What do you think?
Rate this book
Primer amor / Humo
Madrid. 13 cm. 474 p., 1 h. de lám., 2 h. Encuadernación en tapa dura de editorial. Colección 'Colección "Crisol"', numero coleccion(69). Turguenev, Ivan Sergueevich 1818-1883. Humo. Traducidas por Antonio G. de Linares ; Primer amor / traducida por Cristóbal de Castro ; nota preliminar de F. S. R. Sainz de Robles, Federico Carlos. 1898-1982. Linares, Antonio G. de. 1875-1945. Castro, Cristóbal de. 1874-1953 .. Este libro es de segunda mano y tiene o puede tener marcas y señales de su anterior propietario.
283 pages, Hardcover
First published January 1, 1984
22 people want to read
About the author
Ivan Turgenev
1,831 books2,762 followersIvan Sergeyevich Turgenev (Cyrillic: Иван Сергеевич Тургенев) was a novelist, poet, and dramatist, and now ranks as one of the towering figures of Russian literature. His major works include the short-story collection A Sportsman’s Sketches (1852) and the novels Rudin (1856), Home of the Gentry (1859), On the Eve (1860), and Fathers and Sons (1862).
These works offer realistic, affectionate portrayals of the Russian peasantry and penetrating studies of the Russian intelligentsia who were attempting to move the country into a new age. His masterpiece, Fathers and Sons, is considered one of the greatest novels of the nineteenth century.
Turgenev was a contemporary with Fyodor Dostoevsky and Leo Tolstoy. While these wrote about church and religion, Turgenev was more concerned with the movement toward social reform in Russia.
These works offer realistic, affectionate portrayals of the Russian peasantry and penetrating studies of the Russian intelligentsia who were attempting to move the country into a new age. His masterpiece, Fathers and Sons, is considered one of the greatest novels of the nineteenth century.
Turgenev was a contemporary with Fyodor Dostoevsky and Leo Tolstoy. While these wrote about church and religion, Turgenev was more concerned with the movement toward social reform in Russia.
Ratings & Reviews
Friends & Following
Create a free account to discover what your friends think of this book!
Community Reviews
Displaying 1 - 4 of 4 reviews
May 6, 2021
MUSAFIRII PLECASERĂ DE MULT. Ceasul bătea douăsprezece şi jumătate. În cameră rămăseseră numai gazda, Serghei Nikolaevici şi Vladimir Petrovici. Cel dintâi sună şi porunci să se ia resturile cinei.
― Aşa deci, treaba asta e stabilită, începu el aşezându-se mai comod în fotoliu şi aprinzând un trabuc. Fiecare dintre noi este obligat să povestească istoria primei sale iubiri. E rândul dumneavoastră, Serghei Nikolaevici.
Serghei Nikolaevici, un om rotofei cu o faţă albă, dolofană, îşi privi mai întâi gazda, apoi ridică ochii spre tavan.
― Eu n-am avut o primă iubire, spuse el în cele din urmă. Pur şi simplu am început cu a doua.
― Cum aşa?
― Foarte simplu. Aveam optsprezece ani când am fost atras pentru prima dată de o domnişoară foarte drăguţă; dar îi făceam curte ca şi cum treaba asta nu era nouă pentru mine: exact cum am făcut mai apoi curte şi celorlalte. La drept vorbind, m-am îndrăgostit pentru prima şi ultima dată pe la vreo şase ani, de dădaca mea; însă asta a fost tare demult. Detaliile relaţiilor noastre mi s-au şters din minte, dar chiar dacă le-aş fi reţinut, pe cine ar fi interesat?
― Şi atunci, cum facem? întrebă gazda. Nici prima mea iubire nu are multe detalii interesante; nu m-am îndrăgostit de nimeni înainte de-a face cunoştinţă cu Anna Ivanovna, soţia mea de-acum, şi totul a mers ca pe roate între noi: taţii noştri ne-au peţit, noi ne-am îndrăgostit foarte repede unul de celălalt şi ne-am căsătorit fără întârziere. Povestea mea poate fi spusă în două cuvinte. Eu, domnilor, recunosc: când am ridicat problema primei iubiri, m-am bazat pe dumneavoastră, nişte holtei ― nu vreau să spun bătrâni, dar nici tineri. Oare dumneavoastră nu ne încântaţi cu nimic, Vladimir Petrovici?
