Aleargă

by Ana Maria Sandu

„I-am privit atenta pe alergatorii din lumea larga si i-am invidiat. Apoi mi-am luat picioarele la spinare si am iesit eu insami la alergat. Au trecut niste ani si textul acesta s-a transformat intr-o plasa de siguranta. E aici experienta mea, a prietenilor mei si a personajelor literare cu care m-am intersectat. L-as fi putut scrie pana la sfarsitul vietii, dar m-am oprit cand mi-am dat seama ca s-a incheiat o etapa din viata si ca nu mai alerg la fel. Acum am ajuns in punctul in care scriu ca si cand as face jogging. Fiecare zi conteaza. Fiecare pauza ma angoaseaza. Ca orice alergator din lumea asta, am zile mai bune si zile mai proaste. Poate ca de aceea scrisul e singurul moment din zi in care simt ca ma pulverizez si ca nu ma mai atinge nimic cu adevarat. Imi pierd acrosurile la realitatea cea mai pura, cea mai adevarata. Muschii mi se tonifica si obosesc in acelasi timp. Ma misc, deci nu mai am varsta, frici sau dorinte” - Ana Maria Sandu

Genres: Romanian Literature

136 pages, Paperback

First published January 1, 2013

Reviews

[Maria Roxana · Rating 4 out of 5]

”Călătoresc ca să am de unde să mă întorc.
Citesc ca să nu rămân singură.
Mă mișc din ce în ce mai repede ca să nu mă împotmolesc.
Dacă uit regulile, sunt pierdută.”

Ana Maria Sandu..

[Stela · Rating 3 out of 5]

Un lung poem în proză, bine scris.

[Oana · Rating 3 out of 5]

O carte scrisă despre o viață trăită printre ture de jogging. O viață care trece ca o clipă, fără nimic deosebit.
Mi s-a părut o carte confuză, am citit-o ca prin ceață, nu mi-a lăsat cine ştie ce impresie.

[Vio · Rating 2 out of 5]

2 * 1/2

Am început cartea asta pe avion și am citit-o cam în trei reprize.

Lucruri pozitive: e scurtă. Folosește grafia cu î din i. Puțintele typo. Atuul principal, datorită lui am terminat cartea: e scurtă. Bine, și datorită voinței mele de fier!

Altfel, mi s-a părut o amestecătură de proză pe alocuri poetică cu impresii de lectură/citate din cărți/presă cu poezie în proză (!). Au fost fragmente care mi-au plăcut, începutul mi s-a părut foarte fain, dar m-am dezumflat după un sfert. Au mai fost rînduri care m-au atins într-un fel, dar din păcate prea puține. Sînt convinsă că voi uita destul de repede aproape totul despre cartea asta și îmi pare rău, și pentru efortul autoarei, și pentru efortul meu.

Nu mi-a plăcut cartea, dar mă interesează să citesc cîndva și celelalte două cărți de aceeași autoare pe care le am (și care par să aibă notări mai bune pe goodreads). Motivul pentru care am început Aleargă e că a fost prima carte scurtă pe care mi-au căzut ochii dintr-o colecție măricică de ebooks.

[Madi · Rating 4 out of 5]

Am simțit cartea ca pe un maraton de gânduri din interiorul sufletului autoarei. Uneori mai rapide si mai haotice, alteori mai încete, poate mai obosite, dar nicidecum plictisitoare. Probabil ca toți ne apucam de alergat pentru ca vrem sa vindecam ceva, vrem sa fugim de ceva, si fuga asta pare ca ajuta, cel putin temporar. Cu asta am rămas, plus multe metafore superbe.

[Dorin · Rating 2 out of 5]

Am mers pe principiul că mai bine citesc o carte care se cheamă Aleargă, decât să alerg.

Am înţeles de unde a venit nevoia de a scrie şi de ce acest stil, dar, din păcate, nu m-a prins deloc.

Haotic, la fel ca trăirile interioare, micro-textul (că nu-i pot spune roman) nu a putut să mă agaţe şi să mă ţină. Cam când am început să mă dumiresc un pic, s-a terminat.

Asta e.

[Ally · Rating 4 out of 5]

A bit of Murakami's book on running, a bit of Pamuk's Museum of Innocence...

[Cosmin Leucuța · Rating 2 out of 5]

2,5-ish

[Ami13F · Rating 3 out of 5]

A constant melancholy. Bitter taste, images and scenes you don't even want to witness, then admit some have passed through or by you before.

[Mihaela · Rating 3 out of 5]

Calatoresc ca să am de unde să mă intorc.
Citesc ca să nu rămin singură.
Mă mișc din ce in ce mai repede ca să nu mă împotmolesc.
Dacă uit regulile, sunt pierdută.

[Bianca Mogos · Rating 2 out of 5]

I can see what she tried to do here, but sadly it was not for me. I expected it to be more like Murakami’s “What i talk about when i talk about running”, but sadly it was not.