Obsesia III

Obsesia #3

by Helene N.

Iubirea înseamnă curaj. Esmay înțelege că singura modalitate de a lăsa trecutul în urmă este să facă pace cu demonii interiori. Cu toate acestea, îmbrățișarea unui viitor capricios este cu mult mai dificilă decât recunoașterea unui trecut dulce-amărui. Când destinul lui Esmay pare scris în piatră, o iubire dintr-o “altă viață” se întoarce pentru a-i da lumea peste cap.

432 pages, Paperback

Published July 11, 2023

Reviews

[Alex - · Rating 5 out of 5]

4,5✨
O să-mi fie de aceasta serie. Fiecare volum a mers dintr-o răsuflare. Iar faptul că am terminat ultimul volum într-o zi și câteva ore se datorează minunăției pe care Ana a reușit să o creeze cu mâinile sale frumoase. Țin să-i mulțumesc că a publicat aceasta serie, in care sunt sigur că mulți se vor regăsi. De asemenea, este, a devenit, va fi mereu, una din cărțile mele preferate, pe care le voi recomanda mereu. Este o lecție de viață, un pansament pentru inimile rănite, pentru cei ce cred că iubirea poate aduce alinare și iertare, pentru sufletele rănite și pentru persoanele care sunt in dificultate cu propriul lor eu. Pot sa va spun că nu am cuvinte cat am adorat și cat am gustat din aceste cuvinte. Nu mă așteptam să mă emoționeze in așa fel, o să vedeți în reacții, dar pot sa va spun că merită să o citiți, nu pierdeți nimic.

[Live_in_books_g · Rating 4 out of 5]

Volumul ăsta e preferatul meu din serie! Atât de frumos scris! Am adorat subiectele abordate și modul în care a făcut-o autoarea. Personajele au o evoluție evidență, ceea ce m-a bucurat maxim, iar Esmay m-a câștigat total!
Felicitări, Ana, pentru finalizarea seriei ăsteia minunate! 💙

[Loredana Gh · Rating 5 out of 5]

Obsesia
Volumul trei și cel mai incitant totodată.
Helene N.

Esmay este într-o continuă schimbare, iubește, iartă, urăște, vrea sa fie iertată, totul se învârte și începe cu o amintire și o întâmplare din perioada copilăriei, când totul pare simplu pentru ceilalți dar de fapt pentru ea totul este un dezastru, viața îi oferă lamai acre ce nici cu toată mierea de pe planeta cu o poate îndulci, dragostea ii este inexistenta, traumele ies la iveala cu o forță ce o doboară psihic dar totodată o ajuta sa se îmbărbăteze, să se cunoască și să conștientizeze ce își dorește de la viață.

Ce faci dacă viața ta este un calvar și totul se rezuma la lacrimi și la durere, ei bine, te ascunzi in cochilia ta și speri că o să fie mai bine. Al treilea volum ne face cunoscută povestea lui Leah, o persoana complicata ce datorita unor probleme și a unor schimbări majore în viața sa mintea i-o ia razna, o data cu seria asta am conștientizat că oamenii sunt mult mai sensibili de cat par, aparențele înșeală și te distrug cât ai clipi.
Nu vreau să știu câte lacrimi a vărsat autoarea in timpul scrierii acestei serii, căci este o serie ce te distruge psihic, puterea cuvântului este apocaliptică. Mi-am amintit de zilele in care eram bătaia de joc a tuturor și pot spune că o înțeleg atât pe Esmay cât și pe Leah, ambele au trecut prin greu încă din copilărie, cei drept nici părinții nu au fost ceea ce trebuie, mereu am spus și mereu o să spun că părinții joaca cel mai important rol în ceea ce privește viața pe care o are un copil/adolescent.
Dintre cele două adolescente, ei bine una a răzbit in lupta cu ura din jur, pe când cealaltă a atins pragul nebuniei.
Nu mă așteptam la așa final, nu știu, pe parcursul primelor două volume nu reușești să îți dai seama ce se petrece cu exactitate in continuare, pe când al treilea volum este magnific. Te incarca de toate emoțiile posibile și imposibile, te joaca pe degete așa cum și-a dorit autoarea sa se întâmple. In ultima perioada mă bate un gând căruia acum îi dau glas, autorii/autoarele sunt niste vrăjitori ce se joaca cu mințile noastre.

Felicitări Helene, ești incredibila. A fost prima lectură citită de mine și scrisă de tine, pot spune cu mana pe inima că ești o autoare de top, plus că asta m-a făcut să vreau sa îți citesc toate lansările.
Felicitări!

