A collection of 50 of the greatest love letters of all times. Some are tender love, some are crazy for you, some are passionate prose, some are painful seperations, some are fire and ice, and some are forbidden love. There's a fan letter to Elvis, a letter from Charles Parnell to Katherine O'Shea, a letter, and more.
Informatiile despre expeditori si destinatari prezentate la inceputul scrisorilor ajuta foarte mult la intelegerea contextului istoric si, de asemenea, a relatiilor dintre acestia.
Poate mi-ar fi placut mai mult sa fie ordonate si cronologic, ar fi fost interesant de observat evolutia scrisorilor de-a lungul timpului 😊.
"[...] daca este o crima sa am asemenea sentimente, pacatul nu este al meu, ci al aceluia care ne-a creat pe amandoi."
"[...] Iubesc adevarul, dar cred in minciuna care spune ca poate exista fericire si in viata asta..."
Citind această carte, am avut senzația că mi se confesează niște mari suflete. Și ei au sperat, și ei au suferit, și ei au iubit..discret, senzual, curat, pătimaș, blând, asumat, necondiționat.
O carte cu poveste, o colecție de scrisori de dragoste pe care nu doar că mă bucur că am citit-o, dar mă bucur că o și pot avea în bibliotecă. O frumoasă trecere prin mai multe fațete ale iubirii (de la iubirea tandră la cea pasională și chiar iubirea interzisă) și prin mai multe perioade de timp.
I confess that these did not appear to be the 50 greatest love letters to me. While some of them are... well, exhilarating, others are merely famous. I wanted to like all of them very much, but found a few more than a little tame, something like reading some of my own relations' old letters to one another. I also wondered at several because they seemed too intimate to share. It made me think of the cavalier way in which we use these pictures of people simply because they are dead and can no longer object to what we do. It reminded me of how we excavate tombs of people in the interest of science: I tend to think that just because we didn't know a person's name is no reason not to leave them as they are, with respect.
In a day when letters like these seem not to be written, I still cannot understand why. Anyone who has experienced the joy and ache over receiving a letter from someone knows the meaning it imposes on his or her life. While it's not a matter of becoming hot and bothered, though one can always hope for such, the impression that even a single letter can make on one's life is remarkable. In a day when text message counts as intimate conversation, I have to admit that I long for the day when communication was a long slow affair between people who cared for one another. Still, as far as this collection goes, I think it would have been better if there would have been less famous letters which were somewhat more elevated in their sentiments.
„50 cele mai frumoase scrisori de dragoste” Antologie, de David H. Lowenherz Tu când ai scris ultima dată o scrisoare simplă? Dar una de dragoste? SMM-urile și e-mail-urile nu se i-au in considerare. Secole la rând îndrăgostiții își trimiteau răvașe cu cele mai intime gânduri, trăiri, sentimente. Antologia pe care vreau sa v-o arăt astăzi este una specială.
David H. Lowenherz a cules 50 de scrisori de acest gen, și a decis să le publice, să ne reamintească cum iubea lumea pe timpuri. Și nu a adunat scrisori simple, ci scrise de oameni celebri, nume notorii în domeniile în care au excelat, care au reușit să lase garda jos și să își exprime cele mai alese simțiri către destinatarii săi mult prea iubiți.
Carte este împărțită în șase capitole. „Dragoste tandră”, unde putem găsi scrisoarea lui W.A.Mozart către Constance Mozart, scrisoarea dulce a lui Michelangelo scrisă pentru minunata Vittoria Colonna sau cea compusă de Ben Franklin pentru Madame Brillion. „Nebun după tine” ascunde scrisori ca cea a lui Ernest Hemingway dedicată lui Mary Welsh, Marc Chagall cu dedicații pentru Bella Chagall ori scrisoarea unei fanate, Marjorie Fossa pentru marea sa iubire, Elvis Presley. În capitolul „Proză pasională” putem regăsi cuvintele de drag scrise între H. de Balzac și E. Hanska, Beethoven către „Eterna iubită” sau intensitatea iubirii Fridei Kahlo pentru soțul acesteia, Diego Rivera.
