faptului că nu mai trăiești emoțiile acelea firave după o vârstă . Dar o recomand cu mare drag. Prietenul meu a plâns când a terminat seria 😂.
January 16, 2024
Tortura continua.
O sa ziceți ca sunt masochista, ca dacă nu mi-a plăcut primul vol de ce nu renunț?
Nu pot! Nu renunț niciodată la nicio carte! De-aia.
Si îmi vine sa-mi dau doua peste ochi pentru ca la seria asta tare repede as fi renunțat!!!!
O sa ziceți ca sunt masochista, ca dacă nu mi-a plăcut primul vol de ce nu renunț?
Nu pot! Nu renunț niciodată la nicio carte! De-aia.
Si îmi vine sa-mi dau doua peste ochi pentru ca la seria asta tare repede as fi renunțat!!!!
June 24, 2021
Poveste ieftina, personaje superficiale (ca personalitate) si conturate superficial. Am citit trei volume, dar sincer inca ma intreb de ce. Poate ca am sperat sa gasesc ceva care sa ma inspire. Speranta moare ultima...
July 27, 2018
Fluturi Vol. 2, sau, mai pe scurt, Manualul Abuzatorului.
Primul volum a fost cat de cat OK, dar acest volum este cat se poate de toxic.
Primul volum a fost cat de cat OK, dar acest volum este cat se poate de toxic.
Displaying 1 - 30 of 95 reviews