În mai 2006, Editura Trei a publicat o carte ce avea să se bucure de un mare succes de piaţă, nu numai în Marea Britanie, ci şi în România: Belle de Jour. Aventurile intime ale unei prostituate de lux londoneze. Cartea cu pricina provocase deja scandal în mediile literare engleze, care încercaseră în zadar să o "repereze" pe enigmatica autoare a unui text atât de îndrăzneţ şi picant. Se pare că poveştile atrag după ele alte poveşti: în octombrie 2006, am primit un fragment care se intitula, nici mai mult, nici mai puţin: Aventurile intime ale unei prostituate de lux bucureştene. Autoarea ne mărturisea pasiunea pe care i-o stârnise lectura lui Belle de Jour şi imboldul pe care l-a avut de a crea o replică românească. Ideea ar fi rămas la stadiul de şotie, dacă nu ar fi devenit de fapt o capcană, de îndată ce ne-am lăsat, la rândul nostru, captivaţi de cele câteva pagini primite şi citite. Misterioasa autoare ne-a propus un pact pervers şi, se pare, irezistibil: "continui să scriu dacă îmi publicaţi cartea, nescrisă încă, dar care promit să fie gata până la sfârşitul anului". Lucrurile au decurs aşa cum a vrut ea. Însă nu am încetat să ne întrebăm: cine este această Belle de Nuit care ne urmăreşte din umbră precum un spion, ne citeşte cărţile, ne oferă dezvăluiri despre scandalurile bucureştene de culise, practic, ne seduce până la a ne convinge să o publicăm?
Dacă nu i-ai făcut faţă limbajului picant al lui Adrian Teleşpan în Cimitirul, atunci cartea asta nu e pentru tine. Dacă ţi s-a spus că această carte este o poveste de dragoste cu mult sex, atunci ai fost minţit(ă).
Personajul principal este îndrăgostită de viaţă, de propria-i fiinţă, de libertatea ei şi de sex. Nu ezită să facă comentarii asupra moravurilor si pudităţii românilor, spune bancuri şi face referinţe literare (ca orice fostă tocilară la Filologie care nu poate să scape de acest obicei). Mor după un sequel!!!
Mi-a plăcut cartea fiindcă a fost o lectură lejeră, autoarea se prezintă cu dezinvoltură şi tratează sexul fără ocolişuri şi cu mult umor. Crăpam de râs la unele capitole aşa că, dacă nu deranjează umorul mai deocheat, vă poftesc la lectură!
Nu toate cărțile sunt făcute pentru Nobel. Nu toate cărțile se vor premiate cu Pulitzer - sau, de fapt, toate se vor, dar nu toți scriitorii trăiesc cu speranța, certitudinea că scriind cartea respectivă se vor bucura de notorietate și premii. Unele cărți sunt făcute ca să fie citite și atât - citite din plăcere, din lipsă de ocupație. Uneori, de fapt, chiar simți nevoia să citești o carte care să te relaxeze, care să fie ușoară și lipsită de substrat, de înțelesuri, metafore, ambiguități, interpretări.
O lectură ușoară, de actualitate și care nu te solicită nici intelectual, nici emoțional. Nu este o carte cu mult sex. Este, mai degrabă, un jurnal de bord al unei fete care nu e prostituată cu acte în regulă, cu o idee copiată (dar în mod asumat) după arhicunoscutul blog al englezoaicei Belle de Jour. Da, merită citită, dar nu e o carte de căpătâi, nu e un musai în bibliotecă, iar acest lucru probabil că se datorează modului în care a fost scrisă. Ideea e interesantă și captivantă, dar se simte că totul a fost făcut pe grabă și, mai ales, se simte ca autorul e de sex masculin. Sunt anumite replici pe care nici pe naiba nu ar putea să le gândească o femeie și chiar câteva greșeli în care Belle de Nuit vorbește despre ea la genul masculin. Cel mai probabil, autorul este Dan Sociu, care a scris și postfața lucrării, iar această carte a fost mai mult o manevră de publicitate din partea editurii Trei.