― Prima mea iubire face într-adevăr parte dintre cele deloc obişnuite, răspunse după o mică pauză Vladimir Petrovici, un om de vreo patruzeci de ani, cu părul negru, uşor grizonat.
― A! exclamară într-un glas Serghei Nikolaevici și gazda. Cu atât mai bine… Povestiţi.
― Aşa deci, treaba asta e stabilită, începu el aşezându-se mai comod în fotoliu şi aprinzând un trabuc. Fiecare dintre noi este obligat să povestească istoria primei sale iubiri. E rândul dumneavoastră, Serghei Nikolaevici.
Serghei Nikolaevici, un om rotofei cu o faţă albă, dolofană, îşi privi mai întâi gazda, apoi ridică ochii spre tavan.
― Eu n-am avut o primă iubire, spuse el în cele din urmă. Pur şi simplu am început cu a doua.
― Cum aşa?
― Foarte simplu. Aveam optsprezece ani când am fost atras pentru prima dată de o domnişoară foarte drăguţă; dar îi făceam curte ca şi cum treaba asta nu era nouă pentru mine: exact cum am făcut mai apoi curte şi celorlalte. La drept vorbind, m-am îndrăgostit pentru prima şi ultima dată pe la vreo şase ani, de dădaca mea; însă asta a fost tare demult. Detaliile relaţiilor noastre mi s-au şters din minte, dar chiar dacă le-aş fi reţinut, pe cine ar fi interesat?
― Şi atunci, cum facem? întrebă gazda. Nici prima mea iubire nu are multe detalii interesante; nu m-am îndrăgostit de nimeni înainte de-a face cunoştinţă cu Anna Ivanovna, soţia mea de-acum, şi totul a mers ca pe roate între noi: taţii noştri ne-au peţit, noi ne-am îndrăgostit foarte repede unul de celălalt şi ne-am căsătorit fără întârziere. Povestea mea poate fi spusă în două cuvinte. Eu, domnilor, recunosc: când am ridicat problema primei iubiri, m-am bazat pe dumneavoastră, nişte holtei ― nu vreau să spun bătrâni, dar nici tineri. Oare dumneavoastră nu ne încântaţi cu nimic, Vladimir Petrovici?
― Prima mea iubire face într-adevăr parte dintre cele deloc obişnuite, răspunse după o mică pauză Vladimir Petrovici, un om de vreo patruzeci de ani, cu părul negru, uşor grizonat.
― A! exclamară într-un glas Serghei Nikolaevici și gazda. Cu atât mai bine… Povestiţi.
March 31, 2019
Este libro no habla de amor. Habla de deseos, caprichos, ilusiones e insatisfacción, cobardía e ingenuidad (o mejor dicho estupidez).
Me recordó a los programas baratos y a sus seguidores fieles por bellezas fortuitas.
Lo más bajo de lo más bajo.
La prosa empleada fue de lo más común, no me pude delirar ni por la forma en que están escrito. Se dejan muchas ideas al aire, supongo son para crear expectativas, pero caen planas ante un final frívolo.
Me recordó a los programas baratos y a sus seguidores fieles por bellezas fortuitas.
Lo más bajo de lo más bajo.
La prosa empleada fue de lo más común, no me pude delirar ni por la forma en que están escrito. Se dejan muchas ideas al aire, supongo son para crear expectativas, pero caen planas ante un final frívolo.
January 1, 2018
Historias tristes de amores con princesas rusas, trampas imaginarias en las que las mayores víctimas son esas propias princesas tan seductoras.
February 7, 2011
very good
Displaying 1 - 4 of 4 reviews