What do you think?
Rate this book
Les Enfants du capitaine Grant (3 volumes) #2/3
Kaptan Grant'in Çocukları
Cesur Lord Glenarvan ve sevgili eşi Lady Glenarvan, dalgın bilgin Jacques Paganel'le didişmekten usanmayan Binbaşı Mac Nabbs, Kaptan Grant'in çocukları Robert ve Mary, yatları Duncan'la kaptanın izini sürmeye devam ediyor.
Güney Amerika kıyıları ve Arjantin pampalarındaki tehlikeli yolculukta umduğunu bulamayan kafile bu kez doğru iz üzerinde olduğundan emin. Kaptan Grant ve iki arkadaşının hayatta olduğundan da.
Yolculuk Paganel'in "yeryüzündeki en tuhaf topraklar" diye nitelediği Avusturalya'da, kafileyi bekleyen sürprizlerle ve bütün heyecanıyla sürüyor.
Güney Amerika kıyıları ve Arjantin pampalarındaki tehlikeli yolculukta umduğunu bulamayan kafile bu kez doğru iz üzerinde olduğundan emin. Kaptan Grant ve iki arkadaşının hayatta olduğundan da.
Yolculuk Paganel'in "yeryüzündeki en tuhaf topraklar" diye nitelediği Avusturalya'da, kafileyi bekleyen sürprizlerle ve bütün heyecanıyla sürüyor.
406 pages, Paperback
First published January 1, 1867
24 people are currently reading
385 people want to read
About the author
Jules Verne
6,398 books12k followersNovels of French writer Jules Gabriel Verne, considered the founder of modern science fiction, include
Journey to the Center of the Earth
(1864) and
Around the World in Eighty Days
(1873).
This author who pioneered the genre. People best know him for Twenty Thousand Leagues Under the Sea (1870).
Verne wrote about space, air, and underwater travel before people invented navigable aircraft and practical submarines and devised any means of spacecraft. He ranks behind Dame Agatha Mary Clarissa Christie as the second most translated author of all time. People made his prominent films. People often refer to Verne alongside Herbert George Wells as the "father of science fiction."
https://en.wikipedia.org/wiki/Jules_V...
This author who pioneered the genre. People best know him for Twenty Thousand Leagues Under the Sea (1870).
Verne wrote about space, air, and underwater travel before people invented navigable aircraft and practical submarines and devised any means of spacecraft. He ranks behind Dame Agatha Mary Clarissa Christie as the second most translated author of all time. People made his prominent films. People often refer to Verne alongside Herbert George Wells as the "father of science fiction."
https://en.wikipedia.org/wiki/Jules_V...
Ratings & Reviews
Friends & Following
Create a free account to discover what your friends think of this book!
Community Reviews
Displaying 1 - 30 of 34 reviews
December 28, 2023
Lord Glenarvan owns the yacht '' The Duncan ''. During a test trip where the course was set for Glasgow, the second he fetched a bottle containing a distress message. It comes from Captain Grant and two of his sailors who were shipwrecked in 1862 with their skipper '' the Britannia ''. After determining the geographic coordinates of the incident on the damaged message, Lord and Lady Glenarvan, accompanied by Cdt Mangles and his second Austin, decide to search for the "Britannia" and his survivors. They take Grant's two children, Mary and Robert. This magnificent novel, presented in two volumes is one of the most famous which was born under the pen of Jules Verne, it offers us a pleasant journey across several oceans and continents. It is one of his most beautiful, extraordinary adventures.
April 22, 2020
Seconda parte (di tre) delle avventure de I figli del capitano Grant.
Non all'altezza del primo libro, a parer mio: dopo aver stabilito che il messaggio si riferiva all'Australia, assistiamo al viaggio della Duncan verso questo lontano continente e a un tremendo uragano che lo colpisce, costringendo parte dell'equipaggio a intraprendere una traversata dell'Australia del sud a piedi, intanto che la nave viene riparata.
Ora, va benissimo l'uragano -anche se non ha la spettacolarità né l'inquietudine della tempesta affrontata nella pampa- , vanno benissimo le spiegazioni sull'Australia (anche se le assicurazioni sull'assenza di animali velenosi fanno sorridere e la considerazione che si ha degli aborigeni è chiaramente figlia dei tempi) e sono splendide le risposte che il piccolo indigeno dà alle domande di geografia di Paganel (la visione anglocentrica del mondo è devastante!).
Quello che non va è che sia così ovvio e scontato il colpo di scena del libro, anticipato a chiare lettere fin dalla prima comparsa di un personaggio e reso via via sempre più evidente e atteso.
