Volumul include cele mai marcante nuvele eminesciene, printre care :
- Sărmanul Dionis : prima nuvelă fantastică din literatura română, publicată în 1872, care îmbină două planuri: unul real și altul abstract-filozofic, abordînd ca temă majoră reflectarea subiectivă asupra lumii dar și condiția nefericită a omului de geniu în raport cu timpul și cu societatea. Semnificația titlului : Dionis are numele zeului Dyonisos din mitologia greacă, fire veselă, petrecareață care, pus în antiteză cu definirea de "sărman", dă titlului o sugestivă interpretare.
- Cezara : nuvelă fantastică, publicată în anul 1876, cu tente mitice, ce abordează teme precum iubirea absolută, purificarea prin dragoste, regăsirea stării edenice.
- Geniu pustiu : roman poetic cu tentă socială al cărui subiect se desfășoară pe două linii temporale, perioada postrevoluționară și tabloul apocaliptic al Transilvaniei din timpul revoluției de la 1848. Teme abordate : reflecții asupra condiției de geniu, lupta cu eul pentru împlinirea unui ideal, iubirea imposibilă.
Proza eminesciană impresionează prin îmbinarea epicului, liricului, fantasticului și metafizicului. Doar că acest eclectism face pe alocuri dificilă percepția operei. Iar la un anumit moment devine greu să te menții focusat, întrucât narațiunea este deseori sacadată, iar unele personaje sunt puțin reliefate. Adevăratul interes al operei narative l-ar constitui aspectul psihanalitic, întrucât ea reflectă filosofia și starea de spirit a creatorului său : „Ce am de-a pierde? Viața?... Nimic mai urât, mai monoton, mai sarbăd decât această viață... Ș-apoi sunt sătul de ea: un vis absurd.” (Geniu pustiu / Mihai Eminescu - București: Editura Herra)