„Despărțirile dureroase” sunt inevitabile, iar acest segment ne aduce scrisori mai puțin dulci de la Franz Kafka pentru Felice Bauer, nu are cum să lipsească scrisoarea lui Napoleon către Josephine Bonaparte sau răceala Simonei de Beauvoir pentru Nelson Algren. Un capitol mai vesel de ping-pong răutăcios descoperim la „Foc și gheață”, Anais Nin se adresează „cald” către Henry Miller, Voltair lasă sentimentele afară într-o scrisoare pentru Marie Louise Denis, iar G.B. Shaw se răstește de-o frumusețe la Stella Campbell. Ultimul capitol este cel mai interesant, „Dragostea interzisă” aduce cele mai picante detalii dintre Elisabeta I a Angliei și Thomas Seymour, Henric al VIII-lea își mărturisește dragostea Annei Boleyn, și Lewis Carroll se pronunță Regele Clarei H. Cunnynghame.
Pe lângă scrisorile prezente în antologie, mai beneficiem de multe detalii, date despre eroii noștri, premisele acelor sentimente și iubiri, pentru că David H. Lowenherz este „bârfitorul” meu preferat din toate timpurile. Pe lângă activitatea acestora, mereu ne-a fost interesantă și partea sentimentală ale oamenilor renumiți, să le cunoaștem cu ușurință latura sa umană, care au iubit și suferit ca și muritorii de rând.
Scrisoarea mea preferată din antologie este scrisă de Beethoven pentru „Eterna iubită”. Nimeni nu cunoaște cine este ea, dacă a existat vreodată, atestarea ei este doar în acea scrisoare, care așa și nu a fost trimisă, însă acel „pentru totdeauna” mi-a lăsat o sămânță de speranță că Ea a existat și l-a iubit, nemărginit. La un fragment mai jos:
Ludwig van Beethoven către „Eterna iubita”
„Deşi stau în pat, gândurile mele se îndreaptă către tine, iubita mea nemuritoare. Ca să înfrunt viața trebuie să trăiesc cu totul lângă tine sau să nu te mai văd niciodată. Fii senină - iubeşte-mă - azi - ieri - ce doruri înlăcrimate de tine - tu-tu-viaţa mea- totul meu- rămas bun. Ah, continuă să mă iubeşti - nu judeca greşit niciodată cea mai credincioasă inima faţă de tine, iubito. Al tău pentru totdeauna A mea pentru totdeauna A noastră pentru totdeauna”.
Cartea ne invita la o indiscreție de care ne bucurăm cu desăvârșire, fără pic de rușine. Vă poftesc să faceți același lucru. Dragostea trebuie sărbătorită! #foxbooks #50celemaifrumoasescrisoridedragoste #DavidHLowenherz #edituranemira
Fraților, habar n-am cine introduce edițiile astea pe GR, dar versiunea asta e HARDCOVER, nu paperback! În fine, moving on... O carte absolut delicioasă, care m-a încântat și m-a făcut să mă simt o particică din viața acestor personalități celebre ale omenirii. Știți vorba aia „ah, de-aș fi o muscă pe perete”? Ei bine, citind cartea asta uneori fix senzația asta o ai. Din păcate, motivul pentru care îi acord 4 stele este faptul că puține scrisori mi-au plăcut cu adevărat. Majoritatea nu au fost decât un pretext pentru editor de a prezenta în propriile cuvinte persoanele respective și relațiile dintre acestea și cealaltă persoană din cuplu. Am fost cam dezamăgită, recunosc... În același timp, am fost și surprinsă pe alocuri. Spre exemplu, habar n-aveam că Napoleon a fost așa un drăguț și că a iubit-o pe Josephine atât de mult. Habar n-aveam de relația dintre Elizabeth Barrett și Robert Browning (care, apropo, mi-a plăcut cel mai mult dintre toate, epistolele în care aceștia fac referire la cealaltă persoană fiind preferatele mele!). În concluzie, o carte pe care merită s-o cumperi ca s-o ai în bibliotecă, și s-o citești măcar o dată în viață, deși n-aș putea spune că tot conținutul ei este „wow”. Felicitări celor de la Nemira pentru ediția superbă pe care au scos-o!