Resta la sorpresa del finale, che mi aspettavo diverso, ma a parte questo (che tanto sicuramente sarà corretto nell'ultima parte della storia) è tutto enormemente prevedibile.
Ora ci aspettano quantomeno i nativi belligeranti della Nuova Zelanda, oltre a pericolosi evasi, pirati e legittimi desideri di vendetta.
Mi aspetto si ritorni a un qualcosa di simile al primo libro.
Non all'altezza del primo libro, a parer mio: dopo aver stabilito che il messaggio si riferiva all'Australia, assistiamo al viaggio della Duncan verso questo lontano continente e a un tremendo uragano che lo colpisce, costringendo parte dell'equipaggio a intraprendere una traversata dell'Australia del sud a piedi, intanto che la nave viene riparata.
Ora, va benissimo l'uragano -anche se non ha la spettacolarità né l'inquietudine della tempesta affrontata nella pampa- , vanno benissimo le spiegazioni sull'Australia (anche se le assicurazioni sull'assenza di animali velenosi fanno sorridere e la considerazione che si ha degli aborigeni è chiaramente figlia dei tempi) e sono splendide le risposte che il piccolo indigeno dà alle domande di geografia di Paganel (la visione anglocentrica del mondo è devastante!).
Quello che non va è che sia così ovvio e scontato il colpo di scena del libro, anticipato a chiare lettere fin dalla prima comparsa di un personaggio e reso via via sempre più evidente e atteso.
Resta la sorpresa del finale, che mi aspettavo diverso, ma a parte questo (che tanto sicuramente sarà corretto nell'ultima parte della storia) è tutto enormemente prevedibile.
Ora ci aspettano quantomeno i nativi belligeranti della Nuova Zelanda, oltre a pericolosi evasi, pirati e legittimi desideri di vendetta.
Mi aspetto si ritorni a un qualcosa di simile al primo libro.
October 7, 2019
Bu kitap ilkine göre daha sonuk geçti cubku daha cok cografi bilgilerle ilerledi kitap. Yolculuk boyunca anlatilar sayesinde sakindi.
Yinede sonuna dogru hareketlendi ve belirsiz bir sekilde kaldi. Bakalim sonrasında ne olacak?
Yinede sonuna dogru hareketlendi ve belirsiz bir sekilde kaldi. Bakalim sonrasında ne olacak?
October 8, 2018
Από τα πρώτα βιβλία μου!
April 30, 2024
Het tweede deel van Verne's trilogie over de kinderen van kapitein Grant volgt volledig het stramien van zijn andere boeken in de reeks wonderreizen. Waar andere delen in de reeks er uitspringen door bijzondere personages of omgevingen is dat hier minder het geval. Verne brengt nog steeds een interessant boek zeker voor de lezer die de 19e eeuwse Franse visie op Australie en de Engelsen in het algemeen kan apprecieren maar de geniale vonk van de schrijver van de 20.000 mijlen, Hector Servadac of naar het middelpunt der Aarde brandt hier op een lager pitje. Voor de Verne completionisten onder ons. Voor de occasionele genieter zijn er betere volumes te vinden in de wonderreizen reeks.
May 19, 2025
Bardzo doceniam autora i powieść, ale przeprawa przez nią była dość długa i ciężka
May 24, 2024
Οι περιπέτειες του λόρδου και της παρέας του στην Αυστραλία υστερούν αρκετά σε σχέση με την Παταγονία. Δεν υπάρχει χαρακτήρας σαν τον Ινδιάνο Θαλκάβ, ενώ και ο Παγκανέλ έχει περιορισμένο ρόλο σε σχέση με τον πρώτο τόμο. Ακόμη ο τρόπος που περιγράφει τα γεγονότα ο Βερν κάνουν φανερό ότι κάτι τρέχει με τον Έιρτον σαν χαρακτήρα, όποτε χάνεται στο στοιχείο της έκπληξης.
Μετά από το πέρασμα του Ντάνκαν από τα νησιά Τρίσταν ντα Κούνια και Άμστερνταμ φτάνουν στην Αυστραλία όπου γνωρίζουν στο αγρόκτημα ενός Ιρλανδού τον Έιρτον που ήτανε ναύκληρος στο πλοίο του Γκραντ. Για να φτάσουν στον κόλπο Τούφολντ διασχίζουν τη λωρίδα της γης της Αυστραλία στον 37ο παράλληλο. Μετά από πολλές δυσχέρειες, αφού τα άλογά τους δηλητηριάζονται και την αποκάλυψη ότι ο Έιρτον είναι ο αρχηγός των καταδίκων, θα φτάσουν τελικά στον κόλπο για να διαπιστώσουν ότι ο κατάδικος κατέλαβε το Ντάνκαν και το έκανε πειρατικό.
