Țara cu un singur gras

by Adelin Petrișor

Țara cu un singur gras prezinta vizita la Phenian, in 2012, a autorului, impreuna cu un alt coleg jurnalist. Cei doi au fost primii romani carora li s-a permis accesul in Coreea de Nord dupa 1989 si au incercat sa surprinda cat mai mult din realitatea de zi cu zi a acestei tari, fiind din acest motiv si protagonistii unor incidente neplacute. Cu unele dintre cele 16 fotografii color care ilustreaza relatarile din carte Adelin Petrisor a participat la International Photography Awards, unde a castigat premiul la sectiunea "Editorial Non-Pro“ si s-a numarat printre finalistii sectiunii "Discovery of the year“.

Genres: Nonfiction, Romanian Literature, Travel, History, Romania, Politics

110 pages, Kindle Edition

First published January 1, 2013

Reviews

[Elena Papadopol · Rating 3 out of 5]

Interesanta experienta prezentata, sunt destul de multe scene ce par ireale, greu de crezut faptul ca mai exista un astfel de regim politic si ca atat de multi oameni sunt aproape complet izolati de restul lumii - mi-a placut si reportajul mentionat in carte.

[Horia Bura · Rating 4 out of 5]

Probabil ca romanilor si celorlalti est-europeni le este mai usor sa inteleaga realitatile socio-politice, economice si culturale din Coreea de Nord, intrucat, intr-o anumita masura, le-am trait si noi, pe pielea noastra, in "epoca de aur". Totusi, sintagma "intr-o anumita masura" mi se pare deosebit de relevanta in acest caz comparativ, tinand cont de nivelul fabulos de indoctrinare si obedienta al cetatenilor nord-coreeni din ultimii 68 de ani!

La cum foarte bine si-n cuvinte simple, dar puternice, isi descrie autorul propriile impresii de la fata locului, ai senzatia ca n-ai de-a face doar cu o tara profund claustrata si cu un popor captiv, ci, colectiv si individual luati, cu un neam acut depersonalizat, semi-robotizat, disponibil oricand, la orice ora, sa cautioneze manifestarile grandomane ale regimului si sa-si expuna cat mai patetic posibil, asa cum au fost invatati (inclusiv prin boxele stradale din care racnesc discursurile oficiale), dragostea netarmurita fata de liderii tarii, fie ca este vorba de cei vii sau cei morti.

Asa cum transpare din aceasta fabuloasa carticica a lui A.P. (bine scrisa, intr-un stil alert si natural, cat se poate de obiectiva in abordare), Coreea de Nord nu pare a fi o tara in care traiesc oameni care gandesc, se emotioneaza (sincer, nu la comanda!), iubesc, rad, se distreaza etc., ci un imens lagar (cum spunea tot autorul, in titlul albumului fotografic publicat in urma experientei) de concentrare a unei existente reduse la nevoile de baza ale omului si, mai ales, la servirea neconditionata si absoluta a regimului politic si la ai sai perversi lideri.

Mi se pare incredibil ca un stadion sau o piata pline cu sute de mii de oameni, convocati pentru nu-stiu-ce parada/manifestare, sa se afle ore-n sir intr-o tacere absoluta, sparta doar de aplauzele din boxe, ca un semnal-catalizator pentru inceperea expunerii dragostei si simpatiei pentru liderii aparuti la prezidiu! Cum pot acesti oameni sa stea atatea ore cu capul in pamant si fara sa vorbeasca intre ei, macar pentru "a trece timpul mai repede"? Fireste ca este vorba si de o oboseala acumulata, dar imaginea mi se pare simptomatica pentru ce-a facut regimul comunist de la Phenian in planul simplelor relatii inter-umane.

In cele din urma, raman intrebarile evidente: oare cati dintre nord-coreeni au acest comportament de sclavi moderni din pura convingere si cati din obligatie si de teama represiunii? Si a doua: oare cat va mai continua sa existe acest regim total anacronic, pe langa care pana si Romania lui Ceausescu pare un vis frumos? Si o a treia: tinand cont de nivelul atins in ceea ce priveste in-frangerea de catre statul nord-coreean (suprapus aproape perfect pe prototipul distopic creionat de Orwell in "1984") a vointei de libertate si de a gandi singuri a propriilor cetateni, ar fi acesti oameni capabili de o revolta populara, care, coroborata cu o lovitura de stat (dar cine s-o dea?), sa duca la instaurarea libertatii si a debutului drumului catre democratie? Din pacate pentru cei 25 de milioane de nord-coreeni, predictiile sunt sumbre, iar viitorul lor aidoma.

