Manastirea din Parma - vol. 1

by Stendhal, Anda Boldur (Translator)

Fabricio del Dongo, participant la bătălia de la Waterloo, candidează la postul de arhiepiscop. El este susţinut de matuşa sa, care îl iubeşte foarte mult, ducesa de Sanseverina. Partidul advers însă izbuteşte să facă să fie arestat şi, în vreme ce ducesa se străduieşte să-1 salveze, Fabricio se îndrăgosteşte de Clelia, fiica guvernatorului închisorii.
Protagonistul romanului trece prin nenumărate întâmplări: evadează, e pe cale să fie otrăvit, este salvat de Clelia - care însă trebuie să se mărite cu un alt bărbat. După mai mulţi ani, când Clelia moare, Fabricio - devenit celebru în lumea ecleziastică - se retrage la Mănăstirea Parma.
Considerată la apariţie un “miracol literar”, Mănăstirea din Parma este, fără îndoială, alături de Roşu şi negru, o capodoperă a lui Stendhal şi unul dintre cele mai mari romane ale literaturii franceze.

Genres: Classics

304 pages, Paperback

Published January 1, 2010

About the author

Marie-Henri Beyle, better known by his pen name Stendhal, was a 19th-century French writer. Known for his acute analysis of his characters' psychology, he is considered one of the earliest and foremost practitioners of realism in his two novels Le Rouge et le Noir (The Red and the Black, 1830) and La Chartreuse de Parme (The Charterhouse of Parma, 1839).

Reviews

[Laura · Rating 4 out of 5]

Free download available at Project Gutenberg

I made the proofing of this book for Free Literature and Project Gutenberg will publish it.

CONTENTS
A STUDY OF M. BEYLE by Honoré De Balzac
BEYLE'S REPLY TO BALZAC
_TO THE READER_
CHAPTER ONE
CHAPTER TWO
CHAPTER THREE
CHAPTER FOUR
CHAPTER FIVE
CHAPTER SIX
CHAPTER SEVEN
CHAPTER EIGHT
CHAPTER NINE
CHAPTER TEN
CHAPTER ELEVEN
CHAPTER TWELVE
CHAPTER THIRTEEN

[Gonzalo Yuseff · Rating 5 out of 5]

Los seguidores de S (Marie Henry Beyle, 1783-1842) nunca se pondrán de acuerdo acerca de cuál es su mejor novela: ésta o Rojo y Negro. A pesar de no ser reconocido en vida por ella, hoy es considerada como una obra capital de todos los tiempos. El 4 de noviembre de 1839, S se encerró en un cuarto parisino y no salió hasta terminar (el 25 de diciembre). El editor suprimió cientos de páginas lo que se nota hacia el final, mucho menos detallado que el comienzo de la obra. La historia gira en torno al noble italiano Fabricio del Dongo, y transcurre en las orillas del lago Como. Las aventuras comienzan cuando el protagonista cruza las fronteras para sumarse al ejército de Napoleón que se apresta para combatir en Waterloo. La fuerza escondida que lo anima es el amor sublime que le permite enfrentar con entereza el destino trágico. La grandeza de S es que con sus palabras pinta un retrato minucioso que permite apreciar con nitidez paisajes, vida social, sentimientos, personalidades e ideas políticas de su tiempo. El protagonista es en parte el mismo escritor. Ambos son acérrimos bonapartistas.

[Adina · Rating 3 out of 5]

good book but only if you have some spare time

[Cosmo · Rating 3 out of 5]

