Editie ingrijita, prefata si tabel cronologic de Z. Ornea
Scrise din pozitia de adversar politic al conservatorilor junimisti, Amintirile lui George Panu au contribuit, potrivit lui E. Lovinescu, la fixarea societatii literare in constiinta publica si l-au transformat pe autor in cel mai important memorialist al gruparii. Tabloul spiritual al „Junimii” este reconstituit prin descrierea momentelor sale cheie – banchete aniversare, prelegeri, primul ministeriat al lui Maiorescu, politica printre junimisti –, dar si prin portrete celebre – Eminescu, Creanga, Pogor, Alecsandri sau Carp. Aparute initial in publicatia Saptamina, marturiile lui George Panu dovedesc intuitie de gazetar experimentat si captiveaza cititorul prin farmecul relatarii si detalii mai putin cunoscute din istoria gruparii.
„Amintirile lui G. Panu se refera – strict vorbind – la numai trei ani din viata «Junimii» (1872-1875). Li s-ar putea deci reprosa ca nu sint suficient de concludente sau ca sint lacunare. Observatia ar putea fi inregistrata, daca am sta inaintea unei cronici sau a unor procese-verbale comentate. Scrierea lui Panu tine insa de o alta increngatura, in care climatul particular e acel al memoriilor, cu tot ceea ce semnifica si presupune genul. Autorul opereaza cu material si personaje reale, expunerea e directa, iar fabulatia pastreaza (pentru perioada circumscrisa) cronologia stricta a evenimentelor. Asa cum au fost (sau tocmai de aceea), voit dezlinate, repudiind organizarea metodica, deloc calofile, Amintirile lui Panu au ramas. Nu numai ca un document doldora de informatii si un tablou psihologic, de atmosfera, al ilustrei grupari, ci ca o pagina cu totul notabila a literaturii noastre memorialistice.” (Z. Ornea)
George Panu was a Moldavian, later Romanian memoirist, literary critic, journalist and politician. A native of Iași, educated there as well as in Paris and Brussels, he worked as a schoolteacher and lawyer, but made a name for himself in politics and journalism. His outlook was a radical one that shared common goals with the socialist movement. Noted for his bitter polemics, he served several terms in parliament, alternating between the main parties as well as heading his own small faction for nearly a decade. In the last years of his life, Panu wrote a valuable memoir detailing his experiences in the Junimea literary society, of which he had become an implacable adversary.
Poate că portretele junimiștilor nu sunt „reale”, dar ceea ce contează este că sunt vii! De exemplu, am simțit pentru prima dată că Eminescu a fost om, nu statuie.
Știi că o carte este excepțional de bună în momentul în care imediat ce ai terminat-o, o iei de la capăt sau măcar recitești pasajele cele mai reprezentative și rumegi asupra lor. Mi se întâmplă extrem de rar să recitesc o carte imediat ce am terminat-o (de obicei recitesc o carte după ce a trecut un număr de ani de la prima lectură). Ei, în cazul "Amintirilor" lui Panu, m-am apucat din nou de ea imediat după ce am terminat-o.
E un document de epocă extraordinar cu privire la activitatea Junimii și pulsul culturii române în a două jumătate a veacului al XIX-lea. Alecsandri, Eminescu, Creangă, Maiorescu, Pogor, Negruzzi, "cei trei români", "caracuda", "cei șapte care nu înțeleg niciodată nimic", "carul cu minciuni", lecturile de vineri seara, spiritul critic, ironia mușcătoare, glumele interminabile, banchetul anual al asociației, disputele cu privire la ortografia limbii române între școala etimologică a transilvănenilor, școala fonetică bucovineană și sistemul mixt junimist, "Convirbirile literare", dispute cu privire la neologisme/slavonisme, farsele lui B. P. Hașdeu și dușmănia neostoită a acestuia față de junimiști, luptele acerbe între București și Iași pe teren cultural - afli efectiv atât de multe lucruri interesante cu privire la cultura română de la 1860-1870! Recomand cu mare căldură.
Memoriile conțin trăiri și evenimente ale societății românești de la 1862 și până la sfârșitul veacului al XIX-lea. Modul în care George Panu relatează întâmplările este unul plin de umor, ușor subiectiv, dar foarte detașat de orice urmă de resentimente sau de fanatism. El filtrează prin sita etății sale toate amintirile și le separă de verva tinereții cu care le-a trăit. Conflictele, amicițiile, visurile, rivalitățile, pățaniile, legendele, sunt tratate în aceeași notă și alcătuiesc un amalgam de întâmplări hazlii, dar totodată edificatoare pentru spiritul Junimii și pentru starea societății românești din cea de-a doua jumătate a secolului XIX. Personalitățile marcante ale Junimii sunt caracterizate așa cum autorul le-a cunoscut. Fără menajamente și cu o mare doză de ironie, Panu îi înșiră printre rânduri pe Maiorescu, Pogor, Carp, frații Negruzzi, Xenopol, Eminescu, Creangă, Paicu, Naum, Ganea, Tasu, Lambrior, fără a uita să le recunoască meritele, geniul sau talentele. Deși „dezertor”, ajuns la o vârstă înaintată, George Panu scrie despre Junimea în spiritul junimist: remarcă, ironizează, critică, dar și creează. Creația sa este o piesă de tezaur în istoria culturii poporului român. El creează singura carte de memorii despre Junimea, o serie de amintiri fără de care istoriografia românească ar fi privată de înțelegerea în profunzime a unuia dintre cele mai revoluționare, influente și marcante curente din istoria românilor. Importanța acestei lucrări rezidă și în faptul că autorul ei are o formare intelectuală de istoric. El înțelege importanța prezentului pentru viitor și întocmește un volum de memorialistică pentru generațiile viitoare.