Radu Paraschivescu was born in 1960 in Bucharest, and grew up in Lugoj (Timiş), where he suffered a severe regime on home made chocolate, sugar candy and Doboş cake; he was accustomed to the idea that life is sweet and must be greedily crunched.
He is a translator and co-author of two reference works in the sports literature (Larousse Encyclopedia of footbal and Athens Olympic Games in Athens: 1896-2004). He translated nearly sixty books of English, American, Canadian and French authors.
He published two novels (Efemeriada şi Balul fantomelor), a volume of stories about Bucharest (Bazar bizar) and one essay about dishonesty in sports (Fanionul roșu - 2005), for which he received the "Ioan Chirilă" National Award for best sports book of the year.
He also wrote: Mi-e rău la cap, mă doare mintea - 2007 Fie-ne tranziţia uşoară - Perle româneşti - 2006 Ghidul nesimţitului - 2006 Dintre sute de clişee - 2009
O carte de 6 stele daca ne-am ghida dupa modul de evaluare GR. Lecturarea ei a fost ca un dus fierbinte pe timp iarna de unde nu doream sa mai ies, ca drept dovada am citit-o (cu multa placere, as adauga) in mai putin de 24 de ore.
Am deschis cartea, am dat o pagina si ajung la pagina in al carui centru se afla scris mare titlul cartii si, dedesubt, scris cu pixul vad „Lectura placuta, Radu Paraschivescu”. CUM? Initial ma gandesc daca nu cumva am scris eu cand am cumparat-o. Cum naiba? Stai asa, cum am cumparat-o? A, da! Am facut comanda pe net si mi-a fost livrata prin curier. Adica... adica cum? E fix semnata de autor, supriza ca asta mai rar mi-a fost dat sa vad, chiar m-a luat pe nepregatite intr-un mod placut si asta era abia inceputul caci m-am apucat nerabdator de ospatul literar avand in minte impresia pe care mi-a lasat-o precedenta opera a aceluiasi scriitor pe care am parcurs-o cu doar cateva luni in urma, „Fluturele negru”.
Povestea e simpla, poate fi rezumata in 2 randuri: in toamna lui `96, un profesor de liceu bucurestean, „cvadriplu divortat”, ajunge printr-o conjunctura nefavorabila sa fie racolat si apoi constrans prin santaj sa devina dealer de droguri pentru nici mai mult nici mai putin decat elevii de liceu. Povestea e banala ca mersul cu autobuzul fara bilet, insa, ceea ce impresioneaza e stilul cu care construieste paralele, comparatii, intersectii etc intre diferite personaje care apar la televizor, dive, vedete, intamplari, stari, stiri si multe altele prezente pe taram mioritic sau din afara; o satira a societatii romanesti a anilor `90 dintr-o perspectiva subiectiv-umoristica, totul frumos ambalat intr-o limba romaneasca pura, cu expresii uzuale, actuale care dau senzatia de adevarat grai romanesc ca berea rece intr-o dupa-amiaza caniculara plina de traduceri in romana „englezita”, care e doar traducere, adaptarea a ramas pe undeva uitata. Vorba lu` nea Ion: „s-a pierdut in meandrele concretului”.