What do you think?
Rate this book
Orașele scufundate
Orașele scufundate este un roman SF scris de Felix Aderca și publicat pentru prima oară sub formă de foileton în perioada 29 septembrie - 15 decembrie 1932 în revista Realitatea ilustrată și în volum în 1936 de către Editura Vremea din București. Romanul a purtat succesiv următoarele titluri: X-O. Romanul viitorului (1932), Orașele înecate (1936) și Orașele scufundate (titlul dorit de autor și sub care au fost publicate edițiile ulterioare).
Romanul descrie o evoluție posibilă a umanității într-un viitor îndepărtat, când Soarele începe să se stingă și emană tot mai puțină lumină și căldură. Retrași de pe pământul neospitalier în patru orașe submarine de pe fundul oceanelor, oamenii se confruntă cu diminuarea tot mai mare a energiei și sunt în pericol de a dispărea. Două poziții diferite se cristalizează în Comitetul politic al Omenirii: înaintarea înspre pirosferă prin săparea unor galerii subterane sau părăsirea Pământului și colonizarea unei alte planete.
Orașele scufundate este unul dintre primele romane S.F. scrise în limba română, având din această perspectivă un rol de document literar. Unii critici precum Florin Manolescu îl consideră a fi cel mai important roman S.F. românesc din prima jumătate a secolului al XX-lea.
Romanul descrie o evoluție posibilă a umanității într-un viitor îndepărtat, când Soarele începe să se stingă și emană tot mai puțină lumină și căldură. Retrași de pe pământul neospitalier în patru orașe submarine de pe fundul oceanelor, oamenii se confruntă cu diminuarea tot mai mare a energiei și sunt în pericol de a dispărea. Două poziții diferite se cristalizează în Comitetul politic al Omenirii: înaintarea înspre pirosferă prin săparea unor galerii subterane sau părăsirea Pământului și colonizarea unei alte planete.
Orașele scufundate este unul dintre primele romane S.F. scrise în limba română, având din această perspectivă un rol de document literar. Unii critici precum Florin Manolescu îl consideră a fi cel mai important roman S.F. românesc din prima jumătate a secolului al XX-lea.
285 pages, Paperback
First published January 1, 1932
About the author
Felix Aderca
30 books13 followersProzator, romancier, poet, dramaturg, estetician, eseist și critic literar român, considerat ca un reprezentant al modernismului literar în cadrul literaturii române.
Ratings & Reviews
Friends & Following
Create a free account to discover what your friends think of this book!
Community Reviews
Displaying 1 - 13 of 13 reviews
June 14, 2015
Intr-un viitor indepartat, din soare nu a mai ramas aproape nimic iar pamantul este inghetat, astfel incat, ultimul bastion al omenirii supravietuieste in patru orase subacvatice - Mariana, in care locuitorii sunt asemenea oamenilor vechiului Pamant, Hawai, Cap-Verde si Ceylon, ai caror locuitori sunt considerati superiori iar infatisarea lor este asemanatoare vietuitoarelor oceanice.
Insa si acestea, la randul lor, sunt amenintate deoarece resursele energetice care le alimenteaza sunt pe sfarsite. In cazul in care nu se va gasi o solutie, omenirea va disparea pentru totdeauna.
O foarte interesanta transpunere SF a mitului Adam si Eva.
Insa si acestea, la randul lor, sunt amenintate deoarece resursele energetice care le alimenteaza sunt pe sfarsite. In cazul in care nu se va gasi o solutie, omenirea va disparea pentru totdeauna.
O foarte interesanta transpunere SF a mitului Adam si Eva.
June 28, 2016
Trebuie sa recunosc ca pentru un SF scris in 1932, nu imi da deloc sentimentul unei scriituri vechi. Tare mi-a placut, si sper sa mai am asemenea intalniri cu scriitura buna in SF-ul romanesc.
July 27, 2025
,,Ce oraș ciudat Mariana! Ce deosebire între această uriașă piramidă de cristal cu pereți tripli și celelalte Orașe, globul, paralelipipedul, cuburile!…
În Hawaii, Capitala ca un glob, lăcașul studiilor științifice, în Cap-Verde cuburile, reședința Generatorilor electrici, și în Ceylan, paralelipipedul parfumurilor alimentare, viața era într-adevăr ușoară și plăcută. Oameni privilegiați, ei au pierdut aproape orice atingere cu materialele brute ale pământului. Și, dacă n-ar fi fost studiile istorice, ar fi uitat cu totul că au trăit câteva milioane de ani pe scoarța tare a planetei. Copiii află din cărți despre ogoare, despre mine de cărbuni care se prăbușeau peste muncitori, de puțurile de petrol incendiate, în care trupurile omenești se prăjeau ca viermii - și se minunează ca de un basm închipuit doar pentru plăcerea minții lor.”