[Emilia Muller · Rating 5 out of 5]

În limba română - https://bombitaluivladmusatescu.blogs...

In English - http://bombitaluivladmusatescuenglish...

[adelina gabriela]

"such an amazing country"
... said no one ever

[Elena · Rating 5 out of 5]

"Mi-a sărit în ochi că erau foarte mulţi nord-coreeni care mergeau pe jos. Culoarea dominantă era cenuşiul. Toţi, dar absolut toţi erau îmbrăcaţi în culori terne. Unii purtau uniforma poporului şi aveau în piept insigne cu chipul liderilor. Mergeau încolonaţi ca şi cum cineva i-ar fi mânat din urmă. Nimeni nu gesticula, nimeni nu era exuberant. Nu, fiecare îşi vedea de drumul lui şi atât."

Recenzie pe eLitere: http://elitere.ro/tara-cu-un-singur-g...

[Mada · Rating 4 out of 5]

I actually have difficulty in rating this. On one way, I appreciate the writing style but how could I ever feel any sympathy for such a regime?

Adelin Petrisor's book is a report on the details observed on his journey to North Korea. When you read it, it's almost unbelievable that what he saw was only what he was allowed to be seen, while a huge chunk of NK's reality remains hidden behind the curtains.

[Roxa Ro · Rating 4 out of 5]

Ma fascineaza de la distanta Coreea de Nord, poate pentru ca stiu ca la ei este mai rau decat a fost la noi in comunism. Este cunoscut faptul ca Ceausescu a fost foarte impresionat de manifestatiile din Coreea de Nord, atunci cand a fost in vizita la omologul sau de atunci Kim Ir Sen, si a inceput sa impuna si la noi aceleasi actiuni de slavire a preiubitului conducator.
In 2012, Adelin Petrisor impreuna cu colegul sau Catalin Popescu reusesc sa obtina viza si sa faca o vizita in Coreea de Nord cu ocazia implinirii a 100 de ani de la nasterea lui Kim Ir Sen, bunicul presedintelui suprem de astazi Kim Jong Un.
Cartea este scrisa ca un fel de jurnal de calatorie si este destul de saraca in informatii din cauza restrictiilor care le-au fost puse celor doi jurnalisti.
Totusi, au reusit in cele 7 zile cat au stat acolo sa surprinda cateva aspecte ale Phenianului care poate pe noi care am trait in comunism nu ne socheaza atat de tare dar care pentru americani de exemplu par ceva de neimaginat.
In Phenian, capitala Coreei de Nord, pentru ca in alta parte nu au avut voie sa mearga, totul era cenusiu si tern. "Pentru o clipa m-am gandit ca in Coreea de Nord culorile au fost scoase in afara legii." Totul aduce aminte celor doi jurnalisti de vremurile noastre de dinainte de '89: blocuri urate, oameni tristi, masini vechi si putine si multi oamenii ai legii pe strazi. De fapt, Coreea de Nord este comparata cu un urias lagar in care traiesc 25 de milioane de oameni din care cca 40% sunt militari activi sau in rezerva. Totul este atat de restrictiv incat iti trebuie aprobare daca vrei sa mergi in provincie la rude.
In Coreea de Nord propaganda nu ia niciodata pauza. Se spune ca in fiecare casa exista un radio fara buton de oprire, ca propaganda se aude neincetat si ca radioul poate fi dat mai tare sau mai incet, niciodata oprit.
Adelin si colegul sau au avut ocazia sa participe la o manifestatie in cinstea lui Kim Jong Un, cel mai tanar lider a carui varsta nu este cu certitudine stiuta. (La vremea aceea avea 28 sau 29 de ani). Kim Jong Un s-a dovedit a fi cel mai gras nord-coreean vazut de cei doi (de aici si titlul cartii) pentru ca se stie ca in Coreea de Nord alimentele sunt date pe cartela iar aproape 30% din populatia tarii este subnutrita.
Cei doi jurnalisti au reusit sa filmeze si sa fotografieze pe ascuns, au intervievat cativa cetateni care mai mult nu au vorbit de teama, iar ghidul lor Ri, atunci cand le facea traducerea in romana mai baga de la el cateva cuvinte in plus despre liderul iubit.
Intr-o tara in care nu exista internet sau antene prin satelit, oamenii habar nu au ce se intampla in afara granitelor. In afara de cateva DVD-playere aduse ilegal din China, locuitorii nord-coreeni stiu doar ce vrea regimul sa stie.
La intoarcerea in tara, a aparut "Coreea de Nord, nimic de invidiat", un reportaj ce cca 20 de minute care nu pare sa fi placut ambasadorului nord-coreean in Romania dar care relateaza cat se poate de obiectiv regimul de la Phenian.
Multi nu stiu ca inainte de 1989, in Romania, oamenii nu aveau caldura, apa calda era cu program, mancarea era pe cartela si traiau cu frica-n san iar toate acestea nu se deosebesc cu mult de regimul din Coreea de Nord.
Revolutia din '89 a fost norocul nostru pentru ca asa cum arata Coreea de Nord ar fi putut arata si Romania.
"Tara cu un singur gras" poate nu este cea mai sugestiva carte despre Coreea de Nord dar are totusi avantajul de a fi o carte scrisa de un roman care a trait si in comunism.

