Histoire de L'Europe

by Jean Carpentier, François Lebrun, René Rémond

Desde los orígenes de la humanidad, y en el ámbito geográfico inscrito entre el Atlántico y los Urales, se han desarrollado múltiples acontecimientos que a través de los siglos, mediante la agregación de diversos elementos, como la herencia grecorromana, el cristianismo, la aportación de los pueblos "bárbaros", la expansión ultramarina a partir del siglo XV, la formación de estados soberanos o el fracaso de los intentos hegemónicos, desde Carlos V a Hitler, han ido forjando progresivamente una cierta identidad europea, culminada en el siglo XX por el surgimiento de una unidad europea supranacional, producto no de la fuerza, sino del mutuo consentimiento. Cada uno de los capítulos de esta "Breve historia de Europ"a concluye con una selección de textos y documentos que amplían la visión del periodo. Jean Carpentier y François Lebrun ponen a disposición del lector, además, otras herramientas glosario, cronología, mapas históricos, un índice toponómico y otro onomástico, así como diversos cuadros estadísticos que encuadran la presencia europea en el conjunto mundial.

Genres: History, Nonfiction

620 pages, Mass Market Paperback

First published November 1, 1990

Reviews

[Fernando González · Rating 4 out of 5]

Easy and dynamical to read, very illustrative, so well documented, and full of concrete facts and details about the European origin, nature, history, and construction before the current "European Union" where we live today.

A highly recommended reading.

Regards,

Fernando.

[Fodorean Raul · Rating 5 out of 5]

Cartea “Istoria Europei” îi descrie cititorului încă de la început sorgintele numelui de “Europa\Europe” care este atribuit bătrânului continent. Se pare că Europe a fost o prințesă răpită de un taur care îl întruchipa pe Zeus. Aceasta a ajuns în Creta, se căsători cu taurul, astfel devenind “mamă a mai multor copii”.

Conform istoricilor coordonatori ai acestei cărți, cea mai veche fosilă umana de pe continent datează aproximativ din anul -650000, iar focul a fost stăpânit în jurul anului -350000.

Cele mai vechi urme europene ale unei economii de producție se găsesc în Balcani.

De-a lungul istoriei apar polisurile (cetățile) locuite de meșteșugari, agricultori, oameni de cultură, militari, etc. O cetate de acest gen, foarte importantă de altfel, este Sparta, condusă în mod despotic și având un regim aristocratic. Sfatul bătrânilor este o adunare cu rol administrativ având prerogative de conducere și fiind format din 28 de spartani cu o vârstă de peste 60 de ani. La polul opus se află Atena, o cetate democrată bazată pe isonomia sau voința tuturor. În timp apare Imperiul Roman, înființat conform legendei de Romulus și Remus, ultimul fiind ucis de primul, conducătorul fiind Romulus. Ia ființă Senatul, astfel încât Imperiul este condus în mod democratic, lăsând în urma acestuia un leagăn de civilizație demn de urmat pentru alte popoare (vezi dreptul roman de ex.). Societatea se confruntă cu multe crize politice, sociale (vezi persecutarea creștinilor până la impăratul Constantin), economice, dar și de stabilitate (vezi apariția popoarelor migratoare-vandalii-vizigoți și ostrogoți-care atacă Imperiul la N. De Dunăre).

Perioada post-antichității, cea a Evului Mediu este una creștină, având rădăcinile și bazele acestei ideologii spirituale îndeosebi în sec X, moment în care Germania se încreștinează sub autoritatea unor conducători autoritari aflați la cheremul Papilor. Această perioadă a întâlnit succesele ei economice, sociale, culturale dar a trecut și prin crize (intra-ecleziastice, vezi. Problematica ereziilor arianistice și filioque) , economice, medicale (ciuma) și demografice.

Renașterea medievală este precis ancorată în marile descoperiri geografice. Cristofor Columb, crezând în mod eronat că Japonia și China sunt aproape de Europa, consideră că e posibil să ajungă la ele direct, navigând spre vest. Adevărul că nu a ajuns în Indiile din Asia iese repede la lumină, iar noul teritoriu va fi numit “America” de la numele unui navigator ce i-a succedat lui Columb, Amerigo Vespucci. Această renaștere cuprinde și o înflorire a artei dar și o aspră reformă religioasa prin ideile călugărului Martin Luther (1483-1546).

