Cuvintelnic fără frontiere

by Andrei Cornea

Ca si oamenii, cuvintele isi au propriul destin, in functie de epoca, de limba in care se nasc, in care exista sau in care – de ce nu? – isi dau obstescul sfirsit. Cartea lui Andrei Cornea urmareste „destinele” citorva cuvinte, de-a lungul istoriei, cu toate dezvoltarile de sens pe care acestea le implica. „«La inceput a fost Cuvintul!» A venit apoi Eroarea – voita, in cazul de fata, dupa parerea noastra. Au mai fost, in alte diferite cazuri si imprejurari, in alte diferite contexte si evenimente, si alte cuvinte, urmate de alte erori, alte neintelegeri, alte, multe, falsificari... Iar la urma de tot, cind aproape ca nu mai era nimic de facut, decit, poate, de inceput a spune cite ceva din povestea acestor nesfirsite tradari, s-a nascut... Cuvintelnicul!”

Genres: Philosophy

204 pages, Paperback

First published January 1, 2002

About the author

ANDREI CORNEA s-a născut în 1952. Licenţă în istoria şi teoria artei la Academia de Arte Frumoase (1976). Licenţă în filologie clasică la Universitatea din Bucureşti (1980). Doctorat în filologie clasică la Universitatea din Bucureşti (1994). Muzeograf la Muzeul Naţional de Artă (1976–1987). Cercetător la Insti tutul de Istorie a Artei (1987–1990), iar între 1990 şi 2006, la Institutul de Studii Orientale „Sergiu Al-George“. În prezent, profesor la Universitatea din Bucureşti.

Scrieri: De la portulan la vederea turistică (Sport-Turism, 1977); Primitivii picturii româneşti moderne (Meridiane, 1980); Forme artistice şi mentalităţi culturale în epoca romano-bizantină (Meridiane, 1988); Scriere şi oralitate în cultura antică (Cartea Românească, 1988; reed. Humanitas, 2006); Penumbra (Cartea Românească, 1991; reed. Polirom, 1998); Platon. Filozofie şi cenzură (Humanitas, 1995); Maşina de fabricat fantasme (Clavis, 1995); Turnirul khazar (Nemira, 1997; reed. Polirom, 2003); Cuvintelnic fără frontiere (Polirom, 2002); De la Şcoala din Atena la Şcoala de la Păltiniş (Humanitas, 2004); Când Socrate nu are dreptate (Humanitas, 2000; trad. fr. Les Presses de l'Université Laval, Canada); Noul, o veche poveste (Humanitas, 2008); Poveşti impertinente şi apocrife (Humanitas, 2009), O istorie a nefiinţei în filozofia greacă (Humanitas, 2010).
Traduceri: Platon (Republica, Philebos, Theaitetos), Aristotel (Metafizica, Despre generare şi nimicire), Plotin (Opere I-III).

Reviews

[readnighter · Rating 4 out of 5]

O lectură plăcută și utilă pentru cei interesați de etimologii și istoria cuvintelor. Dar are și câteva neajunsuri:

- e o culegere de articole publicate într-o revistă acum vreo două decenii: o serie de referințe vor scăpa multor cititori, când acestea fac referire la vremelnice incidente petrecute în România de acum 20 de ani (poate niște note de subsol ar fi ajutat);
- articolele sunt un amestec de analiză etimologică (succintă și foarte accesibilă) și comentarii/reflecții pe marginea cuvântului analizat: comentariile au (din când în când) un caracter pedantic, drapat în ironie. Sunt convins că vor fi cititori care le pot apecia, în cazul meu acest lucru nu s-a întâmplat.

[Socrate · Rating 3 out of 5]

„La început a fost Cuvântul”. Apoi a urmat Greşeala. De traducere, de interpretare, de înţelegere. Într-adevăr, textul grec originar al acelui creştin semi-gnostic, cunoscut de posteritate sub numele de „evanghelistul Ioan”, poartă la locul respectiv, cum ştie oricine, logos. Sfântul Ieronim, interpretul latin al Scripturilor, a tradus eronat, sau cel puţin extrem de forţat, prin verbum (deci „cuvânt”, „vorbă”) un termen grec fundamental care însemna aproape orice avea o legătură cu limbajul articulat, numai „cuvânt” (adică substantiv, verb, adjectiv, interjecţie, etc. Luate izolat) – nu. Similar au procedat şi mulţi alţi traducători ai Evangheliilor, ca de exemplu Luther, autorii lui the „James Bible”, până la traducătorii români de mai târziu. Or, în fapt logos însemna:
— discurs articulat, cu sens, alcătuit, minimum, dintr-un subiect şi un predicat;
— expresie verbală în general, cuvântare, spusă;
— sens, semnificaţie;
— proces interior al gândirii, raţionament;
— raţiune, logica discursului;
— raţiune în general, raţiune universală, spirit;
— regulă, lege, principiu, temei;
— raport matematic;
— proporţie;
— calcul, socoteală, cont;
— definiţie;
— concept;
— esenţă;
— formă;
— compoziţie literară în proză;
— discurs raţional şi nu mitic, etc.
— argument, teză, expunere de motive;
— subiectul discursului.
Dar exact „cuvânt” în sens propriu – adică o parte separată de vorbire, precum numele sau verbul – „logos” nu vrea să însemne niciodată! De pildă, în tratatul său Despre interpretare, Aristotel defineşte în felul următor logos-ul:
„Logos este o emisiune vocală cu sens, ale cărei părţi, separat, au /de asemenea/ sens, emisiune vocală luată însă ca o expresie şi nu /neapărat/ ca o afirmaţie”.

[laurentiu]

0

[Vladimir Ghinculov · Rating 5 out of 5]

Cuvintelnic fără frontiere de Andrei Cornea este o culegere de articole care are ca subiect reflecții despre sensul și etimologia unor cuvinte, ca și asocieri trezite de acestea. Trebuie să mărturisesc că Andrei Cornea este intelectualul meu preferat din România actuală (din puținii rămași) tocmai datorită calităților exprimate în această carte: nu este prolix, nu se aruncă prea mult în domenii care-i depășesc competențele, este ironic, are inteligență și cultură.