[Ștefania Ioana Chiorean · Rating 5 out of 5]

Una dintre cele mai bune carti citite. Stilul lui Adelin Petrisor este unul prietenesc, relaxat ce face cartea foarte usor de citit. Chiar daca ceea ce prezinta nu este intotdeauna ceva pozitiv (mai niciodata) stilul putin comic abordat te face sa nu te sperii dar sa realizez cat de greu este acolo.
Discutiile intre Ri si "Cotolin" sunt de cele mai multe ori comice si destin atmosfera. Cititnd cartea mi-am doit sa aflu mai multe despre Corea de Nord si chiar am aflat ca restrictiie sunt putin mai blande acum (poti intra de ex cu telefonul personal in tara acum).
O lectura obligatorie pentru cei care nu au trait in Romania Comunista sau au fost prea mici ca sa isi mai aminteasca (cazul meu). Ce m-a marcat pe mine e ca desi am scapat de comunism (oficial) de aprope 25 de ani mai este o tara in care situaia oamenilor e chiar mai rea decat a romanilor dinainte de '89.

[Denisa Arsene · Rating 3 out of 5]

Even though the subject interests me in the present, the style and the way information is given to the reader is poor.
And I've expected much more from a journalist from an ex-communist country.

[Luciana Corlan · Rating 5 out of 5]

Mi s-a părut interesant în primul rând să văd prin ochii autorului în culisele genului de jurnalism practicat de el, să aflu puțină terminologie și să înțeleg cât de cât ce se întâmplă dincolo de cele câteva minute văzute „pe post”. Mi se pare foarte riscant ce face el. Clar nu este o meserie pentru toată lumea.
Apoi, cartea în sine mi s-a părut un paradox: foarte ușor și rapid de citit, dar GREA. Grea ca atmosferă și subiect, grea ideea că undeva în lume există realitatea asta. Pentru mine este o carte, jurnalul unei săptămâni petrecute de un domn în altă țară dacă o iei simplu.
Pentru oamenii care trăiesc acolo era o zi oarecare, în care iar le era foame, iar aveau 5 kilograme de cartofi si un pumn de orez porția pe luna aia, iar trebuiau să iasă la aplaudat în stradă, iar fugeau de străini ca dracul de tămâie.
Episoadele cu oameni care înghețau la cameră și nu știau ce să spună mi s-au părut absolut înfiorătoare. Pentru că nu se întâmplă absolut nimic atunci, dar nu este greu de imaginat ce o fi fost după, dacă ne gândim că se nota cine și cum.

[Antonie · Rating 4 out of 5]

Este o carte jurnal, nu foarte stufoasa, pe alocuri cu putin umor, insa in contextul cartii un umor amar. Sincer am citit aceasta carte cu un ghimpe la inima, stiind faptul ca am trecut la muchie de cutit pe langa o viață extrem de gri. Si pentru asta sunt foarte recunoscator. Recomand! cred ca ne ajuta sa ne intelegem libertatea si mai ales pretul obtinerii ei.