Σίγουρα υπάρχουν και ορισμένα σημεία του μυθιστορήματος που είναι πολύ ωραία, όπως οι περιγραφές της άγριας χλωρίδας και πανίδας της Αυστραλίας, η ζωή των χρυσοθήρων στο όρος Αλεξάντερ, η συνάντησή τους με έναν μικρό Αβορίγινα που έχει κερδίσει μάλιστα στο σχολείο του το βραβείο της Γεωγραφίας και μια σκηνή περιγραφής κυνηγιού παρέα με Αβορίγινες που χρησιμοποιούν το μπούμερανγκ. Συνολικά όμως ο δεύτερος τόμος του Τα παιδιά του πλοιάρχου Γκραντ υπολείπεται σε σχέση με τον πρώτο.
Μετά από το πέρασμα του Ντάνκαν από τα νησιά Τρίσταν ντα Κούνια και Άμστερνταμ φτάνουν στην Αυστραλία όπου γνωρίζουν στο αγρόκτημα ενός Ιρλανδού τον Έιρτον που ήτανε ναύκληρος στο πλοίο του Γκραντ. Για να φτάσουν στον κόλπο Τούφολντ διασχίζουν τη λωρίδα της γης της Αυστραλία στον 37ο παράλληλο. Μετά από πολλές δυσχέρειες, αφού τα άλογά τους δηλητηριάζονται και την αποκάλυψη ότι ο Έιρτον είναι ο αρχηγός των καταδίκων, θα φτάσουν τελικά στον κόλπο για να διαπιστώσουν ότι ο κατάδικος κατέλαβε το Ντάνκαν και το έκανε πειρατικό.
Σίγουρα υπάρχουν και ορισμένα σημεία του μυθιστορήματος που είναι πολύ ωραία, όπως οι περιγραφές της άγριας χλωρίδας και πανίδας της Αυστραλίας, η ζωή των χρυσοθήρων στο όρος Αλεξάντερ, η συνάντησή τους με έναν μικρό Αβορίγινα που έχει κερδίσει μάλιστα στο σχολείο του το βραβείο της Γεωγραφίας και μια σκηνή περιγραφής κυνηγιού παρέα με Αβορίγινες που χρησιμοποιούν το μπούμερανγκ. Συνολικά όμως ο δεύτερος τόμος του Τα παιδιά του πλοιάρχου Γκραντ υπολείπεται σε σχέση με τον πρώτο.
June 14, 2022
Debido a la nueva interpretación del incompleto mensaje que dio inicio a la aventura, y a los infructuosos intentos en América del Sur, la búsqueda del capitán Grant tiene un nuevo escenario: Australia. Antes de llegar allí, la tripulación del "Duncan" decide recorrer las islas que quedan entre los dos continentes para asegurarse de que el valiente escocés no se quedó en alguna de ellas. Una vez llegan al continente australiano, se lanzan a la búsqueda aparentemente más lógica, y además la suerte les asiste al encontrar a Ayrton, que formaba parte de los marineros del "Britannia" cuando este barco naufragó en Australia el 27 de junio de 1862. Con su ayuda, partirán el 27 de diciembre de 1864 para atravesar todo el continente, y encontrarse, si es que la búsqueda cumple su objetivo, con su barco al otro lado de la isla para iniciar el regreso a casa. El recorrido que se plantea está tan lleno de peligros como en la anterior novela, pero la fe, la inteligencia y la camaradería de los integrantes del equipo deberían bastar para superar todos los obstáculos.
Me ha parecido esta segunda novela de la trilogía mucho más tediosa que la anterior. No porque carezca de acción -tiene un inesperado giro hacia el final que os va a sorprender mucho-, pero en esta ocasión las interminables, eruditas y apasionadas explicaciones de Paganel acerca de casi cualquier cosa se me han hecho un poco insoportables. Eso si, gracias a esa sorpresa mayúscula al final de este volumen, la cosa ha quedado "en todo lo alto" para la siguiente novela, que comenzaré en breve. A ver si en la última entrega de la saga, se recupera el nervio narrativo de Verne. Seguro que me gustará.
Leído en el e-book.
Me ha parecido esta segunda novela de la trilogía mucho más tediosa que la anterior. No porque carezca de acción -tiene un inesperado giro hacia el final que os va a sorprender mucho-, pero en esta ocasión las interminables, eruditas y apasionadas explicaciones de Paganel acerca de casi cualquier cosa se me han hecho un poco insoportables. Eso si, gracias a esa sorpresa mayúscula al final de este volumen, la cosa ha quedado "en todo lo alto" para la siguiente novela, que comenzaré en breve. A ver si en la última entrega de la saga, se recupera el nervio narrativo de Verne. Seguro que me gustará.