Am citit cu o deosebită plăcere aceste scrisori de dragoste și am descoperit, dincolo de misivele și declarațiile de amor, niște suflete avide după cel mai prețios sentiment din lume. Multă profunzime, emoții cât cuprinde, cuvinte așternute pe hârtie de condeie ținute de mâini tremurânde, stângace...
Greatest Love Letters of All Time? God, I hope not. To be honest, while it was interesting to read some of the letters, I found that I wouldn't classify most of them as even being love letters. Just because a letter ends with one or two romantic lines or the words "I love you" doesn't really make it a love letter. Perhaps it's merely my own personal distinction, but I consider a love letter to be a letter in which the main subject is the receiver. Usually it would, at least to some extent, discuss what it is about the receiver that is so lovable. Most of these letters had neither.
If you particularly like the epistolary form, it's worth taking out at your local library. If you just want some romantic reading, I'd suggest looking elsewhere.
"פעם, עוד לפני עידן המסרים המידיים (ICQ, מסנג`ר, צ`אטים וכד`) ועוד הרבה לפני עידן הדואר האלקטרוני, אנשים היו כותבים מכתבים. חושבים, מתכננים ומשקיעים בכתיבה או בהדפסה של מכתב שיגיע ללב הנמענים. אז למילה הכתובה היתה משמעות עצומה. היה לה משקל. לא שהיום אין לה, אבל זה כבר לא אותו הדבר. אז אנשים לא היו כותבים סתם פתקים, שנתלים על המקרר ונועדו להזכיר לבן זוגך את המטלות ההכרחיות והקיומיות, כמו קניית לחם וחלב, או תשלום חשבון החשמל. אלא, מכתבים אמיתיים, שמביעים רגשות ומתארים עולמות רגשיים שלמים. לא שזה קרה לי שמישהו כתב לי מכתב. שלא דבר על מכתב אהבה. גם ניסיון ההתכתבות היחידי שלי הסתיים בכי רע. בסופו של דבר חברי היחיד לעט נשבר מההגיגים הפילוסופיים שהלעטתי אותו. רק בדיעבד הבנתי שהוא כנראה ציפה למשהו אחר. בספר ""50 מכתבי האהבה היפים ביותר בכל הזמנים"", רוכזו מכתבי אהבה של אנשים מפורסמים ומוכרים בגירסאות האוטנטיות שלהם. למכתבים אלה הוסיפו העורכים מספר מכתבים של מפורסמים ישראלים ובינהם מכתב של אלתרמן לצילה בינדר ומכתב שלה אליו. בביוגרפיות על אלתרמן נכתב שהיה אדם לא קל. אדם קשה ולא חברותי. אבל כשקוראים את שני המכתבים, אחד ליד השני רואים עד כמה הוא אוהב את צילה ועד כמה הוא רגיש לצרכים שלה. תראו עד כמה הוא מנסה לנחם אותה כשהוא רחוק (בניו יורק מטפל בבתו תרצה אתר שעברה עוד התמוטטות עצבים) ועד כמה הוא מתגעגע לצילה ממרחקים. לעומתו, המכתב של צילה עמוס, טעון במתח ובחרדת האהבה. סיקרן אותי לדעת מדוע אף פעם לא עזב ובחר באהבה האמיתית שלו. הדיסוננס בין התדמית של האדם בציבור, לבין השירים והמכתבים שכתב גרמו לי לחשוב, עד כמה אנשים רב מימדיים ומסתירים בתוכם רבדים נסתרים. לפעמים, רק נדרש המפתח הנכון. עו�� מכתבי אהבה באתר הדואר - http://web02.postil.com/unforget.nsf/... "
"Noapte bună, frumoasa mea. Vrei să mă omori de fiecare dată când îți zic că ești frumoasă, dar va trebui să te obișnuiești." - G. Bush
"Tu îmi scapi. Nu știu de unde să te iau, nu pot să te înțeleg. [...] Tu ești acest al zecelea caz." - J. London
"Cu multă dragoste, scumpă Mary, și să știi că nu sunt nerăbdător. Ci doar disperat." - E. Hemingway