[Maria Mihaltan · Rating 3 out of 5]

Interesanta si stilul in care e scrisa e fain, cursiv si e usor de citit. Totusi, "expeditia" celor 2 jurnalisti reuseste doar sa arunce o privire de suprafata asupra regimului. Cumva ma asteptam la niste detalii mai dramatice.
Oricum, e de citit.

[Raț Robert · Rating 5 out of 5]

Cartea asta îți deschide ochii și te face să îi mulțumești cerului că nu te-ai născut în Coreea de Nord. Chiar dacă România nu e o democrație perfectă cartea asta e un reminder a ceea ce puteam fi și noi în ziua de azi dacă regimul nu ar fi căzut în 89'. Faptul că e viscerală și directă e un mare avantaj și te face să te gândești câte lucruri groaznice se întâmplă sau s-au întâmplat în Coreea de Nord, lucruri pe care nu le-a documentat nimeni și de care nu o sa afle nimeni niciodată...

[Alexandra Gerea · Rating 5 out of 5]

Super tare. O carte scrisa super lejer, cu un pic de umor (schimbul de replici dintre Cătălin și ghidul lor nord-coreean) și cu multa anxietate.
Mă duce cu gândul la cărțile lui Orwell, doar că versiunea românească și reală.

[Costaș Geanina · Rating 3 out of 5]

Coreea de Nord. Dictatură. Absurd. Represiune. Propagandă. Nimic de invidiat.

[Adi · Rating 5 out of 5]

Adelin Petrisor. Coreea de Nord. Excelent.

[Nikki · Rating 5 out of 5]

Recomand sa vizionati documentarul facut de Adelin Petrisor si Catalin Popescu - Coreea de Nord, nimic de invidiat - dupa ce cititi aceasta carte. O sa va ofere o imagine completa a ceea ce au vazut jurnalistii acolo.
Ce mai este de spus despre Coreea de Nord? Deja se stiu prea multe si prea putine in acelasi timp. Este uluitor ca in 2024 inca mai traieste acest regim si imi este greu sa imi imaginez cum pot trai oamenii din tara aceea.
De fiecare data cand citesc cate ceva despre Coreea de Nord ma sperii si ma gandesc ca sunt oameni la noi cu idei grandomane si cu ganduri de dictatura. Sper sa nu ajungem niciodata de unde am plecat si sa nu lasam istoria sa se repete.

[Madalina · Rating 5 out of 5]

N-am mai citit genul acesta de carti bazate pe reportaje si nu stiam la ce sa ma astept dar am fost surprinsa placut de stilul in care a fost scrisa. E foarte lejer de citit si nu te oboseste deloc si totodata e foarte informativ, cred ca asta a reusit sa ma prinda si reuseste sa-l prinda pe oricare cititor. Subiectul Coreea de Nord este unul pe care nu-l cunosteam foarte bine inainte sa citesc aceasta carte si pot spune ca Adelin a reusit sa-mi ofere o oarecare imagine asupra regimului care guverneaza aceasta tara si din ce relata el chiar imi pare ca seamana foarte bine cu regimul descris in cartea lui Orwell "1984". Recomand cartea oricarui cititor care doreste sa afle mai mult despre Coreea de Nord dar si celor care nu au cu ce sa-si umple timpul liber.

[Ioana Serediuc · Rating 4 out of 5]

O carte ușoară, pur descriptiva, presărată cu glumite de la fata locului și câteva impresii pur personale. Am dat o nota mai mica din cauza ca am făcut greșeala sa compar cu ce ar fi fost cartea dacă ar fi fost scrisa de Sabina Fati, jurnalist pentru Europa Libera, care aduce mult context istoric și politic situației oricărei tari pe care o vizitează în cărțile ei. Tocmai acest context și mai multa analiza politica am simțit ca lipsește cărții.

[Anca Dorohoi · Rating 4 out of 5]

Nu pot sa-i acord 5 stele, pentru ca e o carte de reportaj, autorul nu e scriitor consacrat, asa ca...Dar, ar merita 5, pentru ceea ce am mai aflat . Stiam cite cava, am mai adaugat cite ceva. Imi imaginez ca-mi pot imagina [sic] cum traiesc oamenii aia, dar sint sigura ca realitatea o ia inaintea imaginatiei. E ceea ce ni se pregatea si noua, caci prea iubitul conducator fusese cucerit definitiv de stilul nord coreean, dupa vizita facuta acolo. Sigur, dar sigur, sint multi din generatiile mai tinere care nu pot accede la acest adevar. Ar trebui sa existe, in scoala, o materie care sa predea asta, ce-am fost, ce urma sa devenim, ce-am crezut ca o sa cucerim si ce-am ajuns.