În Hawaii, Capitala ca un glob, lăcașul studiilor științifice, în Cap-Verde cuburile, reședința Generatorilor electrici, și în Ceylan, paralelipipedul parfumurilor alimentare, viața era într-adevăr ușoară și plăcută. Oameni privilegiați, ei au pierdut aproape orice atingere cu materialele brute ale pământului. Și, dacă n-ar fi fost studiile istorice, ar fi uitat cu totul că au trăit câteva milioane de ani pe scoarța tare a planetei. Copiii află din cărți despre ogoare, despre mine de cărbuni care se prăbușeau peste muncitori, de puțurile de petrol incendiate, în care trupurile omenești se prăjeau ca viermii - și se minunează ca de un basm închipuit doar pentru plăcerea minții lor.”
February 27, 2022
Peste o săptămână apărea, într-adevăr, primul foileton, precedat de un fel de introducere intitulată Provocarea, vrând să pară o scrisoare deschisă adresată unui prieten. Nic, „mai mult om de ştiinţă".
Câteva pasaje dezvăluie intenţiile autorului:
„Toate romanele pe care le provoci trebuie să se petreacă în viitor, pentru ca cititorul să găsească într-adevăr ceva substanţial, necopiat şi nefalsificat, o profeţie (oricât de vagă), dar care să se ivească dintr-un germen original.M-ai întrebat gânditor, cu zâmbetul serios care mă pune totdeauna în încurcătură, dacă nu m-ar interesa să cercetez în mine şi să prevăd cumva destinul Omenirii în ultimii ani ai epocii când Soarele a îngheţat. Ce înfăţişare mai au acei oameni?... E cu putinţă o evadare de pe acest bulgăre de planetă, în adâncul căreia oamenii mai caută o boare de căldură, pentru bietele lor măruntaie?... Spre a nu-şi pierde lesne temperatura animală, trăiesc poate lipiţi câte 5-10, ciorchini vii, polipi umblători – eliberarea sau răzvrătirea unuia echivalând cu moartea. A părăsi planeta, în căutarea alteia, mai prielnică vieţii, e o idee foarte simplă şi înfăptuirea ei, pentru ştiinţa şi tehnica la care vor fi ajuns oamenii atunci, e destul de lesnicioasă. De ce nu evadează? De ce n-au evadat?
De la aceste întrebări pe care mi le-ai inoculat ca un morb sufletesc, am căzut la grea boală. Închis şaizeci şi trei de zile între pereţii camerei mele, ferit şi de oameni, şi de întâmplările străzii, febra lucidă în care m-ai pus a zămislit profeţia tumultuoasă care urmează."
„Profeţia" era atribuită imaginarului „Leone Palmantini, romancier italian, care debutează în România"1, dar Provocarea era iscălită A, ceea ce oferea un indiciu privind identificarea autorului celor care cunoşteau preocuparea constantă a lui Aderca pentru miraculosul de sorginte ştiinţifică. Preocupare vizibilă, de pildă, într-un pasaj din articolul Ce e viitorismul?, apărut cu zece ani mai devreme:
„Idealul lui Marinetti este «creaţiunea omului mecanic, ale cărui fragmente să poată fi înlocuite», şi se pare că ultimele rezultate ştiinţifice (menţinerea în viaţă a unor ţesuturi în mediu străin, grefarea unor glande sau a unor organe întregi – s-au grefat ochi) vin să adauge mai multă seriozitate concepţiei scriitorului italian". Semnificativ este şi faptul că, în 1927, Aderca a tradus, după versiunea germană (autorul este botezat Carl Ciapek!), celebra piesă a lui Karel Capek, R.U.R. (Raţional-universal-robot) Dramă utopică şi colectivă în trei acte şi un prolog.
Câteva pasaje dezvăluie intenţiile autorului:
„Toate romanele pe care le provoci trebuie să se petreacă în viitor, pentru ca cititorul să găsească într-adevăr ceva substanţial, necopiat şi nefalsificat, o profeţie (oricât de vagă), dar care să se ivească dintr-un germen original.M-ai întrebat gânditor, cu zâmbetul serios care mă pune totdeauna în încurcătură, dacă nu m-ar interesa să cercetez în mine şi să prevăd cumva destinul Omenirii în ultimii ani ai epocii când Soarele a îngheţat. Ce înfăţişare mai au acei oameni?... E cu putinţă o evadare de pe acest bulgăre de planetă, în adâncul căreia oamenii mai caută o boare de căldură, pentru bietele lor măruntaie?... Spre a nu-şi pierde lesne temperatura animală, trăiesc poate lipiţi câte 5-10, ciorchini vii, polipi umblători – eliberarea sau răzvrătirea unuia echivalând cu moartea. A părăsi planeta, în căutarea alteia, mai prielnică vieţii, e o idee foarte simplă şi înfăptuirea ei, pentru ştiinţa şi tehnica la care vor fi ajuns oamenii atunci, e destul de lesnicioasă. De ce nu evadează? De ce n-au evadat?
De la aceste întrebări pe care mi le-ai inoculat ca un morb sufletesc, am căzut la grea boală. Închis şaizeci şi trei de zile între pereţii camerei mele, ferit şi de oameni, şi de întâmplările străzii, febra lucidă în care m-ai pus a zămislit profeţia tumultuoasă care urmează."
