Dragul meu turnător

by Gabriel Liiceanu

„Mie mi se pare că nimeni dintre cei care s-au întâlnit cu imaginea lor pusă pe masa de disecţie a Securităţii n-ar trebui să tacă. Fiecare bucăţică din această experienţă satanică, oricât de măruntă ar fi ea, ar trebui adusă în conştiinţa celorlalţi, împreună cu cei care, pierzându-şi calitatea de «seamăn», au făcut-o cu putinţă.“ (Gabriel LIICEANU)

Genres: Romania, Nonfiction, History, Romanian Literature

424 pages, Paperback

First published October 1, 2013

About the author

Gabriel Liiceanu este un filozof, interpret și scriitor român. Discipol al filozofului Constantin Noica, în perioada comunistă s-a făcut remarcat ca interpret al filozofului german Martin Heidegger. Din 1990 este directorul Editurii Humanitas, una dintre cele mai importante instituții culturale române, proiect formulat în anii Școlii de la Păltiniș.

După Revoluția din 1989 a participat la principalele dezbateri publice din spațiul cultural și politic românesc, dobândind statutul de intelectual public important, dar stârnind în același timp și critici acerbe. În 1995 a apărut filmul documentar Apocalipsa după Cioran, după un scenariu de Gabriel Liiceanu, conținând singurul interviu românesc filmat al filozofului Emil Cioran. După 2000, a realizat împreună cu Andrei Pleșu emisiuni culturale de televiziune (Altfel, la Realitatea TV și 50 de minute cu Pleșu și Liiceanu la TVR1). În prezent este membru al Societății Române de Fenomenologie și al Grupului pentru Dialog Social.

Reviews

[Roxana Chirilă · Rating 4 out of 5]

Ușor repetitivă, puțin cam insistentă, dar valoarea ei constă în faptul că expune o realitate măruntă a unui om cu o gândire aproximativ liberă într-o țară comunistă. Fără să fie sălbatică, cutremurătoare sau să descrie scene de violență fizică, e totuși neliniștitoare. Nu cunosc persoană de astăzi care să nu fi putut ajunge „dușman” în acele vremuri, a cărei gândire adevărată să nu fi fost privită cu suspiciune, care să nu fi putut ajunge sub urmărirea unei Securități paranoice în căutare de ceva care să-i justifice existența.

Figura turnătorului și figurile securiștilor sunt mult mai îngrijorătoare când sunt privite ca aparținând unor oameni și nu unor monștri cu chip uman. Grotescul acțiunilor lor devine mult mai greu de separat de noi și de ai noștri când e privit de la rădăcinile sale comune, obișnuite.

Teoretic nu e o carte care vrea să acuze, dar acuză totuși prin fiecare versiune a întrebării „cum ai putut?” - oricare ar fi răspunsul, simți revolta lui Liiceanu împotriva turnătorului, împotriva Securității, împotriva sistemului. Cum au putut ei să facă tot ce au făcut? Cum de și-au lăsat conștiințele ucise?... Însă nu pot spune că m-ar fi deranjat prea tare.

Ceea ce m-a deranjat însă a fost faptul că Liiceanu a (re)scris apărarea maiorului Ion Pătrulescu și povestea locotenentului-major C.A., securiști în dosarul lui, conform faptelor reale, dar în propriul lui stil. E o ficțiune căreia i se simte falsitatea într-un stil prea poetic, prea cizelat - și prea Liiceanu. Le consider note discordante, cred că înțeleg rațiunea pentru care le-a scris astfel, dar cred că aș fi preferat să citesc fragmente din înregistrările lor la procese, chit că ar fi fost mai seci, mai agramate sau mai puțin coerente. Aici simți că ți se impune o interpretare oarecum romantică a caracterelor.

Nota 5/5 pentru intenție, pentru valoarea faptelor descrise, pentru adăugarea elementelor din dosar, pentru înțelegerea pe care o capeți despre o viață oarecum normală și despre o societate bolnavă. Din perspectiva asta, e o carte care mi se pare că merită să fie citită.

Nota 3/5 stilistic.

[Diana Holban · Rating 4 out of 5]

Dincolo de capacitatea de a reda extrem de bine absurdul perioadei comuniste, Liiceanu a reuşit să contureze o carte extrem de amuzantă mai ales prin redarea unor pasaje din dosarele pe care securiştii le întocmiseră la adresa lui. "Turnătorii" lui Liiceanu nu erau tocmai printre cei mai "de soi" şi nu doar că nu reuşeau să surprindă esenţa conversaţiilor pe care el le avea cu diferiţi prieteni etc. dar absolut toate transcrierile erau pline de greşeli gramaticale, nume de filosofi scrise greşit, concepte literare pe care turnătorul se mulţumeşte doar să le redea sub forma unor puncte de suspensie etc.

[Bianca Borea · Rating 4 out of 5]

"Orice scriere este ratată dacă, traversând-o, cititorul nu se întâlnește cu sine și nu cade, împreună cu autorul, în acolada unei mari îmbrățișări.'

Foarte inspirată alegerea lui Liiceanu de a se 'trata' prin scrisori către turnător. Acesta i-a și răspuns printr-o carte "De ce, domnule Liiceanu"? pe care nu cred că o voi citi. Ce ar avea de spus un fost turnător? Și cui i-ar mai păsa după atât de mult timp? Prea târziu pentru a mai putea face dreptate. Și cine zice că s-ar face?

