I.Al. Bratescu-Voinesti (1868-1946) este unul dintre nuvelistii nostri proeminenti. G. Calinescu, in monumentala sa Istorie, releva ca scriitorul „ocupa in literatura romana un loc remarcabil“. Bratescu-Voinesti este prin excelenta scriitorul care a ridicat valul de pe multe din nestiutele drame omenesti, zugravindu-le in pagini emotionante, cu finete si induiosare, cu spirit de intelegere si compasiune. Schitele inspirate din lumea necuvantatoarelor, a pasarilor si animalelor – ca si la Emil Garleanu – sunt strabatute de un cald sentiment de umanitate. Memorabila schita Puiul, la orice noua lectura, induioseaza pana la lacrimi. Prepelita isi iubeste puii, e gata de sacrificii, se zbuciuma pentru fericirea lor ca o adevarata mama.
Ioan Alexandru Brătescu-Voinești s-a născut la Târgoviște, pe 1 ianuarie 1868, ca descendent al unei familii de boieri. Eroul din nuvela „Neamul Udreștilor” e un strămoș al scriitorului. A făcut Liceul și Universitatea la București. A fost judecător în București, Ploiești, Pitești, Craiova și Târgoviște, unde în anul 1896 s-a stabilit definitiv. A fost membru al Academiei Române din 1918. În anul 1945 a câștigat Premiul Național Pentru Proză. După 1937 alunecă în atitudini profasciste, teoretizate în opuscule programatice: Huliganism (1938), Germanofobie (1940).
În literatură a debutat sub îndrumarea lui Titu Maiorescu, care i-a fost profesor. Primul volum, culegerea „Nuvele și schițe” i-a apărut în 1903. A urmat în 1906 „În lumea dreptății”, iar în 1912, „Întuneric și lumină”. În anii primului război mondial a scris, în colaborare cu A. de Herz (1887-1936), o piesă de teatru numită „Sorana”. În perioada interbelică a publicat mai puțină proză.
Este cunoscut în special pentru scrierile sale pentru copii: „Puiul” (tragica moarte a unui pui de prepeliță), „Privighetoarea”, „Bietul Tric”, „Niculăiță Minciună” (un copil isteț de la țară neînțeles de săteni) ș.a.
S-a stins din viață în anul 1946, pe 14 decembrie, la București.