Leído en el e-book.
November 18, 2025
I'll never forget how fascinating Jules Verne's works wore for me as a child. I read them in the Romanian translation and did a re-read as an adult via audiobook, this time in English.
December 31, 2025
Mi-a plăcut mult.
Traducerea mi s-a părut așa și așa.
Echipajul vasului „Duncan” pescuiește o sticlă în care se găsește un mesaj scris de căpitanul Grant, prin care acesta anunță că a naufragiat și cere ajutor. Mesajul e redactat în trei limbi, dar, din păcate, apa a pătruns în sticlă și a șters o bună parte din text. Singurul lucru clar este că naufragiul s-a produs undeva de-a lungul paralelei de 37 grade latitudine. Proprietarului „Duncan”-ului, lordul Glenarvan, pornește în căutarea naufragiatului, avându-i alături pe cei doi copii ai acestuia.
Când am citit prima dată cartea, în copilărie, am fost fascinat de ea. Era tot ce trebuia pentru vârsta aceea, aventura perfectă prin America de Sud, Australia, Noua Zeelandă, cu un amestec excelent de adrenalină, exotism, umor, determinare, sensibilitate.
Recitind-o acum, după câteva decenii, am constatat că am reținut o sumedenie de amănunte și de nume. Și am savurat enorm povestea. Nu ca atunci, când descopeream lumea prin intermediul scrierilor lui Jules Verne, într-adevăr. Dar am citit-o tot pe nerăsuflate.
Autorul francez „și-a format mâna” cu precedentele patru romane, care erau relativ concentrate în jurul unei idei - o traversare a Africii de la est la vest, o călătorie spre Polul Nord, o alta pe sub pământ și una spre Lună. Și acum există un scop clar, dar localizarea lui e incertă. Iar asta îi permite să călătorească prin locuri diverse, cu obiceiuri, geografie și istorie complexe. Mai mult, dacă în trei din cele patru romane anterioare aventura este concentrată în jurul a trei personaje, de data aceasta avem o distribuție mult mai largă, ceea ce-i permite poveștii să capete profunzime. Dialogurile și reacțiile personajelor rămân, și aici, destul de nenaturale, aproape caricaturale prin felul lor moralizator, prea exaltat și naiv, de cele mai multe ori. Dar frumusețea aventurii m-a făcut să trec peste asta.
O poveste antrenantă, cu răsturnări de situație, cu multe detalii geografice și istorice (savuroase pentru mine, chiar dacă sunt sub formă de „infodump” - un procedeu care, pe mine, nu mă deranjează). Dincolo de bucuria produsă de această recitire, acum, când am decis să reiau opera verniană în ordinea publicării, observ și alte aspecte, mai... tehnice, ca să zic așa: Jules Verne a trecut de la reprezentații pe scene mici, locale, la unele grandioase, cu o recuzită complexă, desfășurate pe „scena lumii”. Un progres evident, plusurile romanelor anterioare fiind puse în valoare și exploatate la maxim.
Nu pot decât să mă felicit că am decis să reiau seria romanelor sale. Abia aștept următoarea aventură pe mări și oceane. Sau, mai corect spus, pe sub ele.
Traducerea mi s-a părut așa și așa.
Echipajul vasului „Duncan” pescuiește o sticlă în care se găsește un mesaj scris de căpitanul Grant, prin care acesta anunță că a naufragiat și cere ajutor. Mesajul e redactat în trei limbi, dar, din păcate, apa a pătruns în sticlă și a șters o bună parte din text. Singurul lucru clar este că naufragiul s-a produs undeva de-a lungul paralelei de 37 grade latitudine. Proprietarului „Duncan”-ului, lordul Glenarvan, pornește în căutarea naufragiatului, avându-i alături pe cei doi copii ai acestuia.
Când am citit prima dată cartea, în copilărie, am fost fascinat de ea. Era tot ce trebuia pentru vârsta aceea, aventura perfectă prin America de Sud, Australia, Noua Zeelandă, cu un amestec excelent de adrenalină, exotism, umor, determinare, sensibilitate.
Recitind-o acum, după câteva decenii, am constatat că am reținut o sumedenie de amănunte și de nume. Și am savurat enorm povestea. Nu ca atunci, când descopeream lumea prin intermediul scrierilor lui Jules Verne, într-adevăr. Dar am citit-o tot pe nerăsuflate.
