Ceea ce uneşte aceste trei eseuri este prestigiul pe care îl au temele lor în viaţa noastră. Toate trei pleacă de la prezumţia că, citindu-le, am putea dobândi un profit în privinţa felului în care vom înţelege să trăim. Vom deveni poate mai „înţelegători“, mai „inteligenţi“ şi, astfel, într-o epocă a demagogiei dotate cu multiple resurse, mai greu manipulabili.
Cu toţii ştim în chip intuitiv ce sunt minciuna, ura sau seducţia. Dar, întorcând paginile acestei cărţi, s-ar putea ca, la sfârşit, să ne trezim în cu totul alt punct decât eram înainte de a o fi deschis. Speranţa autorului este că, la capătul acestui exerciţiu de lectură, cititorul îi va împartăşi iluzia: aceea de a fi înţeles.
Gabriel Liiceanu este un filozof, interpret și scriitor român. Discipol al filozofului Constantin Noica, în perioada comunistă s-a făcut remarcat ca interpret al filozofului german Martin Heidegger. Din 1990 este directorul Editurii Humanitas, una dintre cele mai importante instituții culturale române, proiect formulat în anii Școlii de la Păltiniș.
După Revoluția din 1989 a participat la principalele dezbateri publice din spațiul cultural și politic românesc, dobândind statutul de intelectual public important, dar stârnind în același timp și critici acerbe. În 1995 a apărut filmul documentar Apocalipsa după Cioran, după un scenariu de Gabriel Liiceanu, conținând singurul interviu românesc filmat al filozofului Emil Cioran. După 2000, a realizat împreună cu Andrei Pleșu emisiuni culturale de televiziune (Altfel, la Realitatea TV și 50 de minute cu Pleșu și Liiceanu la TVR1). În prezent este membru al Societății Române de Fenomenologie și al Grupului pentru Dialog Social.
Asa se scrie frumos despre existenta umana - asa cum o face Liiceanu in lucrarea de fata. O carte superba pe care as recomanda-o oricui, ce atinge teme importante din viata omului: eponimele "minciuna, ura, seductie" si prin ele, un spectru larg de sentimente si trairi pe care le experimentam cu totii, un copac genealogic al intamplarii umane. Liiceanu, ca intotdeauna, gadila simturile literare ale unui cititor cunoscator si pare sa o faca intr-un mod amical, presupunand inteligenta interlocutorului cu respect si daruinta. Particular lucrarii acesteia, in "Despre seductie" am citit, cu o placere erotica aproape, despre relatia dintre Heidegger si Arendt, relatie care figureaza in mintea mea undeva "acolo sus", alaturi de cuplurile literare/intelectuale pe care aspir sa le urmez.
“ […] omul este propriul său proiect de a fi. Ce înseamnă asta? Că din fiinţa noastră face parte, în mai mare măsură decît realitatea noastră, posibilul nostru. Din noianul fiinţărilor aflate în lume, sîntem singurii care nu sîntem doar ceea ce sîntem, ci şi ceea ce putem fi. Omul este proiect, ‘aruncare în viitor’, pt. că în mod esential el e posibilitate”.
Domnul Liiceanu incepe mediocru, dupa care devine progresiv mai lenes. Nu vad nicaieri contributia textelor de fata, nici la nivel estetic (pare ca e prea indragostit de propria scriitura), nici la cel intelectual.