Musashi. Poarta spre glorie

by Eiji Yoshikawa

Traducere si note de Angela Hondru

Romanul Musashi a inspirat sapte ecranizari celebre, doua seriale de televiziune si numeroase puneri in scena.

„In clipa in care isi dadu seama ca atinsese virful, vointa sa incordata plesni ca o coarda de arc. Pe culme, vintul ii biciuia spatele cu nisip si pietre. Aici, la hotarul dintre cer si pamint, Musashi simti o bucurie de nedescris umflindu-i pieptul, umplindu-i intreaga fiinta. Spiritul omului si spiritul muntelui savirseau mareata opera a procrearii in imensa intindere a naturii, in zori. Invaluit de un extaz divin, dormi somnul pacii.”

Genres: Japan

660 pages, Paperback

First published January 1, 2013

About the author

Pen-name of Yoshikawa Hidetsugu. Yoshikawa is well-known for his work as a Japanese historical fiction novelist, and a number of re-makes have been spawned off his work.

In 1960, he received the Order of Cultural Merit.
Eiji Yoshikawa (吉川 英治, August 11, 1892 – September 7, 1962) was a Japanese historical novelist. Among his best-known novels, most are revisions of older classics. He was mainly influenced by classics such as The Tale of the Heike, Tale of Genji, Outlaws of the Marsh, and Romance of the Three Kingdoms, many of which he retold in his own style. As an example, the original manuscript of Taiko is 15 volumes; Yoshikawa took up to retell it in a more accessible tone, and reduced it to only two volumes. His other books also serve similar purposes and, although most of his novels are not original works, he created a huge amount of work and a renewed interest in the past. He was awarded the Cultural Order of Merit in 1960 (the highest award for a man of letters in Japan), the Order of the Sacred Treasure and the Mainichi Art Award just before his death from cancer in 1962. He is cited as one of the best historical novelists in Japan.

Reviews

[Socrate · Rating 4 out of 5]

Dincolo de trecătoare, zăpada de pe muntele Koma sclipea ca nişte urme de lănci, iar cea de pe muntele Ontaké, care se vedea printre mugurii roşii ai copacilor, părea asemenea unor pete risipite ici-colo. Verdele deschis, ce anunţa că sezonul cald începuse, strălucea de-a lungul drumului şi pe câmpii.
Otsū visa cu ochii deschişi. Jōtarō era ca o plantă proaspătă – încăpăţânat şi rezistent. Nimic nu-l dobora, şi dacă totuşi i se întâmpla câteodată, nu rămânea prea multă vreme aşa. Creştea repede; din când în când i se părea că ghiceşte în el pe viitorul bărbat.
Linia de demarcaţie dintre nesupunere şi obrăznicie e una destul de subţire şi chiar dacă Otsū încerca să explice într-un fel proasta creştere a lui Jōtarō, o deranja din ce în ce mai mult purtarea lui. Pretenţiile lui, în special când era vorba de mâncare, nu se mai terminau. De câte ori ajungeau pe la vreo prăvălie cu de-ale gurii, se oprea pe loc şi nu se mişca de-acolo până ce Otsū nu-i cumpăra ceva.
După ce cumpărară turte de orez la Suhara, ea se jură:
— Este pentru ultima oară, să fie clar.
Dar n-apucară să mai meargă un kilometru şi turtele se şi evaporaseră, iar el se văicărea că e pe jumătate mort de foame. Reuşi să-l potolească doar când se opriră la ceainăria din Nezame, unde luară prânzul mai devreme decât de obicei. Când ajunseră la următoarea trecătoare însă, îi era din nou foame.
— Uite, Otsū! Au prune uscate. Nu vrei să luăm câteva? Doar să le avem la noi.
Otsū îşi văzu de drum, ca şi cum nu l-ar fi auzit.
Când ajunseră la Fukushima, în provincia Shinano, un loc renumit pentru varietatea şi abundenţa produselor alimentare, era trecut de amiază, pe la ora la care ei luau de obicei o gustare.
— Hai să ne odihnim puţin, scânci el. Te rog.
Otsū nu-l băgă în seamă.

[Cristian Martin · Rating 5 out of 5]

Acest volum conține cărțile V-VII din romanul istoric Musashi. Citind această carte vei face cunoștință cu Japonia de la începutul shogunatului Tokugawa, perioada imediat următoare bătăliei de la Sekigahara, cu care începe cartea. Musashi începe de unde se termină Shogun, de exemplu Hosokawa Tadaoki, tatăl lui Hosokawa Tadatoshi, pe pământurile căruia se lupta finală dintre Kojiro și Musashi, fiind nimeni altul decât Toda Buntaro, soțul lui Mariko din Shogun. Doar că în Musashi vei vedea Japonia acelor timpuri descrisă de un japonez, iar personajele din carte sunt personaje istorice care își păstrează numele lor reale. Locurile prezente în carte sunt și ele reale, una din plăcerile cărții fiind să cauți un anume sat, castel sau templu, atunci când citești despre el, și poate să-i pui un tag pe Maps pentru a-l vizita când mergi în Japonia (insula Funashima se numește astăzi Ganryu-jima). Personajele sunt reale, iar cartea urmărește în mare evenimente reale din viața lui Musashi (bătălia de la Sekigahara, duelurile cu membrii clanului Yoshioka, cu preotul de la templul Hozoin, cu Gonnosuke, care i-a fost prieten și în realitate, sau cu Sasaki Kojiro), dar în cea mai mare parte este o operă de ficțiune. Romanul epic, compus din șapte cărți, urmărește evoluția lui Musashi, de la un adolescent întotdeauna pus pe harță până devine cel mai bun spadasin al Japoniei. Începând cu momentul în care Kojiro apare în carte, evoluția lui Musashi este puternic contrastată cu a acestuia, precum spune și Yoshikawa la finalul cărții “Kojiro își pusese încrederea în sabia forței și a îndemânării. Musashi se încrezuse în sabia sufletului. Aceasta a fost singura diferență dintre ei.”

[Manea Ionut · Rating 5 out of 5]

" Musashi nu este doar un roman de aventuri. El ne ofera o imagine cuprinzatoare deopotriva a istoriei legendare a Japoniei si a felului idealizat in care japonezii se vad pe ei insisi astazi."