[Roxana Chirilă · Rating 4 out of 5]

O carte despre Coreea de Nord în care lipsa de informații e la fel de grăitoare ca puținele imagini pe care Adelin Petrișor reușește să le surprindă.

Sărăcie, tăcerea stanie a sute de mii de coreeni înainte și după uralele adresate dictatorului, lipsă de alimente, refrenul constant „no pictures! no pictures!” Vezi suficient ca să-ți faci o idee și totuși ți se refuză orice privire mai profundă odată cu fiecare refuz de a lăsa jurnaliștii să vadă dincolo de ceea ce le e permis oficial.

Trebuie citită pentru a fi înțeleasă.

[Irma Butnaru · Rating 4 out of 5]

O carte pe care o citești cu un nod în gât. Adelin Petrișor e un jurnalist curajos, la fel și „Cotolin” și ceilalți cameramani amintiți. Mi-a plăcut mult stilul direct, uman, dar și atent la detalii și felul în care reușește să surprindă absurdul unei lumi închise precum Coreea de Nord. Mi-au trecut de multe ori fiori pe șira spinării gândindu-mă la cum ar fi arătat azi România dacă nu se întâmplau evenimentele din ’89.

Am învățat câteva lucruri noi din cartea asta, nu despre Coreea, ci despre România, mai degrabă. Mă uit cu tristețe în jurul meu când, azi, în 2025, citesc aleatoriu comentarii de la unii dintre compatrioții mei care laudă Coreea de Nord. Vreau să transmit, pe această cale, același lucru pe care l-a transmis și Adelin Petrișor în cartea sa: citiți. Citiți despre comunismul din România, citiți această carte, citiți non-ficțiune, istorie... Dar, despre ce scriu eu aici, nu o să vadă mesajul meu niciunul dintre cei care chiar trebuie să pună mâna pe o carte.

Revenind la carte, mi-a rămas în minte un fragment în care autorul amintește, într-un ton aproape ironic, o „legendă” despre o mamă trimisă în lagăr și fiul ei condamnat să trăiască toată viața acolo. Deși o numește legendă, realitatea o confirmă dureros: în Evadare din lagărul 14 (publicată în 2012), Shin este dovada vie că astfel de „legende” sunt reale.

Am aflat că există și documentarul realizat după vizita lor acolo și, cu siguranță, o să-l urmăresc, pentru că știu deja câtă muncă și risc stau în spatele acelor imagini. L-am găsit pe YouTube.

[Loredana (Bookinista08) · Rating 4 out of 5]

Practic un jurnal al experienței lui Adelin Petrișor și a colegului său de breaslă, Cătălin Popescu, în cea mai ermetică țară de pe planeta noastră. Cei doi au petrecut acolo o săptămână exact în perioada în care actualul dictator, Kim Jong-un, tocmai preluase de curând puterea după moartea tatălui său, și au prins acolo festivitățile ținute cu ocazia împlinirii a 100 de ani de la nașterea fondatorului țării și primul său dictator, Kim Ir-sen. Ce relatează Adelin este exact ceea ce am mai citit și în alte povești prin alte cărți: atmosfera lugubră, nimeni nu zâmbește, nimeni nu gesticulează, diversele lipsuri evidente chiar și pentru străinii care ar fi trebuit să vadă numai partea „glamorous”, tensiunea constantă datorată spionatului, și multe altele. A fost interesant să văd și perspectiva unui român ajuns acolo, mai ales un român care a putut crea și niște paralele cu regimul ceaușist de până la căderea sa în 89. Volumului nu i-au lipsit nici momentele amuzante, care au mai îndulcit faptele relatate. Mi-a plăcut și categoric îl recomand celor interesați de subiectul Coreei de Nord, dar nu numai.