Autorul francez „și-a format mâna” cu precedentele patru romane, care erau relativ concentrate în jurul unei idei - o traversare a Africii de la est la vest, o călătorie spre Polul Nord, o alta pe sub pământ și una spre Lună. Și acum există un scop clar, dar localizarea lui e incertă. Iar asta îi permite să călătorească prin locuri diverse, cu obiceiuri, geografie și istorie complexe. Mai mult, dacă în trei din cele patru romane anterioare aventura este concentrată în jurul a trei personaje, de data aceasta avem o distribuție mult mai largă, ceea ce-i permite poveștii să capete profunzime. Dialogurile și reacțiile personajelor rămân, și aici, destul de nenaturale, aproape caricaturale prin felul lor moralizator, prea exaltat și naiv, de cele mai multe ori. Dar frumusețea aventurii m-a făcut să trec peste asta.
O poveste antrenantă, cu răsturnări de situație, cu multe detalii geografice și istorice (savuroase pentru mine, chiar dacă sunt sub formă de „infodump” - un procedeu care, pe mine, nu mă deranjează). Dincolo de bucuria produsă de această recitire, acum, când am decis să reiau opera verniană în ordinea publicării, observ și alte aspecte, mai... tehnice, ca să zic așa: Jules Verne a trecut de la reprezentații pe scene mici, locale, la unele grandioase, cu o recuzită complexă, desfășurate pe „scena lumii”. Un progres evident, plusurile romanelor anterioare fiind puse în valoare și exploatate la maxim.
Nu pot decât să mă felicit că am decis să reiau seria romanelor sale. Abia aștept următoarea aventură pe mări și oceane. Sau, mai corect spus, pe sub ele.
May 12, 2021
La 26 iulie 1864, zi în care bătea o briză puternică de miazănoapte, un iaht minunat înainta cu toată viteza pe apele Canalului de Nord. Pe arborele artimon fâlfâia steagul Angliei; în vârful catargului cel mare, pe un alt steguleţ, fluturau iniţialele E. G., brodate în aur şi încoronate cu semnele ducale. Iahtul se numea Duncan şi aparţinea lordului Glenarvan, unul din cei şaisprezece pairi scoţieni din Camera Lorzilor şi totodată membrul cel mai distins al Royal-Thames-Yacht-Club-ului, club cu mare faimă în întreg Regatul Unit.Pe bord se aflau lordul Eduard Glenarvan cu tânăra lui soţie, lady Helena, şi unul din verii săi, maiorul Mac Nabbs.
Duncan, recent construit, navigase într-o călătorie de probă la câteva mile depărtare de golful Clyde şi se pregătea tocmai să se înapoieze la Glasgow; insula Arran se vedea la orizont, când marinarul de veghe semnală un peşte uriaş care se zbenguia greoi pe urmele iahtului. Căpitanul John Mangles îl înştiinţă pe lordul Eduard. Acesta urcă imediat pe punte împreună cu maiorul Mac Nabbs şi-l întrebă pe căpitan ce vietate crede că ar putea fi.
— Milord, cred că este un rechin de o mărime apreciabilă, răspunse John Mangles.
— Un rechin în aceste ţinuturi! exclamă surprins Glenarvan.
— Se prea poate, răspunse căpitanul. Peştele acesta face parte dintr-o specie de rechini pe care o întâlneşti în toate mările şi la orice latitudine. E aşa-zisul „balance-fish”[1]. Şi pun rămăşag că avem de-a face cu unul din aceşti peşti blestemaţi! Putem încerca să-l vânăm; bineînţeles dacă milord consimte şi dacă această vânătoare e pe placul lady-ei Glenarvan. Atunci vom şti precis despre ce e vorba.
— Care-i părerea dumitale, Mac Nabbs? îl întrebă lordul Glenarvan pe maior. Să încercăm aventura?
— Sunt de aceeaşi părere cu dumneata, răspunse liniştit maiorul.
— De altfel, continuă John Mangles, am face foarte bine să mai curăţăm apele de câte una din dihăniile acestea grozave. Să nu scăpăm ocazia. Vom avea un spectacol straşnic şi, în acelaşi timp, vom face şi o faptă bună.
Duncan, recent construit, navigase într-o călătorie de probă la câteva mile depărtare de golful Clyde şi se pregătea tocmai să se înapoieze la Glasgow; insula Arran se vedea la orizont, când marinarul de veghe semnală un peşte uriaş care se zbenguia greoi pe urmele iahtului. Căpitanul John Mangles îl înştiinţă pe lordul Eduard. Acesta urcă imediat pe punte împreună cu maiorul Mac Nabbs şi-l întrebă pe căpitan ce vietate crede că ar putea fi.