[Muntean Dana · Rating 5 out of 5]

A fost o serie superbaaa! Nu m-am așteptat niciodată la plot-twist-ul din volumul 3!
Mi-au placut tare mult subiectele sensibile abordate, anume fatshaming-ul și bullyingul in general. Am plâns și am suferit cu Esmay la fiecare bătaie de joc.
O carte foarte sensibilă, dar totodată frumoasă! ⭐️⭐️⭐️⭐️⭐️⭐️⭐️⭐️⭐️++++++

[Teodora · Rating 5 out of 5]

4.5⭐️

[rebecaa.books · Rating 4 out of 5]

4,25⭐
O carte superbă,o să îmi fie dor de povestea aceasta.
De abia în aceasta carte am cunoscut cu adevărat personajele.

Esmay este o luptătoare.Seria asta o să rămână cu mine mult timp.
Scrierea Anei este superbă,iar subiectele abordate de ea>>>

Ador, ador, ador.Recomand seria asta🫶

[Ace OfSpades · Rating 5 out of 5]

Wow. Pur si simplu nu ma asteptam la acest final si la acea întorsătură de situație. Pur si simplu am rămas blocată si am devorat cartea pana la final. 😍

[G.N. Cotacu · Rating 5 out of 5]

Nu m-am așteptat ca Jhon White să fie cine e.
Volumul acesta a fost cel mai voluminos, dar parca a fost prea scurt.
Mă bucur că Esmay e însfârșit fericită și împăcată cu viața ei. Mă așteptam ca finalul să fie unul trist, dar inima mea a început să facă tumbe când Asher și Esm s-au reîntâlnit.
Mulțumesc Ana pentru că ai scris Obsesia.
Cartea asta m-a învățat că sunt singura responsabilă pentru starea mea de bine și pentru fericirea mea.

[Camelleon · Rating 5 out of 5]

Tot ce pot spune e ca mi-a plăcut foarte mult!
Am așteptat 6 ani sa termin seria, dar a meritat!!! O să-mi fie dor de aceasta serie! Este o lecție de viață prin care am trecut cu toți! Îți mulțumesc Ana, ca ai publicat întreaga serie. Ești o autoare minunată ❤️❤️❤️☺️

[Iuliana · Rating 5 out of 5]

Vai, ce călătorie a fost. Chiar dacă uitasem numele câtorva personaje pentru că, totuși, au trecut 3 luni de când am citit primele două volume, totul a revenit în mintea mea clar. Toate pasajele filosofice și felul în care este descris totul! Ce dor mi-a fost de stilul autoarei!
Felul în care s-a dezvoltat Esmay și gândire ei a fost foarte realist surprinsă și unele pasaje au fost atât de adevărate. Le-am simțit în inimă.
Plot twist-ul de la jumătatea cărții m-a făcut să nu-mi cred ochilor. Nu știam dacă am citit corect. A fost ceva neașteptat. Pe alocuri realizam ce se întâmplă, dar am crezut că este imposibil. Calculele mele au fost corecte până la urmă, dar încă mă surprinde acest aspect al volumului.
Finalul, la fel, a fost unul total neașteptat. Îmi doresc să fac o petiție pentru că sufletul meu plânge după interacțiunile dintre Asher și Esmay. Îi ador!
Mi-a plăcut foarte mult acest volum, chiar dacă ,acum, primul volum îl consider mai mult introductiv, pentru că pentru asemenea plot twist-uri ai nevoie de un worldbuilding complex și Ana Vienescu a făcut o treabă superbă.

[Mihaela Mărculescu · Rating 4 out of 5]

La fel ca în review-ul anterior, voi încerca să ofer cât mai puține detalii despre acțiune.
Bănuiam cine este Asher încă din volumul al doilea și mă bucur de finalul pe care l-a avut. Uneori mi s-a părut că vorbește cu un perete, atunci când încerca să comunice cu Esmay.
Familia lui Esmay mă lasă rece, deși mi-a plăcut momentul în care Luke a făcut, ÎN SFÂRȘIT, ceea ce trebuia să facă un frate.
Plot twist-ul întregii serii chiar m-a lăsat cu gura căscată.
Sierra continuă să merite tot ce e mai bun pe lume.
Iar Esmay, la fel ca în volumele precedente, mi-a testat răbdarea din plin.