"Prostuțule, trebuie să încerci să simți cât de mult te iubesc - cât de inertă sunt atunci când ești plecat - nici măcar pe blestemații ăștia de oameni nu mai pot să-i urăsc." - Z. Fitzgerald
"Naiba să te ia, ființă râzgâiată; n-am să te conving să mă iubești dându-mă de gol în felul ăsta - Însă, o, iubita mea, nu pot să fiu deșteaptă și distantă cu tine : te iubesc prea mult. Prea sincer." - V. West
„Draga mea George, am să-ți spun ceva stupid și ridicol. E absurd să-ți scriu în loc să-ți spun față în față, când mă voi întoarce de la plimbare. Nu știu de ce o fac. Diseară voi fi supărat că am făcut-o. Tu îmi vei râde în nas, vei crede că până acum ți-am înșirat doar vorbe frumoase, dar goale de conținut. Îmi vei arăta ușa și vei crede că te mint. Sunt îndrăgostit de tine”. - A. Musset
"Nu cunosc arta iubirii, așa cum puteți descoperi și singură din stilul mâzgâliturilor mele [...] și, dacă este o crimă să am asemenea sentimente, păcatul nu este al meu, ci al aceluia care ne-a creat pe amândoi." - J. Rodgers
"Este un conflict înspăimântător. [...] Ai devorat tot. Cum încep să mă gândesc la dumneata mă simt și ridicol, și fericit." - H. Balzac
"Sunt fericită să mă simt atât de profund nefericită pentru că știu că și tu ești nefericit și este plăcut să împărtășim aceeași suferință." - S. Beauvoir
"Când zeii vor să distrugă un muritor, mai întâi îl fac să se îndrăgostească nebunește de o fată." - J. Thurber
“Oare trebuie să-i repet dragei mele că ea este totul pentru mine în viață, iar dacă Destinul va hotărî să mor, dacă va hotărî că țara mea are nevoie de moartea mea, ultima mea rugăciune va fi pentru ea, cu ultima suflare îi voi rosti numele și Raiul nu va fi Rai până când nu vom fi din nou împreună.”
This was not as evocative or emotional as I was expecting it to be. Some of the choices were just plain weird, like the last letter being a weird poem Lewis Carrol wrote to some little girl.
“But Minerva, did you possess the power of the wise idol whose name you bear?”
“Whom the gods destroy they first make madly in love with a girl.”
Traducerea mi-a răpit 70% din plăcerea lecturii. Inițiativa nu e rea, dar execuția lasă mult de dorit. Așezarea în pagină, fontul "siropos" și ilizibil pentru citate, faptul că are citate în primul rând, doar ca să umple spațiu degeaba (oricum scrisorile sunt în general scurte, multe sub o pagină, iar citatul ocupă tot pe atât)... în fine, trecând peste toate detaliile astea, mi-a plăcut că fiecare scrisoare avea o poveste, un paragraf pentru context, de multe ori detaliat. Ce m-a plictisit îngrozitor au fost personajele selectate: o pondere mult prea mare de președinți americani și nevestele lor, plus generali, amirali, oameni politici de tot felul. Înțeleg că antologia a fost publicată în engleză inițial, dar chiar nu-mi pasă de romanțarea vieților unor asemenea oameni.
I'm glad that I bought this for a dollar on Amazon. As much as I love beautiful love letters, this really was scarce of them.
