O istorie a ultimilor ani de război și primilor ani de pace postbelică privită din multiple unghiuri. Cu talentul său inegalabil, autorul descrie fapte de zi cu zi, viața cotidiană. Sinucideri și crime care au cutremurat Bucureștiul, drame sentimentale, intrigi de tot felul și violențe ale bandelor de gangsteri care seamănă haosul, teroarea și panica. „Istoria mică”, așa cum se spune.
Stelian Tănase este un scriitor, istoric, politolog, publicist, scenarist, regizor, realizator de televiziune și analist politic român. S-a nascut in 1952 la Bucuresti. A absolvit Facultatea de Filozofie din Bucuresti in 1977, si este doctor in sociologie politica, 1996. Preda stiinte politice la Universitatea Bucuresti.
A debutat ca romancier in 1982 cu Luxul melancoliei (Cartea Romaneasca, reeditat 1993). Intre 1983 si 1989 i s-a interzis publicarea altor doua romane. Dupa 1989 i-au aparut urmatoarele carti: Corpuri de iluminat (roman, Cartea Romaneasca, 1990. ed a II-a, 1998, Allfa) Socuri si crize (articole politice, Staff, 1993) Playback (roman, Ed. Fundatiei Culturale Romane, 1995) Ora oficiala de iarna. Jurnal 1986–1990 (Institutul European, 1995) Sfidarea memoriei (convorbiri cu Alexandru Paleologu), (Du Style, 1996) Revolutia ca esec. Elite & societate (studii politice), (Polirom, 1996) Anatomia mistificarii. Procesul Noica-Pillat (Humanitas, 1997, ed a II-a Humanitas, 2003) Elite si societate. Guvernarea Gheorghiu-Dej, 1948–1965 (Humanitas, 1998) L.A. vs. N.Y. Jurnal american (Polirom, 1998) Miracolul revolutiei. O istorie politica a caderii regimurilor comuniste (Humanitas, 1999) Acasa se vorbeste in soapta. Dosar & jurnal din anii tarzii ai dictaturii (Compania, 2002)
Între 2013 și 2015, Stelian Tănase a fost Președintele Societății Române de Televiziune. Din 1990 este membru al Uniunii Scriitorilor din România. Din mai 2025, membru de onoare al Uniunii Naționale a Scriitorilor Greci.
Opera lui Stelian Tănase are trei părți importante: textele ficționale (literatura), textele nonficționale (știință politică, istorie, cercetarea arhivelor), memorialistica. O parte semnificativă dintre cărțile nonficționale reprezintă rodul cercetărilor de decenii făcute de Stelian Tănase în arhivele comunismului românesc, arhivele PCR și arhivele fostei poliții politice, Securitatea. Despre romanele lui Stelian Tănase au scris mai mulți critici literari.
Distincții: Ordinul național „Steaua României” în grad de Ofițer (1 decembrie 2000) „pentru realizări artistice remarcabile și pentru promovarea culturii, de Ziua Națională a României”
Nu m-am impacat cu stilul lui Stelian Tanase. Zeflemitor, gazetaresc, spumos, flegmatic, genul de discurs spectaculos daca e bine calibrat, insa greu de controlat. De multe ori m-a agasat. Cartea nu e propriuzis una de istorie. Matura o plaja larga fara sa intre prea profund in ceva. De multe ori citesti relatari si verdicte categorice si te intrebi care sunt sursele. Dar cartea nu e rea si ideea din spatele ei e de salutat. Istoria ca suma de destine si cronica a cotidianului, in ritmul ziarelor vremii, completate de jurnale personale si memorii, in incercarea de a picta tabloul unei epoci complicat de inteles, societatea romaneasca intre 1944 si 1948, in plina tranzitie spre autoritarism. Personajul principal e Bucurestil cu notabilii lui, oamenii care au scris sau despre care s-a scris. Stelian Tanase e un om cultivat, numarul de povesti spuse e impresionant, o gramada de personaje si de intamplari mai mult sau mai putin uitate defileaza de la un capitol la altul pentru a readuce la viata un oras aflat pe puntea intre doua lumi si care nu vrea sa creada lumea asa cum o stia se termina.
TLDR: Autorul tare-pe-adevar S.T. care ne explica ca fraza „Ce ai făcut în ultimii cinci ani?” ( pagina 193, autorul spune ca era un cartof fierbinte ) era distrugatoare de cariere, dar ale cui cariere ? ca doar nu erau ale detinutilor politici, inecatilor in Dunare pe cand evadau din lagarul comunist Romania spre Serbia, ale torturatilor si impuscatilor in 1987 respectiv 1989?