[Bianca · Rating 5 out of 5]

o carte cu mare impact emoțional. am finalizat-o foarte repede si m-am regăsit cumva in gândurile lui Esmay.
mi-a plăcut foarte mult descrierea si felul în care sunt explicate tot gândurile acesteia si totodată perspectiva lui Leah.

[Florina Lupuți · Rating 4 out of 5]

Este cea de a treia întâlnire pe care o am cu scriitoarea Helene N. și mă bucură mult că am avut ocazia sa o reîntâlnesc prin intermediul ultimului volum din seria Obsesia . Da, intenționez în continuare să țin evidența tuturor întâlnirilor viitoare pe care le voi mai avea cu această scriitoare. Timpul dintre celelalte două cărți și cea din urmă parcă a fost unul de scurtă durată, atâta familiaritate am simțit că am avut atunci când am citit. Ultimul volum a fost asemănător ca celelalte: am simțit încă o dată cum cartea se prezenta asemenea unui jurnal inițiatic al(e) personajului(elor) principal(e).

Cartea era alcătuită din file de jurnal în care pătrundeam în intimitatea personajelor și efectiv aveam impresia că mă aflu în mintea lor, atât de multă apropiere a fost creată de Helene N. prin perspectiva subiectivă asupra întregii cărți.

Mai jos o să redau câteva impresii pe care le-am adunat după ce am finalizat de citit cartea. Nu vor fi spoilere aici, dar există posibilitatea să fie câteva mai mici care nu cred eu că influențează lectura neapărat. Oricum citiți pe propria voastră răspundere. :))

🌿Am perceput la început această carte ca o goană după răspunsuri a lui Esmay. Răspunsuri care să îi aducă într-un fel o împăcare cu trecutul și să dea un motiv sau sens tuturor întâmplărilor ce au avut loc pe parcursul adolescenței sale. O goană ce încet-încet îi consumă energia și liniștea interioară, dar care inconștient sau nu îi reînnoadă conexiunile întrerupte cu trecutul.

🍃M-am întrebat adesea dacă este vorba de lașitate că Esmay se ascunde în spatele Sierrei. Poate că nu a fost pregătită să înfrunte de una singură trecutul și prietena ei cea mai bună a fost colacul de salvare cel mai la îndemână în acele momente. Esmay avea nevoie de un sprijin necondiționat și asta a primit de la o persoană ce a dovedit în nenumărate situații că este aproape de sufletul și inima prietenei sale. Substituirea identităților a fost doar o încercare de a-și păcăli sinele pierdut în vâltoarea valurilor iscate de revenirea în mediul toxic care a dus la transformări drastice. Esmay nu a fost pregătită să lupte frontal împotriva celor ce au rănite și a optat pentru o cale care, din punctul ei de vedere, era mai ușor de parcurs.

🫧Înfruntarea realității nu a fost și nu o să fie mereu facilă și asta a arătat Esmay pe parcursul cărții. Câteodată, nu se rezumă totul la unicorni și acadele, la zile cu soare și zâmbete largi pline de seninătate și căldură în ochi. Părțile acelea răsucite ale realității, cele care ascund cele mai întunecate umbre, acelea sunt dezvoltate aici și toate la un loc conferă atâta veridicitate cărții. Faptul că a vrut ca prin Sierra să parcurgă acest drum este doar genul de încercare ce la acel moment a părut să funcționeze. Nu a găsit încă pe atunci forța interioară care să o determine suficient de mult să iasă treptat înspre partea luminoasă a vieții. A trebuit să realizeze de una singură că nimeni altcineva nu o poate ajuta mai mult decât o face tocmai ea.

🧊Poate că unul din cele mai grele lucruri pentru Esmay este depășirea statutului de victimă pe care să îl proiecteze de-a lungul întregii sale vieți. A fost o victimă. Este un lucru de netăgăduit și este conștientă că victimizarea trebuie să se oprească și să își permită să treacă peste experiențele traumatice, peste hărțuirea pe care nu a cerut-o nimeni și, totuși, a avut loc, peste disfuncționalitățile dintre ea și familie, dintre ea și iubire, dintre ea și prietenie, dintre ea și societate ca un întreg comasat. Evenimentele din trecut nu vor fi niciodată date uitării, pentru că într-un fel sau în altul acestea au modelat traiectoria ultimilor ani. Cu toate acestea, au contribuit la conturarea caracterului lui Esmay și la dorința de a lupta pentru ea însăși ca să iasă din zona întunecată în care a căzut. Într-adevăr, nu se mai pot schimba toate lucrurile rele din trecut care au marcat-o, dar are putere mult mai mare asupra prezentului decât ar crede.

