Al doilea roman istoric al scriitorului finlandez, publicat în 1948, la trei ani distanță de celebrul Egipteanul, este o carte cu adevărat copleșitoare, o cronică plină de viață și de oroare a Europei Occidentale din secolul al XVI-lea. Din punctul meu de vedere, fraza care descrie cel mai bine acest roman extraordinar este reprezentată de reproșul pe care eroul principal îl adresează socrului său, tatăl Barbarei, în momentul în care înțelege cât de mult își urăște acesta propria fiică, convins fiind de faptul că Barbara este vrăjitoare: "nebunia lumii este mult mai mare decât credeam!" Mika Waltari reușește în acest roman să descrie grozăviile acelei epoci, plasându-l în centrul evenimentelor pe "naivul și sentimentalul" (pentru a cita unul dintre marii scriitori contemporani) Mikael Karvajalka, un orfan născut în 1502 sau 1503 în afara căsătoriei, a cărui mamă s-a sinucis, fiind crescut de doamna Pirjo, o vrăjitoare bună la suflet din Turku, orașul natal al lui Mikael.
Pe scena romanului se perindă numeroase personalități istorice - conducători politici și militari, lideri religioși, artiști, filosofi și gânditori de tot felul etc. - însă la fel de remarcabil este modul în care autorul descrie mișcările colective, personajele secundare, extrem de numeroase, de altfel, fiind foarte puternic conturate.
Așa cum spuneam, acțiunea romanului surprinde numeroase evenimente istorice relevante din epocă, în care Mikael și Antti Kallenpoika, prietenul său ce are rol de Sancho Panza, sunt implicați, fie din pură întâmplare, fie pentru că au un talent deosebit în a căuta necazurile cu lumânarea. Astfel, romanul conține:
- luptele dintre suedezi și danezi;
- mediul academic din Paris, unde studiile se puteau întinde de-a lungul a cincisprezece ani (drumul până la Paris al eroului nostru este împănat de descoperiri înspăimântătoare: "nu era zi de la Dumnezeu să nu trecem pe lângă o spânzurătoare. Fiecare spânzurătoare ne spunea că prin apropiere se află un oraș în care legile sunt prețuite");
- asediul Stockholmului (un veritabil masacru, în realitate: "era o atât de mare confuzie și dezordine în piața centrală a Stockholmului, încât unii oameni ce veniseră din întâmplare să privească execuția au fost luați din mulțime și decapitați. Că a fost o eroare sau o intenție, n-aș putea spune. Această sălbatică orgie a morții depășea orice închipuire nebunească, iar cei care fuseseră târâți la eșafod fără nicio judecată erau descumpăniți și lipsiți de vlagă, ca vitele duse la tăiere");
- asediul fortăreței din Turku de către armata condusă de nobilul Gustav, ce dorea să elibereze Finlanda de dominația regelui Cristian al Danemarcei: "Toată iarna am respirat duhoarea putredă a cadavrelor celor spânzurați și am auzit în urechi croncănitul corbilor. Fata pe care o iubeam a pierit spânzurată, iar pe buna mea mamă oamenii au învinuit-o că-i vrăjitoare și au omorât-o cu pietre";
- șocul provocat de publicarea celor 95 de Teze ale lui Luther;
- vânătoarea de vrăjitoare (câteva detalii înfiorătoare: victima acuzată de vrăjitorie trebuia să plătească costurile incarcerării și judecării sale, indiferent dacă era achitată sau nu; inclusiv animalele erau interogate/torturate, deoarece Satana poate să ia orice chip dorește);
- bătălia de la Pavia, în urma căreia regele Franței, Francisc I, este capturat și devine prizonierul lui Carol I, împăratul Spaniei: "După două ore, totul se isprăvise. Douăzeci de mii de bărbați zăceau morți în parc: francezi, elvețieni, germani, spanioli, italieni, nobili și plebei, cavaleri cu armuri aurite și simpli sulițași. Prada de război era mare, victoria și mai mare, așa că, de bucurie, am cântat, am urlat, am jefuit, am mâncat și ne-am uitat suferințele, deși, după aceea, mulți au murit din rănile cumplite căpătate în timpul bătăliei";
- războaiele țărănești din Germania, în care figurile dominante la nivel dogmatic sunt Thomas Müntzer și Martin Luther, căruia autorul îi face un portret deloc flatant; iată o mostră din pledoaria lui Luther la adresa revoltei țăranilor: "Înjunghiați, loviți, ucideți pe cine puteți! Gândiți-vă că nimic nu este mai otrăvitor, mai criminal și mai satanic decât un om rebel. El trebuie omorât ca un câine turbat. Zdrobiți-l! Dacă nu, el vă va zdrobi, iar împreună cu voi, va zdrobi întreaga națiune";
- moartea lui Thomas Müntzer: "Călăul a retezat capul lui Müntzer, fiindcă, orice s-ar spune, el fusese hirotonisit preot odinioară și se putea bucura de acest privilegiu, dar Pfeiffer a fost spânzurat ca oamenii de rând. Acest zdrăngănitor de sabie de Pfeiffer a sfidat moartea, nu s-a pierdut cu firea în fața călăului și i-a amuzat teribil pe soldați";
- victoria armatei sultanului asupra ungurilor la Mohács: "Tânărul rege Ludwig murise, iar împreună cu el muriseră și nobilii, arhiepiscopii și episcopii Ungariei care-l urmaseră în luptă. Timp de o săptămână plutiseră pe Dunăre cadavrele umflate și, după ce trecuseră orașul Buda prin sabie și foc, turcii ajunseseră la porțile Vienei". În realitate, niciunul dintre eroii noștri nu va participa la acest dezastru.
- "la începutul lunii ianuarie am plecat împreună cu oastea ducelui de Bourbon spre Roma. Astfel a început pentru mine sângerosul an de neuitat 1527". Devastarea Romei este descrisă în aceleași culori sumbre, dar pe deplin elocvente: "Jaful a ținut opt zile și opt nopți, iar eu, dacă vreau acum să-mi imaginez cum este în infern, n-am decât să închid ochii și să-mi amintesc acele zile. Nu există crimă, profanare, viciu, sălbăticie, orgie, pe care sufletele bolnave ale oamenilor să și le imagineze, să nu se fi săvârșit în acele zile". Este posibil să-mi fi scăpat unele evenimente, însă și așa sunt destule. Modul în care s-a documentat Mika Waltari pentru acest roman îți taie răsuflarea. Iar scriitura este, fără doar și poate, un alt atuu al cărții.
În final, există totuși un regret și anume faptul că, deși au trecut 19 ani de la apariția acestui volum, editura Polirom nu a publicat încă partea a doua a aventurilor inegalabile ale eroului nostru, astfel încât cititorii de la noi să vadă modul în care Mikael și Antti au ajuns în slujba sultanului Soliman Magnificul. Dar, cine știe, poate o să apară la un moment dat. Lectură plăcută!