— Milord, cred că este un rechin de o mărime apreciabilă, răspunse John Mangles.
— Un rechin în aceste ţinuturi! exclamă surprins Glenarvan.
— Se prea poate, răspunse căpitanul. Peştele acesta face parte dintr-o specie de rechini pe care o întâlneşti în toate mările şi la orice latitudine. E aşa-zisul „balance-fish”[1]. Şi pun rămăşag că avem de-a face cu unul din aceşti peşti blestemaţi! Putem încerca să-l vânăm; bineînţeles dacă milord consimte şi dacă această vânătoare e pe placul lady-ei Glenarvan. Atunci vom şti precis despre ce e vorba.
— Care-i părerea dumitale, Mac Nabbs? îl întrebă lordul Glenarvan pe maior. Să încercăm aventura?
— Sunt de aceeaşi părere cu dumneata, răspunse liniştit maiorul.
— De altfel, continuă John Mangles, am face foarte bine să mai curăţăm apele de câte una din dihăniile acestea grozave. Să nu scăpăm ocazia. Vom avea un spectacol straşnic şi, în acelaşi timp, vom face şi o faptă bună.
February 13, 2024
“I figli del Capitano Grant - Australia e Pacifico” è una lettura che, per quanto lunga, risulta interessante. Essendo la “seconda parte” di tutto il romanzo mi è pesato leggere delle stesse cose e degli stessi personaggi, però non posso dire che non mi sia piaciuto, anzi. Tutti i personaggi sono interessanti e non posso non dire che il mio preferito non sia Paganel, perchè il suo Mac Nabbs e Jacques Paganel è il duo che non sapevi di volere, un po’ alla Amadeus e Fiorello (siamo in periodo Sanremo, comprendetemi). Nel primo libro tutta la vicenda di cercare Grant costituiva il punto di maggior interesse ed essendo per una buona parte anche quello del secondo mi è sembrato un po’ ripetitivo. Nonostante ciò nulla risulta scontato, anzi più ci si avvicina alla fine più ci sono sempre più colpi di scena e ribaltamenti della storia. Mi è piaciuta molto la storia di Ayrton/Ben, con la sua “redenzione finale” e il colpo di scena che riguarda il suo personaggio probabilmente è stato il più inaspettato. La scena finale di ritrovamento del Capitano Grant è molto commovente, questo non glielo si può togliere, nonostante tutto il finale sia una grandissima botta di culo. In realtà osservando più attentamente l’andamento di tutta la vicenda, dal ritrovamento della bottiglia all’approdo all’isola di Tabor c’è una fatalità, un butterfly effect incredibile che porta a tutto quello che è successo. Nonostante tutto lo spirito d’avventura ci sono anche molti momenti divertiti, principalmente legati a Paganel ma non solo (a me ha fatto pisciar dal ridere quando nel primo libro Mary e John cercano di non farsi scoprire e “quinidi - secondo Verne - tutti sapevano già di loro”). Le descrizioni sono molto dettagliate e fanno entrare molto nella narrazione, anzi, a volte sono anche troppo dettagliate e fanno perdere interesse molto velocemente. L’epopea (nome degno dopo tutto ciò che è capitato a questi poveri cristiani) della compagnia di Glenarvan mi ha fatto ridere, commuovere, meravigliare e provare tantissime emozioni, su questo con Verne non ci si sbaglia mai a mio avviso.
November 15, 2019
"—España, Rusia, Austria, Prusia, Francia...
—Son provincias y no Estados —dijo Toliné.
—¡Cáspita! —exclamó el secretario de la Sociedad de Geografía, quitándose los anteojos.
—Sin duda, España, capital Gibraltar.
—¡Admirable! ¡Perfecto! ¡Sublime! ¿Y Francia? Como soy francés me alegraría saber a quién pertenezco.
—Francia —respondió tranquilamente Toliné— es una provincia inglesa, cuya capital se llama Calais.
—¡Calais! —exclamó Paganel—. ¡Cómo! ¿Crees que Calais pertenece aún a Inglaterra?
—Sin duda.
—¿Y que es la capital de Francia?
—Sí, señor, allí reside el gobernador, Lord Napoleón...
Al oír estas últimas palabras, Paganel rompió a reír con toda su fuerza. Toliné no sabía qué pensar. Le habían preguntado, y había respondido lo mejor posible. Pero él no tenía la culpa de la singularidad de sus respuestas; ni siquiera la sospechaba. Sin embargo, no parecía desconcertado, y aguardaba con aplomo la terminación de aquellos arrebatos."