[ evident trimiterea este la ce spune Liviu Antonesei: A fost singura perioadă din istoria acestei prese în care au fost obţinute şi rezultate concrete, palpabile în ordinea pragmatică a lucrurilor. Întrebarea „Ce aţi făcut în ultimii cinci ani, domnule…?” provoca frisoane activiştilor de rang mai obscur ai PCR activaţi de dl Iliescu şi FSN, destule personaje controversate fiind nevoite să demisioneze ori să fie demise din noile posturi. În aceeaşi perioadă, presa, dincolo de patronatele diferite şi de interesele nu mereu congruente, reuşea să mai participe la campanii comune, fie împotriva intenţiilor puterii de a restrânge libertatea presei, fie împotriva vreunei situaţii anormale, fie contra unor personaje discutabile, însă promovate în anumite funcţii importante. Să ne gândim că până şi generalul Chiţac, ministrul de Interne în timpul mineriadei, a fost dat jos de răguşeala manifestanţilor care au strigat „Joc Chiţac!”, cuplată cu efortul aproape unanim al presei ]
istorie cu metode anacronice, înșirări de personaje, extrase din dosare..ceva decupaje din ziare....
Reciclari de barfe, reciclari de personaje... reciclare si cam atat.
O carte care nu merita de fapt o recenzie. Dar personajul omniscient Stelian Tanase mi a adus aminte de cum se scria in interbelic in revistele de dreapta ( Stelian Tanase pretinde ca ar fi de dreapta, cea usl-ist cred )
sa dau si citatul: " A fost umilit de nulități notorii, — el a rămas neclintit si cu fruntea sus. A fost persecutat — el, tare pe adevăr, a răspuns mereu de o disciplină ireproșabilă." [ Din cartea Alexandru Gregorian :TARA DEMIURGULUI/1942]
Prim urmare la astfel de autori precum Stelian Tanase si as adauga si C. Preda trebuie introdus acest concept nou : tare-pe-adevar .
Doar asa se pot explica stupiditatiile din carte in care anul 1990 este echivalat cu subjugarea sovietica din 1944 . Nu poti face astfel de afirmatii in care echivalezi, chipurile, "delatiunea" asa ii spune autorul , destainuirile si informatiile publice dupa 22 decembrie 1989 cu teroarea minciunii si manipularii ce incepe cu august 1944...Vezi punctul B despre anul 1990 si obsesiile autorului.
A. Banalitati tipice lui Stelian Tanase... ... Poate ca daca nu mai este toata ziua pe la televizor sa il infiereze pe dictatorul Basescu ( a trecut epoca si nu mai renteaza ) ne mai miluieste cu barfe din dosare( ca sa fim obiectivi si Cristian Preda face la fel cu cartile lui ), carti numite pretentios carti de istorie etc. Nu o vad pomenita nicaieri pe Sorana Gurian, in fine, nu ma asteptam sa fie pomenita desi autorul stie de Adriana Georgescu . Aceleasi galerii de personaje cunoscute de oricine a citit ceva carti serioase.
B .
„Erst kommt das Fressen, dann kommt die Moral.“
Obsesii despre 1990 :
" Omul se comportă moral doar când acest comportament îi aduce beneficii mai mari decât încălcarea decalogului. El nu renunță să fie ticălos din convingere, ci pentru că nu îi rentează. Anii 1940 și anii 1990 sunt asemănători sub acest aspect. în 1944-1948 în fundal se desfășoară un război - care pe care! Denunțul se oficializează atâta vreme cât autoritățile îl acceptă și se bizuie pe el. Chiar îl solicită. Denunțul se transformă într-un mijloc eficient de supraviețuire în vremurile nesigure, de tranziție cu precădere. Căderea comunismului a produs aceleași fenomene morale și sociale ca și prăbușirea fascismului. " în 1990, la fel, această întrebare a fost pe buzele tuturor. Dacă nu în viața reală, unde lumea nu se sinchisea de trecutul recent al vecinului de palier, sigur în presă. întrebarea distrugea multe reputații și cariere. Era un cartof fierbinte. „Ce ai făcut în ultimii cinci ani?” ( pagina 193 ) •• a auzit foarte des pe culoarele a tot felul de instituții. în 1944- 1948, la fel ca și mai târziu, în 1990-1995 " sau " Multe asemenea episoade erau inventate, de mare folos la Serviciul de Cadre. Frica de viitor dădea avânt imaginației tuturor. Românul își lasă haina și năravul în grabă, cum se întâmplă când se schimbă vremurile prea repede. în anii 1990, după căderea regimului comunist, s-a întâmplat la fel. S-au inventat disidențe, opoziții, fapte eroice de rezistență anti-Ceaușescu..."
Notite: pentru ca oricine poate avea acces la reviste cu ceva efort nu doar autorii tare - pe - adevar
Search here : Der Adler (ed. Rom.) Nr. 2, 22 Sept. 1942