Petre Dulfu a fost un autor de basme, poet, profesor, traducător și doctor în filozofie român. A fost membru al Societății Scriitorilor Români din 1911.
Primele poezii originale le-a citit în ședințele “Societății de bibliotecă” devenită “Societatea de lectură a elevilor români din Gimnasiul din Baia Mare”, al cărei membru și bibliotecar a devenit în 1871.
În anul 1873 a debutat la Pesta în revista Familia, condusă de Iosif Vulcan.
În anul 1894 a debutat editorial cu Isprăvile lui Păcală. Premiată de Academia Română, lucrarea a cunoscut zeci de ediții aducându-i o popularitate deosebită. Au urmat alte creații care, de asemenea, i-au adus recunoaștere unanimă: Snoave, Odinioară, Ion Săracul, Zâna florilor, Cei doi feți-logofeți cu părul de aur.
Alături de Isprăvile lui Păcală alte două lucrări Gruia lui Novac și Povestea lui Făt-Frumos s-au impus ca opere de referință în literatura română. Activitatea didactică
Activitatea didactică desfășurată de-a lungul a 40 de ani l-a impus drept pedagog desăvârșit și deschizător de drum prin caracterul modern și aplicativ al ideilor didactice susținute.
Am mai multe ediții, chiar și pe cea Princeps, care diferă de toate celelalte. Are și câteva întâmplări care nu se mai regăsesc în următoarele ediții. Ediția Princeps a apărut la București în 1894, la TIPOGRAFIA ȘI FONDERIA DE LITERE THOMA BASILESCU No. 29, CALEA VICTORIEI, No. 29 Este o chintesență de Ulise, Till Eulenspiegel, Nastratin și alții, turnată în ceea ce are mai bun etosul românesc.
Dacă doriți să vă amuzați și aveți totuși suficientă îngăduință față de ceea ce uneori pare prostie curată (poate chiar prea curată, pentru gustul multora), se poate să fi găsit taman lectura potrivită. Evident, o cărțulie apărută pentru prima oară în 1894 poartă în mod clar patina timpului, anumite scene fiind ușor prăfuite, dacă nu chiar vetuste, umorul gros are însă șansa de a fi prea puțin alterat de la o generație la alta.
PS: Două cuvinte și despre autor. Maramureșean de origine, doctor în filozofie, membru al Uniunii Scriitorilor, de două ori laureat al Academiei Române. O dată pentru un set de traduceri din Euripide, a doua oară pentru, ați ghicit, cartea de față...
the culture of being a bully, if i remember it correctly (read it a long time ago), i did not like it, i don't think it's healthy for children to read this. in terms of romanian writers, I. L. Caragiale's "Dl. Goe" ranks better, as a satire, otherwise more popular international fables are definitely above.