Constat, citind această carte, cât de multă paranoia, dezinformare, lipsă de educație și irosire a resurselor materiale se promova în regimul comunist. Unele par să continue și azi și mă face să mă întreb: când se va lepăda poporul ăsta de obiceiurile nocive și înapoiate?

[Daniela · Rating 3 out of 5]

Too personal, too much like a confession. But his tone is comforting and the subject is still revealing.

[Cosmin · Rating 4 out of 5]

O relatare la persona intai despre practicile securității. exceptional scrisa

[Socrate · Rating 4 out of 5]

În ziua aceea telefonul a sunat lung la secretariatul editurii. Secretara, care tocmai umplea două ceşti de cafea din cafetiera pusă pe pervazul ferestrei cu privelişte spre soclul unde fusese cândva statuia lui Lenin, a trebuit să traverseze camera şi să ocolească biroul. — Humanitas! a răspuns, mulţumită că ajunsese la telefon la timp. Un domn, acţionar la „S.C. Humanitas S.A.“, voia să-şi vândă acţiunile. Cum trebuia să procedeze? Secretara mi-a transmis după o vreme mesajul. Telefonul primit la editură m-a trezit dintr-o torpoare în care mă complăceam de câţiva ani buni. Mai precis, din 2006, de când avusesem prima oară în faţă propriul meu „dosar de urmărire informativă“, deschis în 1971 şi depozitat vreme de peste trei decenii în Arhivele Securităţii. Şi atunci aflasem. Dumnezeule! mi-am zis. Au trecut peste două decenii de când cel mai activ, după cum rezulta din Dosar, dintre turnătorii mei din anii ’70 devenise, în 1991, acţionar la Humanitas. La societatea comercială care luase naştere la iniţiativa mea! Cum se ajunsese aici?

[Bibliotraveller]

Prin această carte, Gabriel Liiceanu răspunde şi la întrebarea ”«De ce arată România altfel?» (care „nu este o întrebare deloc complicată, de fapt”): «România arată altfel pentru că vremurile noi au fost făcute de oameni vechi, cu tehnicile vechi adaptate la o situaţie nouă [….] De fapt nu e nevoie de o mare forţă analitică pentru a înţelege că «România tranziţiei» s-a construit pe clanurile fostei Securităţi, adaptate rapid la o nouă conjunctură politică şi economică. A profita de incognito-ul în care lucraseră şi a ocupa în mod paşnic centrele de putere ale societăţii, mimând formele lor de funcţionare democratică şi deturnându-le fondul, iată formula simplă şi eficace adoptată de cei care, până în 1990, trăiseră în culisele puterii.» ”(p.343)

[Victor · Rating 3 out of 5]

Foarte greu de digerat. Probabil unui filozof pasionat de istorie i-ar fi facut mai multa placere dar la mine nu a fost cazut. Au fost unele capitole interesante (cel unde este prezentat Irme Toth) sau cel al lui Patrulescu. Dar in proportie de (si nu exagerez) 50%, cartea se repeta. Spre final devine deja insuportabil, e ceva de genul 90% text remestecat, 10% alta concluzie.
p.s. carte buna (dar nu pentru mine)

[Diana Babii · Rating 4 out of 5]

“ Și acum mă intorc la dumneavoastră, dragul meu turnător. Am făcut tot acest lung excurs ca să-mi explic cum de ați ajuns să vă stărpiți atât de bine conștiința. V-am întrebat la un moment dat dacă dormiți cu somnifere. Mi-ați răspuns că nu. V-am invidiat. “

[Maddelline · Rating 4 out of 5]

Se încearcă a fi o analiză cât este posibil de obiectivă a utilității activității Securității de către subiectul unuia dintre dosarele "importante"

[Anda Ionescu · Rating 4 out of 5]

fiind fascinata de lumea comunista, nu pentru ca as fi vreo nostalgica, ci pentru ca ador distopiile si mi se pare ca ce a fost inainte de '89 seamana foarte mult cu o fictiune, am gasit cartea asta intr-adevar fascinanta. nu e o capodopera, nu e nici macar o lectura placuta, de multe ori m-am plictisit si alte carti mai placute i-au luat locul, dar asta poate din cauza atmosferei, nu neaparat din cauza stilului. scrisa sub forma unor scrisori carte turnatorul lui Gabriel Liiceanu, vorba cuiva de aici, poate parea repetitiva. pe langa scrisorile din parte lui Liiceanu, mai avem vreo doua capitole, unul din partea securistului care se ocupa de dosar si unul despre filatorul lui. e ciudata lumea aceea de care povesteste Liiceanu si de care si el a aflat abia dupa anii 2000 cand si-a vazut dosarul. nu pot sa-mi inchipui socul pe care l-a avut, aproape ca pare fictiv totul... sentimentul asta de fictiune te urmareste la tot pasul, dar cand ne gadim ca "alea au foat vremurile" si ca efectiv era 14300 de agenti de securitate si 450000 de informatori, te intrebi in ce lume traim azi, si la fel ca autorul, ce s-a intamplat cu oamenii aia?! in ce directie ne indreptam de fapt si la ce nivel s-a ajuns sau se va ajunge cu supravegherea, si intr-o nota mai sumbra, cineva mai contemplativ ar putea sa se intrebe, oare eu ce-o sa gasesc in dosarul meu?