„Profeţia" era atribuită imaginarului „Leone Palmantini, romancier italian, care debutează în România"1, dar Provocarea era iscălită A, ceea ce oferea un indiciu privind identificarea autorului celor care cunoşteau preocuparea constantă a lui Aderca pentru miraculosul de sorginte ştiinţifică. Preocupare vizibilă, de pildă, într-un pasaj din articolul Ce e viitorismul?, apărut cu zece ani mai devreme:
„Idealul lui Marinetti este «creaţiunea omului mecanic, ale cărui fragmente să poată fi înlocuite», şi se pare că ultimele rezultate ştiinţifice (menţinerea în viaţă a unor ţesuturi în mediu străin, grefarea unor glande sau a unor organe întregi – s-au grefat ochi) vin să adauge mai multă seriozitate concepţiei scriitorului italian". Semnificativ este şi faptul că, în 1927, Aderca a tradus, după versiunea germană (autorul este botezat Carl Ciapek!), celebra piesă a lui Karel Capek, R.U.R. (Raţional-universal-robot) Dramă utopică şi colectivă în trei acte şi un prolog.
December 30, 2024
De la Victor Anestin, părintele SF-ului românesc, la Felix Aderca, saltul calitativ este evident. Oraşele scufundate ale lui Aderca spun povestea unei umanităţi izgonite de un soare muribund tocmai pe fundul oceanelor. Lipsiţi de lumină, oamenii se pipernicesc, se depigmentează şi îşi comprimă ciclul biologic. Până când pericolul extincţiei reapare...
Ce este cu adevărat grozav la acest roman din anii '30 este originalitatea structurii, coerenţa naraţiunii şi complexitatea personajelor care sunt deasupra creaţiilor schematice ale începuturilor lui Anestin. Există o tensiune cinematografică a poveştii care decurge din posibilităţile ştiinţifice explorate, combinate cu necesitatea de a opta într-un timp dat. Aşa se ajunge la metafora alegerii: tot mai jos, spre adâncul Pământului, sau sus, către stele. Este de fapt o aluzie la temeritatea umanităţii, la spiritul de aventură şi curiozitatea cu orice preţ care au produs marile salturi în istorie. De unde se vede treaba că nu întotdeauna curiozitatea "ucide pisica"...
Că totul începe într-o clădire imensă, dintr-un Bucureşti al trenurilor suspendate, este un bonus. Subiectul e universal, ca şi aspiraţiile intelighenţiei evreieşti cosmopolite pe care Aderca o reprezintă excelent.
Ce este cu adevărat grozav la acest roman din anii '30 este originalitatea structurii, coerenţa naraţiunii şi complexitatea personajelor care sunt deasupra creaţiilor schematice ale începuturilor lui Anestin. Există o tensiune cinematografică a poveştii care decurge din posibilităţile ştiinţifice explorate, combinate cu necesitatea de a opta într-un timp dat. Aşa se ajunge la metafora alegerii: tot mai jos, spre adâncul Pământului, sau sus, către stele. Este de fapt o aluzie la temeritatea umanităţii, la spiritul de aventură şi curiozitatea cu orice preţ care au produs marile salturi în istorie. De unde se vede treaba că nu întotdeauna curiozitatea "ucide pisica"...
Că totul începe într-o clădire imensă, dintr-un Bucureşti al trenurilor suspendate, este un bonus. Subiectul e universal, ca şi aspiraţiile intelighenţiei evreieşti cosmopolite pe care Aderca o reprezintă excelent.
August 9, 2015
Pentru un roman scris la inceputul secolului XX, precizia cu care Aderca da nastere acestei distopii este una admirabila. Mi-as dori teribil sa vad o ecranizare a romanului, avand in vedere nivelul la care a ajuns tehnologia efectelor speciale din ziua de astazi. Recomandat oricarui cititor serios de science-fiction.
June 28, 2017
Couldn't finish.
July 28, 2017
Fascinanta incursiune intr-o distopie imaginata de un scriitor al anilor 1930. Singura nemultumire este legata de faptul ca in re-editarea de la Nemira lipsesc paginile de la 112 la 129...Nu ma asteptam la o astfel de greseala din partea unei edituri de calibrul lor.
September 12, 2022
Cred ca cea mai buna carte SF romaneasca pe care am citit-o pana acum!
April 15, 2025
2,5 - rotunjit în jos. o curiozitate literară pentru cei interesați de epoca de început a sf-ului românesc. sentimentaloid, ridicol și înduioșător pe alocuri.
February 17, 2026
Excepțională!
February 25, 2023
L-am citit dintr-o suflare. Nici nu mi-am imaginat ca exista science-fiction romanesc atat de captivant si induiosator. De apreciat, mai ales considerand anul in care a fost scris, 1936. Cred ca este un bun punct the inspiratie pentru ce urmeaza a fi science-fiction modern.
Displaying 1 - 13 of 13 reviews