🌊Mi-a plăcut existența în carte a dialogului urmat de introspecție, mai ales în discuțiile cu Asher. Acesta practic este cel care o „forțează” pe Esmay să treacă dincolo de preconcepții și mentalități ca un zid protector și aparent conceput a fi unul de nepătruns, să vadă o altă perspectivă asupra vieții, asupra poftei de a trăi, dar mai ales pofta de viață, de micile momente pe care să dorească să le aprecieze la adevărata lor valoare, de bucuria de a trăi printre oameni și de a nu-i încadra pe toți în tipare monstruoase din cauza experiențele trăite în adolescență, de a fi deschisă la a comunica cu sinele ei și cu cei din jur. Poate cel mai important și esențial, de a fi mereu sinceră cu ea și cu cei din jur. Spun toate aceste tocmai pentru că am putut observa felul în care Asher demonstrează că este un bun cunoscător al naturii umane, fapt ce îl face pe acesta receptiv asupra comportamentului adoptat de Esmay și poate să contribuie în momentele de deznădejde cu sfaturile care contează și care vin exact în ajutorul acesteia la momentul potrivit. Nu, Asher nu ridică bunătatea la rang înalt, face doar să fie un lucru firesc pe care toți să îl perceapă ca fiind o parte din natura umană.

🧩Introspecția constantă a lui Esmay a fost poate cu mult mai nuanțată aici decât în celelalte două volume. Aici am asistat în calitate de cititor la vocea interioară a protagonistei noastre ce analizează și răsucește propriul adevăr după reguli și raportări stricte, pesimiste sau mereu cu o tentă de suspiciune ce lasă loc interpretărilor multiple, vocea ce critică și, în același timp, se teme să fie criticată, vocea ce se raportează la trecut, prezent și viitor cu oscilații între încredere și suspiciune, vocea ce rămâne fără glas în clipele dureroase ca intensitate și vocea ce se unduiește și strălucește luminat de bucurie în momentele acelea când fericirea nu mai pare un lux de care personajul principal este privat și privit ca un privilegiu de care nu are parte. În cele din urmă, va exista vocea ce începe să atingă maturitatea emoțională și asta se va reflecta îndeosebi în ultima parte a celui de al treilea volum din serie. Poate că ultima voce este cea care o va ghida precum un far pe Esmay de-a lungul vieții, dar restul se vor împleti din când în când pentru că așa ceva este inevitabil, însă vocea interioară nu va mai fi una atât de dură.

🎡Ce am putut să observ în urma lecturării ultimului volum din serie e că Esmay caută iubire precum molia caută lumină, dar granița dintre iubire și obsesie îi este aproape insesizabilă. Nu a avut parte de experiențe sănătoase cu iubirea, tangențele cu ea au fost mereu de scurtă durată, tangențiale și deseori amăgitoare, indiferent că era una fraternă, maternă, paternă, platonică sau amoroasă. Toate aceste relații interumane cu care Esmay a intrat în contact au fost cumva supuse unor disfuncționalități care au pus practic bețe în roate cunoașterii iubirii în adevăratul ei sens. Din acest motiv, pot să afirm faptul că Esmay a confundat iubirea cu obsesia și diferențele dintre cele două nu au fost percepute la timp încât să se pună pauză până când lucrurile nu vor lua o cale neașteptată și cu un impact emoțional destul de puternic afectiv. Poate că urmările obsesiei au ajuns să o bântuie, dar cunoașterea iubirii este cea care va contribui la vindecarea lui Esmay.

🌠Încrederea în Asher pe care îl cunoaște de puțin timp este cu dublu tăișuri: o parte din Esmay vrea să-i acorde un lucru prețios pe care nu l-a mai dat de mult nimănui, pe când cealaltă parte din ea este reticentă și defensivă. Mi s-a părut interesant să văd cum aceste două părți definesc atitudinea și comportamentul lui Esmay și felul în care aceasta se raportează la Asher.