[Emiliana · Rating 5 out of 5]

Jurnalistul Adelin Petrișor a scris foarte obiectiv aceasta carte despre Coreea de Nord. Încercările sale de a face un documentar despre această țară izolată, faptul că mereu se lovea de uși închise, precum și întâmplările pe care le-a trăit o dată ajuns în Phenian, te face să te întrebi cum pot fi atât de depersonalizați oamenii.
Am avut oportunitatea să lucrez cu oameni din Coreea de Sud, care mi s-au părut foarte închiși în ei, nu știu dacă din rușine de a comunica cu străinii sau pentru că aceasta e cultură lor sau pentru că nu puteam dialoga în engleză, dar văzând documentare și citind despre Coreea de Nord, îmi dau seama că oamenii aceia sunt foarte speriați de regim.
Jurnalistul a spus două lucruri care m-au întristat: 1. Coreea de Nord este o țară tampon pentru China, datorită numărului mare de soldați americani staționați în Coreea de Sud. 2. Oare când va cădea regimul?

[Cristina · Rating 3 out of 5]

Short, easy, interesting read. Two Romanian journalists spend one-week in North Korea. I watched the corresponding documentary also - "Coreea de Nord, nimic de invidiat", which is very similar to the book. Both depict a very bleak, slightly, just slightly, exaggerated (imho), image of North Korea, one that is not 100% confirmed by other sources - for example, in the book, the protagonists' phones are seized at the airport, while I've seen a travel vlog completely filmed with phones (true, phones with no internet access; true, there are restrictions regarding what one can film). Also, the food mentioned in the book seems to be insufficient and of low quality. Not so in the vlog (true, this refers only to tourists - nobody is saying North Koreans are not starving).

[Blogul · Rating 4 out of 5]

Adelin Petrișor descrie, nu foarte strălucit ca scriitor, o serie de vignete din săptămâna sa în RPDC, unele amuzante, altele, majoritatea (doar) triste. Când le asamblezi însă pe toate, ca pe un puzzle, rezultatul este o imagine absolut înfiorătoare, îngrozitoare dincolo de cuvinte.
Cu atât mai mult cu cât pentru noi este un ”viitor alternativ”, un ”ce-ar fi fost dacă” (nu-i împușcam în 89 pe Kim-ii noștri).
Cartea e cu atât mai de impact dacă o citești în două chei specifice, una fiind cea de a fi trăit direct în vremurile cu ”omagii conducătorului iubit” și cartelă, dar fără căldură, curent, apă caldă sau încredere.
O cărticică recomandată tuturor românilor.

[Supersonic · Rating 5 out of 5]

O carte scurta dar care s-a tinut de mine din primul moment in care am inceput sa o citesc, in pauzele de la cursurile de desen de la facultate, la metrou, asteptand sa ma vad cu niste prieteni la universitate pana ce ajungeam in pat. Umanitatea si totodata obiectivitatea cu care autorul descrie ce se intampla in tara totalitara, acompaniate de pozele realizate in calatoria descrisa a lasat un impact asupra mea , aceasta carte realizand sa mi deschida alte curiozitati legate de atrocitatile lumii in care traim. 10 din 10, mai vreau sa citesc carti in genul acesta.

[Raluca Miron · Rating 4 out of 5]

Autorul transmite eficient mesajul și transpune ceea ce trăiește în cuvinte la fel de bine ca prin imaginile incluse în carte. Îmi propun să vizionez și reportajul despre Coreea de Nord și recomand lecturarea acestei cărți mai ales tinerilor care ascultă părerile nostalgicilor comunismului românesc fără să se documenteze separat despre ceea ce s-a întâmplat în țară.
Pare un fel de 1984 de George Orwell din prezent.

[Mihai Vintilă · Rating 5 out of 5]

Una din cele mai superbe cărți de reportaj pe care le-am citit. Descrierile sunt realiste, informațiile pertinente iar comunismul nord corean este luminat de experiențele trăite de autor în mod personal. În afara titlului fabulos, adevărată lovitură de maestru, cartea conține multe demascări ale minciunii pe care propaganda o răspândește. Ar trebui citită de tineri pentru a vedea cum nu trebuie să mai ajungem.

[Ioana · Rating 5 out of 5]

Din vând în când, îmi prinde bine să revăd informații despre unul dintre cele mai dure regimuri din lume, și anume dictatura din Coreea de Nord.
Poveștile sunt fascinante, și Adelin Petrișor a făcut o treabă frumoasa cu această însemnare (și reportaj). Sper din suflet să apuc și eu ziua, așa cum își dorește autorul, când acest popor va fi eliberat.