Europa secolelor XVII-XVIII este preponderent una a succesului științei, literaturii și filozofiei. Se remarcă descoperiri în domeniul matematicii, literatura evoluează și apare un nou curent intelectual bazat pe rațiune, care exclude religia și fanatismul, anume iluminismul. Cei mai de seamă iluminiști care au adus în discuție și ideea unei democrații veritabile sunt J.J Rousseau, Montesquieu, Voltaire. În opinia mea, aici poate fi încadrat și marele filozof Immanuel Kant.

Sec. XIX este caracterizat de creșteri demografice masive dar și de o economie fructuoasă bazată pe capitalismul liberal. Acum își fac apariția noile mașinării care dezvoltă industrial piața(locomotiva lui George Stephenson, mașina de cusut, bicicleta, telefonul, lampa electrică cu filament de cărbune a lui Edison). În același timp apar noi tipuri de muncitori, cum ar fi arhitecții.

Conceptul de Europa dominatoare apare in sec. XX, moment in care se desfășoară cele două războaie mondiale (1914-1918), (1939-1945). În urma crizei economice își fac apariția partidele totalitare, chiar dacă motivul în sine nu este reprezentat de recesiune. Hitler câștigă din ce în ce mai mult teren în Germania, acumulând de la aprox 3% la aprox. 50% din voturi în Parlament, fiind numit mai apoi cancelar al republicii. Astfel se instaurează cea mai dură dictatură, un sistem monstruos ce promova lupta rasială și manipularea maselor prin orice mijloace.

În urma celui de-al doilea război mondial, Europa-în special cea de Vest, este consolidată și reclădită de celebrul plan Marshall, urmând ca mai apoi, o Europă unită sau federalistă să devină un adevărat leitmotiv pentru conducătorii vremii. Pe motive de ordin economic se creează Comunitatea Europeană a cărbunelui și a Oțelului în 1951 susținută de cei 6 (Franța, Italia, Germania, Belgia, Olanda și Luxemburg) și Comunitatea Economică Europeană sau Piața comună în 1957.

[Carol Mola · Rating 2 out of 5]

Maratón que me he pegado para leerlo a ver si me ayudaba con la asignatura de Historia. Ha cumplido su papel a medias. Algunas cosas las cuenta muy por encima y otras las suelta tan en torreta que no te da tiempo a asimilarlo bien.

No soy una experta en libros de historia pero de todos los que he leído este es el único que me ha parecido realmente aburrido y que no me ha gustado leer.

[The Sporty Bookworm · Rating 3 out of 5]

Une histoire de l'Europe de sa naissance jusqu'au début du XXème siècle. A la fin de chaque chapitre, il y a des sources primaires d'information, c'est pas mal. Néanmoins, si vous êtes déjà assez cultivé sur ce domaine, ce livre ne vous apprendra rien ou presque.

[Diogo Jesus · Rating 3 out of 5]

French history analysis of Europe. Good when writting a work over a european country

[Clément Labry · Rating 4 out of 5]

Une bonne synthèse sur l'histoire générale du continent européen !

[Horia Bura · Rating 4 out of 5]

Mai rar o sinteza istorica atat de bine scrisa si de usor de citit, cu atat mai mult cu cat autorul ei este unul colectiv, format din vreo 8 istorici francezi, fiecare specializat pe o anumita perioada istorica. Astfel, coeziunea, coerenta stilistica, precum si omogenitatea narativa sunt de-a dreptul remarcabile, autorii reusind sa ofere cititorului specialist sau neofit o lucrare cat se poate de unitara si interesanta in care sunt trecute in revista, printr-o prezentare/interpretare echilibrata si obiectiva, principalele evenimente/procese/fenomene care au marcat istoria "batranului continent", inclusiv a partii sale sud-rasaritene, care nu este omisa din niciunul dintre cele 26 de capitole. Pentru o lucrare conceputa si scrisa de un colectiv de specialisti francezi, care au mai "pacatuit" prin delicte de nombrilism intelectual, consider aceasta abordare plenar-continentala un castig si o recuperare binevenita pentru istoriografia occidentala.