📍Esmay crede că ceilalți îi sunt datori cu răspunsuri pentru trecut, de a știi ce a provocat valuri în grupul de prieteni. De parcă ei i-ar fi datora măcar acest lucru. Vorbim despre o determinare și sete de răspunsuri, dar mai ales de răspunderea și luarea responsabilității cu privire la toată acea hărțuire abuzivă pe care a îndurat-o, dar privindu-i și interacționând nu primește de la ei ceea ce își dorește atât de mult. Adevărul este undeva la mijloc: sunt tot ei, dar în același timp sunt alții. La fel cum este și Esmay. Poate că felul în care ea s-a schimbat este motivul pentru care îi face pe aceștia să fie altfel. Poate că acum că nu mai au putere asupra ei ca în trecut nu o mai tulbură, ce o tulbură este că viețile lor pot să meargă înainte în ciuda a tot ceea ce au făcut fără să primească vreo pedeapsă.

📌Toate obsesiile pe care le avem sunt rele? Oare există undeva obsesii bune? Oare micile și marele obsesii nu vin din acea dorință aprigă de a avea ceva cu orice preț fără să se pune preț pe consimțământ și discernământ? În cât timp se consumă o obsesie, în cât timp arde precum o lumânare și cu câtă intensitate luminează tenebrele unui minți adâncite în suferință, durere și care tânjește după un dram de alinare sufletească sinceră? Oare obsesiile încetează vreodată sau ajungi să capeți imunitate în momentul în care te vindeci?

🔖Am mai spus-o și o să o mai spun de mai multe ori pentru că așa și este până la urmă. Helene N. se pricepe de minune să aducă în vedere acele laturi ale vieții care ascund multe răni și suferință, prezentându-le cum nu se poate mai real și plin de simțiri. Viața nu este numai în nuanțe calde, iar pe asta mizează Helene N. Volumul al treilea din seria Obsesia a excelent pe prezentarea relației strânse cu corpul și corporalitatea pe care o au personajele, dar și ceea ce există în exterior față de interior. Felul dual de a fi străin în propriul corp și în același timp să fii nevoit să trăiești zi de zi cu el. Să fi un impostor într-o lume a perfecțiunii. Să încerci să corespunzi anumitor tipare doar pentru că este o lege nescrisă pe care o urmează cu toții, iar tu nu trebuie să te îndepărtezi de la ea nicicând. Să simți că ceva este în neregulă cu tine pentru că te abați de la anumite standarde, fie ele de frumusețe, fie de cum să exiști pur și simplu într-un colectiv mult mai mare în care ajungi să te pierzi în respingere și prejudecăți amare. Această dualitate a fost atent și ingenios adusă în ochii cititorului, transmițând un mesaj puternic și sincer. Chiar atrage atenție la modul în care ar trebui să ne domolim unele porniri și să gândim la rece dacă comportamentul pe care îl adoptăm noi față de o anumită categorie de persoane este cel mai bun.

🎢 Cât de departe se poate merge cu manipularea? De la ce vârstă știi să faci asta și conștientizezi că o faci? La asta m-am gândit când citeam cartea. De ce menționez de manipulare? Câteodată nu realizăm că am fost atrași într-o astfel de capcană și oricine poate să facă asta dacă are ceva de câștigat. Manipularea a fost felul în care John White a ales să își facă simțită prezența. O să mă refer la acest personaj drept John White ca să nu stric surpriza și misterul din spatele identității sale. Dacă am zice despre Esmay că este personajul pozitiv, atunci pe John White l-am trimite direct în categoria de personaj antagonic pentru că suntem obișnuiți din basme și povestioare să existe mereu să binele împotriva forțelor răului. Viața este departe de a fi un basm cu un parcurs cunoscut și un final fericit, cum nici persoanele reale nu sunt ființe de basm. Adevărul că nu există oameni în întregime buni, cum nu există oameni în întregime răi. Sunt de părere că asta a încercat să arate Helene N. în cele trei volume. Nici Esmay, nici John White nu pot fi încadrați într-o singură tipologie pentru că nu sunt statici. Au evoluat amândoi în traiectorii diferite pentru că au fost influențați de lumea în care trăiesc și asta a dus la ceea ce am putut să văd.