Julio Verne, Los hijos del capitán Grant II.
—Son provincias y no Estados —dijo Toliné.
—¡Cáspita! —exclamó el secretario de la Sociedad de Geografía, quitándose los anteojos.
—Sin duda, España, capital Gibraltar.
—¡Admirable! ¡Perfecto! ¡Sublime! ¿Y Francia? Como soy francés me alegraría saber a quién pertenezco.
—Francia —respondió tranquilamente Toliné— es una provincia inglesa, cuya capital se llama Calais.
—¡Calais! —exclamó Paganel—. ¡Cómo! ¿Crees que Calais pertenece aún a Inglaterra?
—Sin duda.
—¿Y que es la capital de Francia?
—Sí, señor, allí reside el gobernador, Lord Napoleón...
Al oír estas últimas palabras, Paganel rompió a reír con toda su fuerza. Toliné no sabía qué pensar. Le habían preguntado, y había respondido lo mejor posible. Pero él no tenía la culpa de la singularidad de sus respuestas; ni siquiera la sospechaba. Sin embargo, no parecía desconcertado, y aguardaba con aplomo la terminación de aquellos arrebatos."
Julio Verne, Los hijos del capitán Grant II.
November 1, 2023
Și volumul al doilea mi-a plăcut cel mai mult. Eu v-am zis că în cartea asta o să găsească pe căpitan, și uite că au găsit și s-a terminat cu bine, odată întorși acasă și sărbătoriți. M-a șocat să aflu că Ben Joyce era, de fapt, Ayrton. Nu se putea așa ceva, nu contează. În rest, toate bune și frumoase. Cu întâmplări, cu ieșiri și cu un final bucuros, dar fericit. A fost foarte fain.
April 29, 2025
A las dos recibió Lord Glenarvan un parte telegráfico concebido en los siguientes términos. *Twofold Bay. Duncan partido 18 corriente, destino desconocido*.
Ya no cabía duda. El honrado yate escocés se encontraba en manos de Jon Beyce Aytron, convertido en buque pirata. Lord Glenarvan sucumbia en la lucha, acababa de ser vencido en el continente australiano por la pervercidad de los hombres.
Ya no cabía duda. El honrado yate escocés se encontraba en manos de Jon Beyce Aytron, convertido en buque pirata. Lord Glenarvan sucumbia en la lucha, acababa de ser vencido en el continente australiano por la pervercidad de los hombres.
This entire review has been hidden because of spoilers.
September 19, 2018
Soooo incredibly long but I quite liked Paganel
March 26, 2021
O carte frumoasă, care cuprinde o aventură de neuitat ✨☁️
April 7, 2021
Écouté sur Librivox.org.
May 6, 2023
Puntuación: 2.5 estrellas de 5
Este es el segundo volumen de los tres que comprenden esta historia. En esta ocasión, la comitiva del “Duncan”, encabezada por Lord Glenarvan, dejan Argentina para dirigirse a Australia en busca de pistas que los lleven al paradero del desaparecido capitán Grant.
Debo decir que este volumen me gustó menos que el primero, en gran parte debido a que la trama se desvía muchísimo para enfocarse en la historia de Australia. Esto no quiere decir que no sea interesante aprender sobre Australia; lo es. Mi crítica va más enfocada a que se nota que toda la historia de “Los Hijos del Capitán Grant” pudo haber sido condensada en un solo volumen, sin perder ningún punto importante de la trama e incluyendo datos curiosos sobre el lugar que visitan. No había ninguna necesidad de extenderse tanto. El autor perdió mi interés en varias ocasiones a lo largo de la lectura.
Por otro lado, siento que, en este volumen, los personajes empeoraron en vez de mejorar. Hubo varios indicios obvios de situaciones altamente sospechosas que, sin embargo, no despertaron el instinto de ninguno de los aparentemente “experimentados” miembros de la comitiva. Esto es algo que me irritó en gran manera y, sumado a lo lento del avance de la historia y a las largas disertaciones sobre Australia, hicieron que mi frustración se incrementara conforme avanzaba la lectura. El colmo llegó cuando, al final, el autor nos dejó colgados con un “cliffhanger”.
Espero que la última parte sea más interesante y dinámica que esta segunda.
Este es el segundo volumen de los tres que comprenden esta historia. En esta ocasión, la comitiva del “Duncan”, encabezada por Lord Glenarvan, dejan Argentina para dirigirse a Australia en busca de pistas que los lleven al paradero del desaparecido capitán Grant.
