O carte care m-a atras de la adaptarea TV.
Atmosfera aia de coutry, acel sentiment specific romanelor americane și vocea m-au făcut să apreciez romanul la fel de mult ca filmul.
Citim despre un copil care stă mult singur pe-acasă, mănâncă ce poate, fură ca să mănânce și își face un prieten:
„I wished he and I could just disappear. We could live in a place where there was no one else around and it would be warm with miles of grass for him to eat and no one would ever make him run. ”
Aflăm, prin vocea tânărului de 15 ani, despre American Quarter Horse – o rasă americană de cai care excelează la sprinturi pe distanțe scurte.
Într-o zi de vară din vacanță, când aleargă, trece pe lângă un hipodrom. Aici își găsește un loc de muncă la Del, un om blazat și viciat. De la prima interacțiune, Del îl păcălește și nu se ține de cuvânt.
Mulți nu se țin de cuvânt cu el și profită de foamea lui:
„He said he’d give me three free dinners instead of the twenty. I told him okay and made him shake hands on it. ”
Copilul ăsta a văzut multe grozăvii. Și poate tocmai pentru că citim prin vocea lui, le percepem și noi ca pe niște grozăvii — deși ceilalți le consideră normalități:
„Charley, don’t worry too much about one horse, okay? You can’t think of these guys as pets. They aren’t. They’re here for racing, not for anything else. If they lose too much they get fired.”
Dar știm că acest copil încă nu e pierdut, nu va ajunge ca ceilalți:
„I kept running and running until I was so tired I couldn’t think about anything like that. It took a long time. It always takes a long time, but it always works.”
Când începe partea de călătorie —I had to drive through Oregon and Idaho to get there; I had to drive more than a thousand miles —începe și partea care mi-a plăcut cel mai mult. Copilul și calul.
”I kept talking to him. I told him about a time my dad and me and some friends of his spent a weekend at a cabin in the snow, and I told him about school, about teachers I had. About changing schools four times. About girls I saw and sat next to, about friends.”
Pe drum, așa cum se întâmplă în astfel de povești, întâlnește tot felul de oameni: un evanghelist, o fată fugită de acasă cu vecinii, doi soldați, un bărbat care strânge lucruri inutile, un om al străzii violent.
Îi face un bine un mexican — e ironic, pentru că peste graniță, în Mexic, calul n-ar fi avut o soartă bună — dar băiatului, omul îi dă mâncare și bani.
Dar puștiul devine atât de hăituit și înfometat încât: ”the woman cop led me into a room and took my handcuffs off. I made the bed and lay down. As uneasy as it was, it was nice to sleep in a place where I knew it was alright to sleep. ”
Ajunge de la poliție într-o casă de ajutor social, alături de alți cinci copii, dar este dat afară când este acuzat pe nedrept. Apoi cunoaște un camionagiu (există mereu câte un camionagiu de treabă în astfel de povești de drum) și o persoană care îl angajează. Suntem martori la bucuria lui de a câștiga bani. Un coleg de la noul loc de muncă îl ajută să încaseze ceea ce el numește:
„Cea mai mare sumă de bani pe care am avut-o vreodată.”
Câștigase 130 de dolari pentru o săptămână de muncă.
Colegul îl invită la el acasă, la masă. Era o familie frumoasă.
„When I left there I was pretty down. I never understand why seeing something nice can get you so down but it can.”
Undeva pe aici m-a apuca râsu-plânsu, mai ales când am citit asta: When we get a dog, maybe we’ll name him Guillermo, alright?”
Pete just kept walking.
“Alright,” I said and pet him. “I’m glad you agree.”
Citat reprezentativ:
„People say crying makes you feel better but it didn’t, it didn’t change anything, it just made me tired and embarrassed.”
„Lean on Pete” există ca nume de cal, dar nu are nicio legătură cu realitatea. Calul pe care e bazat cel din carte este altul, salvat de autor de la un proprietar abuziv, crescut apoi bine și răsfățat.
Cartea a fost scrisă după ce, iubind cursele de cai, autorul a aflat despre lucrurile întunecate care se petrec în culise.
Adaptarea cinematografică realizată de Andrew Haigh este o poveste vizuală tristă, dar plină de speranță, spusă cu blândețe — o aventură pe drum care vorbește despre maturizare și transformare.