🎆 Parcursul lui John White și felul denaturat de a vedea lucrurile este o consecință dată de un trecut care a fost ostil cu el și o copilărie ce a cunoscut numeroase forme de abuz și neglijență. Relațiile cu familia și cu cei din jur au contribuit la o înstrăinare a sa care doar au dus la crearea unui ființe al cărei loc pare să nu fie încă stabilit. Poate că aceasta carte arată metamorfozarea conceptului de răutate în esența unui om, dar nu că îl transformă pe acesta în rău pur, mai degrabă conduce la alienare și înstrăinare pe plan fizic și psihic. Am spus asta și la celelalte două volume din serie, dar o să o zic și aici. Helene N. abordează sănătatea mintală din mai multe unghiuri și perspective asupra ei. O face foarte bine, atât de bine încât chiar ajungi cu adevărat să înțelegi toate procesele acelea care se produc în căpșorul personajelor și să le privești cu empatie. Nu zice nimeni să aprobi necontenit acțiunile și gesturile personajelor. Nu cere nimeni acest lucru, dar e esențial ca măcar să încerci să înțelegi de ce sunt în situația respectivă, ce a adus la o asemenea stare mintală să se manifeste și cum să nu judeci în totalitate și cu asprime respectivele personaje pentru felul în care se comportă, gândesc și acționează. Sunt doar un produs al societății în care trăiesc și singura lor „vină” e că nu au primit ajutor la timp.

⛱L-am privit deseori pe Asher ca fiind vocea rațională între haos abrupt și gânduri nocive care jonglau mereu distructiv asupra lui Esmay din momentul în care s-a reîntors pe meleagurile toxice ale copilăriei sale. Mi s-a părut că a fost mereu lucid și conștient de gravitatea lucrurilor, de toate momentele când cineva trebuia să spună adevărul chiar dacă nu dorea nimeni să îl audă și se prefera ascunderea sub o piatră. A fost intuitiv și a prevăzut multe lucruri și poate că pe altele a putut să le împiedice prin prezența sa. Dintre toate personajele, Asher a părut cel mai stăpân pe sine și poate că a fost nevoie de prezența lui să tempereze lucrurile, să fie un fel de intermediar în relațiile cu familia sa pentru că era necesar ca el să se facă auzit.

🧭Un lucru care din nou întărește aspectul veridic al cărții este dat de felul în care se arată despre confruntarea propriilor demoni că nu e niciodată ușoară, mai ales când aceștia se materializează în cele mai apropiate ființe la momentul respectiv. Asta înseamnă doar că totul este mult mai intens emoțional și suferința este pe măsură. Prin toate acestea trece Esmay. Am fost de față la încercările ei de a înfrunta trecutul și de a căuta forme de răzbunare care să îi aline tumultul interior, de a o face să se împace cu trecutul. Nu toate încercările au avut rezultatul scontat, nu toate încercările i-au adus neapărat satisfacție, dar ceea ce au făcut ele a fost să ajute la călirea lui Esmay și, în cele din urmă, la atingerea maturizării și acceptării că unele lucruri sunt făcute pentru a fi schimbate și altele nu. Tot ce are ea de făcut este să se pună pe primul loc, să își permită să fie egoistă ca să lase procesul de vindecare să vină de la sine.

🛣Eu nu cred că povestea lui Esmay se va încheia după acel sfârșit de pe ultima pagină a cărții. Dacă e ceva ce am reținut din serialul Dark e că: Sfârșitul este doar începutul . Orice început l-ar fi ales Esmay. Începutul unei noi vieți, începutul consolidării unei imagini de sine puternice și sănătoase, începutul unei noi perspective asupra rolului pe care îl are Esmay în lume și a relațiilor interumane ce se vor iniția în viitor. De aceea, spun că dincolo de ultima pagină din carte viața lui Esmay e departe de a se fi oprit. Dincolo de acea ultimă pagină este vorba despre (re)descoperiri, despre calitatea vieții umane și aprecierea tuturor momentelor ce se vor ivi, de a trăi fiecare zi cu încredere, optimism și pace în interior care se va reflecta oricum spre exterior. De a cunoaște oamenii potriviți cu care Esmay să se înconjoare și să se simtă în largul ei, să nu pretindă și să nu fie nevoită să corespundă așteptărilor altora despre ea, să nu tolereze oamenii răuvoitori doar pentru a fi inclusă în colectivul lor aparent perfect. Poate că finalul este deschis interpretărilor. Poate că în sfârșit Esmay se descătușează de lanțurile grele din trecut, se leapădă de ele treptat și ajunge să se iubească pe sine și să iubească. Am certitudinea că Esmay este pe un drum cu suișuri și coborâșuri, dar țelul pe care îl are știu că o va face să aleagă calea cea dreaptă. Cu toate acestea, un lucru este cert. Este vorba despre un întreg proces care se poate întinde pe parcursul unei vieți, nefiind de ajuns doar zile sau luni. Să găsești vindecare și încredere nu este ușor, dar cred că Esmay o să ajungă să le cunoască pe ambele în cele din urmă.