Debo decir que este volumen me gustó menos que el primero, en gran parte debido a que la trama se desvía muchísimo para enfocarse en la historia de Australia. Esto no quiere decir que no sea interesante aprender sobre Australia; lo es. Mi crítica va más enfocada a que se nota que toda la historia de “Los Hijos del Capitán Grant” pudo haber sido condensada en un solo volumen, sin perder ningún punto importante de la trama e incluyendo datos curiosos sobre el lugar que visitan. No había ninguna necesidad de extenderse tanto. El autor perdió mi interés en varias ocasiones a lo largo de la lectura.
Por otro lado, siento que, en este volumen, los personajes empeoraron en vez de mejorar. Hubo varios indicios obvios de situaciones altamente sospechosas que, sin embargo, no despertaron el instinto de ninguno de los aparentemente “experimentados” miembros de la comitiva. Esto es algo que me irritó en gran manera y, sumado a lo lento del avance de la historia y a las largas disertaciones sobre Australia, hicieron que mi frustración se incrementara conforme avanzaba la lectura. El colmo llegó cuando, al final, el autor nos dejó colgados con un “cliffhanger”.
Espero que la última parte sea más interesante y dinámica que esta segunda.
January 15, 2024
Siguen las aventuras de los hijos.
Ahora se trasladan a Australia y se sigue disfrutando la pluma de Verne
Ahora se trasladan a Australia y se sigue disfrutando la pluma de Verne
July 22, 2025
Dit was mijn Jules Verne-ontmaagding, benieuwd naar meer!
December 4, 2025
mi favorito de la trilogía
January 16, 2021
o capodoperă, exact cum am fost învățați de toate cărțile marelui Verne. ceva unicat, plin de minuni legate de unicul zeu al creștinilor, Dumnezeu.
November 2, 2018
Leer a julio Verne es siempre una delicia, es un estupendo narrador , te mantiene siempre interesado en lo que cuenta y además aprendes otras cosas como en este caso, geografía, botánica, zoología, antropología
Este libro es una continuación de los hijos del capitán grant, donde narra la búsqueda del capitán en australiana y Nueva Zelandia
Es una historia llena de aventuras y de giros inesperados, muy entretenida
Este libro es una continuación de los hijos del capitán grant, donde narra la búsqueda del capitán en australiana y Nueva Zelandia
Es una historia llena de aventuras y de giros inesperados, muy entretenida
March 24, 2025
La segunda parte de la trilogía sigue siendo muy informativa, quizás de más, pero sigue siendo enriquecedor leer a este escritor. La historia da un giro en la trama que resulta intrigante e invita a seguir leyendo.
April 16, 2014
I loved this book , just like the First one of these series! Though it was slow in the middle but VERY INTERESTING in the end , I still really enjoyed it! I never thought that there could be so much mystery, assassination , justice and evilness. My favorite character was of course Paganel. He is the most funny yet a very clever ,curious and cunning person in the group. Though I thought that Major was the smartest in the group about Ayrton. One would know something in this book without having a surprise after they finished the book.
Overall the book was FANTASTIC and I recommend it from 11 and upwards.
Overall the book was FANTASTIC and I recommend it from 11 and upwards.
May 25, 2015
Second part on this series has let me down a bit. The adventure part of the book was reduced and the extense description of geography and history was significantly increased. Verne evidently wanted to express a large investigation on events and places of the australian region and other isles visited by the characters. I turnes a bit boring a looses que attraction to the real story. I'm reading this book along with my daugther that needs to read it for school and I can notice she doesn like it as much as the first part too. I hope third part is better.
November 4, 2013
Her ne kadar bazı bölümleri Jules Verne'in öğretici misyonundan nasibini almışsa da, ilk bölüme göre macera yönünün fazla olması romanı daha okunabilir kılıyor.
Bir de aşağıdaki alıntıyı çok sevdim.
"Altın yataklarına sahip ülkeler asla ayrıcalıklı değildir. Ancak tembel insanlar buralarda toplanır, asla güçlü ve çalışkan ırklar değil. Delikanlı, en üstün ülke altın ülkesi değil, demir ülkesidir!"
Bir de aşağıdaki alıntıyı çok sevdim.
"Altın yataklarına sahip ülkeler asla ayrıcalıklı değildir. Ancak tembel insanlar buralarda toplanır, asla güçlü ve çalışkan ırklar değil. Delikanlı, en üstün ülke altın ülkesi değil, demir ülkesidir!"
June 23, 2013
Un naufragio, un mensaje incompleto en una botella, un sabio francés, un Lord escocés con dinero, tiempo y un barco, y los hijos del capitán Grant: ingredientes suficientes para vivir aventuras exóticas en los mares del Sur.
Displaying 1 - 30 of 34 reviews