După ceva timp am terminat și această carte ,care m-a DEZAMĂGIT! Felul de scriere a autorului îmi PLACE ENORM dar acțiunea prezentată mi s-a părut câteodată plictisitoare iar povestea nu a fost ceea care mă așteptam. Cartea începe să ne povestească despre francezi veniți în Italia după o luptă câștigată prin apropiere(acțiunea ne este relatată pe timpul lui Napoleon),și începuseră să se acomodeze locului . În mare parte romanul povestește despre Fabricio și pățaniile sale. Nu prea era agreat așa de mult de tatăl său dar toate femeile din familia Del Dongo mureau după el. Pentru că prinsese gustul războiului a vrut să plece în Franța ca și soldat de-al lui Napoleon, dar până să ajungă acolo a fost trimis la închisoare dar a putut să scape datorită unei doamne însemnate de prin zonă(doamna respectivă nu l-a ajutat de bună voie,și i-a cerut banii,ca să îl scape). După ce a dat de un regiment a fost supus multor greutăți pentru că avea 17 ani și era îngrozit de ororile războiului, dar totuși vroia să împuște oamneii care și a făcut asta(chiar de mai multe ori pe parcursul cărții). A fost trădat de echipaj dar și-a găsit alți oamenii care l-au ajutat să se întoarcă la mătușa sa,pentru că soțul ei afost asasinat și se mutase împreună cu un conte. Contele îi zisese de Fabricio că nu are viitor în armată așa mătușa lui l-a ademenit spre teologie unde și a acceptat. Acum fiind bărbat în adevăratul sens al cuvântului,mătușa sa nu-l mai vedea doar ca pe un băiențandru și se dădea pe lângă el,iar asta îl irita enorm de mult pe conte așa că l-a trimis în lume pe Fabricio. Fabricio,nu a avut deloc noroc în dragoste pentru că la sfârșitul cărții ne este relatat(până să o întâlnească pe Marietta) cum că a simțit ceva cu adevărat către o cântăreață de operă care oricum nu s-a terminat bine. Cu Marietta s-a întâlnit pe când era într-un oraș italienesc(nu îi mai știu numele) și ea era actriță,la fel ca și cu Fausta,mai era un Gilleti invidios care Fabricio l-a omorât datorită că se năpustise peste el ca să-l omoare dar se pare că nu a fost cu noroc pentru Gilleti. După alte întâmplări stresante pentru Fabricio se mută într-un sat cu Marietta și doica sa,și le face toate poftele.
Sunt multe de povestit dar prefer să las pe alții să citească cartea în întregime,mă așteptam la o altă poveste,știam că Fabricio v-a găsii o fată cu care să stea dar nu mă gândeam nici la Marietta,nici la Faustasa sau la mătușa sa,ci la Clelia Conti,fata generalul Fabio Conti. S-au întâlnit când un jandarm i-a confundat pe Fabricio și pe mătușa sa cu cei doi,dar generalul a recunoscut că ei sunt,și mă gândeam la Fabricio și la Clelia că vor fi un cuplu și vor avea o "poveste de iubire zbuciumată dar sinceră",datorită acestui fragment:
"Fabricio, care se tot învârtea în jurul trăsurii,se apropie s-o ajute pe fată. Aceasta se și urcase pe scară,sprijinindu-se de brațul lui[...]. Fabricio nu auzise porunca aceasta,copila în loc să se urce în caleașcă,voi să coboare și,cum tânărul o sprijinea mai departe,îi căzu în brațe. El zâmbi,iar ea se înroși tare,rămaseră o clipă privindu-se și după ea se trase din brațele lui." Clelia a fost doar un personaj episodic,deși,eu mă așteptam să fie mai mult băgată în seamă, dar nu a fost să fie.

[Gabriel Llagostera · Rating 5 out of 5]

Stendhal nos cuenta la historia de un chico de origen noble que intenta hacerse un lugar en la Italia posnapoleónica. Lo más interesante (además del contexto histórico) es cómo la obra pasa de momentos con mucha acción a intrigas palaciegas y conspiraciones varias.

Al igual que en "Rojo y Negro", el estilo es ágil y pasan muchas cosas, por lo que es imposible aburrirse. Además también se destaca la construcción psicológica de los personajes y su espíritu romántico.

Novela ideal para conocer esa época tan convulsionada en Europa, a la vez de leer uno de los grandes autores de la historia de la literatura.

[Maria R · Rating 3 out of 5]

.

[Gastón · Rating 5 out of 5]

EXCELENTE
VOLVER A LEER

[Andrei Bădică · Rating 3 out of 5]

Episoadele cu războiul nu m-au atras deloc. Au fost explicate de parcă aș fi avut cunoștință de ele. De asemenea, nu au fost explicați termeni, precum „vivandieră” sau „cantinieră”. Aventurile lui Fabricio au fost exagerate, iar unele etape (dragostea pentru actriță) nu au fost suficient detaliate.

„Se vădea aci unul dintre contrastele care există între caracterul italian și cel francez; francezul e, fără doar și poate, mai fericit: el alunecă peste întîmplările vieții fără să poarte pică.”

[Diego Fernández · Rating 4 out of 5]

Me encanta este libro, sin duda mi segundo libro favorito de Stendhal, una historia bastante curiosa, cruda y interesante sobre la época napoleónica. Este libro está tan bien descrito que te hace viajar a esa época. Igualmente no es un libro para todos, debido a que Stendhal es un autor, en ocasiones, difícil de leer.

[Pedro Ricra · Rating 5 out of 5]

Llegué a esta enorme novela porque la recomendó Alfredo Bryce, cumplió cabalmente todas mis expectativas y con toda justicia es una joya del siglo XIX.
¿Qué sensación me queda al terminar el libro?, tomo la misma dedicatoria del autor: "para unos pocos afortunados"