Yes, a few selections are beautiful and lyrical, and the different categories of letters does show a decent range in their tone, but they are certainly not 50 of the greatest love letters. About ten of them aren't even love letters--they're jaded words exchanged when a love falls apart. I was hoping for much more from this, and I'm rather disappointed.
It was promising--and there are those few passages worth reading--but it seems to be ten great love letters, and forty unimpressive notes passed between long distance relationships.
Puterea epistolelor; puterea cuvântului care dă și ia fără să producă altceva decât idei -
iar din idei izvorăsc gânduri împletite cu emoții și simțiri, cu trăiri și suferințe, care acum au devenit atât de puțin transparente și atât de mult evitate.
puterea unei epistole e enormă, căci fiecare e o bucățică de suflet pusă pe hârtie. sunt dictate de cele mai ascunse dorințe, și trimise cu un fior dulce, caramelizat cu frică puerilă.
O colecție de scrisori: de dragoste, de disperare, de suferință, de dor, de pierdere, de respect, de compasiune, de prietenie, de deznădejde, de gelozie, de îndoială, de recunoștință. Exact asta avem aici. Așa cum singur precizează în cuvintele de început, după sute de ore de documentare și după ani în care a achiziționat și a vândut astfel de scrisori, David H. Lowenherz a adunat această colecție impresionantă de epistole de toate felurile. Nu știu neapărat dacă m-a prins cartea, din punctul meu de vedere nu a transmis nicio poveste. Poate doar câteva emoții pe ici, pe colo. Ce-i drept, o carte cu scrisori nici nu ar avea ce poveste să transmită, pentru că fiecare scrisoare are un alt destinatar și un alt expeditor. Ce e de apreciat la carte este că la începutul fiecărei scrisori avem o mică biografie a expeditorului și a destinatarului, astfel încât să înțelegem puțin contextul în care epistola a fost scrisă și trimisă. Veți descoperi în carte nu doar scrisori de dragoste de cuplu, ci și de frate, de prieten, de coleg. Este o carte din care poți să citești zilnic câte o scrisoare-două, ca să aibă mai mult farmec. Cred că ar fi fost mai potrivit să citesc această carte în februarie, luna iubirii. De fapt, eu am confundat-o cu o altă lectură potrivită de Crăciun (doar că nu știu exact care), de aceea am lăsat-o pe aceasta pentru decembrie.
incredibil de frumos, despre dragoste si toate ipostazele ei, dragostea pura, obsesiva, pasionala dar si despartiri, dureroase, indepartari si iubiri secrete, merita atentie acest volum! "Cu bratele in jurul gatului tau iti cer sa ma ierti- mi-e scarba de mine ca am tipat atat de tare. Asa, fii bland: strange-ma langa tine, Jean al meu. [...] rostogoleste-ma prin norii negri, zdrobeste-ma sub uraganele tale, fa-ma farame cu furia ta, dar iubeste-ma mult, iubitul meu adorat, in numele iubirii te implor sa ma iubesti."
While I do not think all of these letters were amazing( and there was no John Keats) there are a great number in this volume that I absolutely adored particularly of people whom I had never heard of and I appreciated the context given at the beginning of every letter.
I still enjoyed this volume and would recommend to anyone who may have a passing interest.
These are by no means 50 Greatest Love letters. Disappointed. As someone else also stated in their review, I also did want to like these letters, but many of these are too mundane. There are few exceptions to this statement but I expected more when I picked up 50 Greatest Love Letters...
The book is written by a man who sells rare books and manuscripts and it amasses 50 of the most beautiful love letters he’s encountered, plus a summary of the authors’ lives. All in all, a lovely gift.
Shockingly, this was a little boring. I think it was a bit too repetitive, and most of the letters were actually just snippets, not the whole document. Maybe my expectations were too high. Maybe I'm just in a bored mood and nothing can hold my interest. I dunno.
I found this at the library and thought it might be interesting to see what kinds of love letters were included. Many of these love letters are pretty mundane. Vita Sackville-West to Virginia Woolf was worth a read, as was Napoleon's letter to Josephine.