Jurnal

by Alice Voinescu

Inceput in 1929, la sugestia lui Roger Martin du Gard, in cadrul uneia dintre numeroasele intilniri de la Pontigny la care a fost invitata, si continuat, cu scurte intreruperi, pina in preajma disparitiei sale, jurnalul lui Alice Voinescu cuprinde insemnari despre evenimente si personalitati din perioada interbelica si postbelica. Printre cei ce-si gasesc locul in paginile cartii se numara Nicolae Iorga, George Enescu, Regina Maria, Gala Galaction, Marietta Sadova, dar si oameni de cultura de prim ordin din afara tarii ca Andre Gide, Roger Martin du Gard, Paul Langevin, François Mauriac, Ernst Robert Curtius, cu o parte dintre acestia autoarea sustinind si o bogata corespondenta.

„Cititorul de azi va descoperi in acest jurnal o lume pentru reprezentarea careia nu dispune decit de repere razlete, doar partial si poate impropriu, eventual derutant, corelabile in contextul istoric si social. Desigur, figureaza aici multe celebritati, si romanesti si straine, figureaza si personalitati mai mult sau mai putin ilustre, dar si alte persoane doar notabile in epoca, a caror insemnatate s-a sters odata cu disparitia acelei lumi, plus nenumarate altele strict private dar de mare distinctie si calitate umana care contribuiau la stralucirea ei. In marturiile Alicei Voinescu celebritatile coboara de pe soclu, intra in cotidian si in familiar, apar in relatiile lor cu prieteni sau cu altii, preocupindu-se de chestiuni mari sau minore, veseli sau suparati, circulind in societate ca simpli oameni la fel cu ceilalti, iar acesti «ceilalti» apar nu o data mai interesanti sau mai rezonabili. Pe parcursul jurnalului asistam la destinele generatiilor, pe care Alice Voinescu le urmareste cu interes, cu afectiune, cu grija.” (Alexandru Paleologu)

Genres: Romanian Literature

516 pages, Paperback

First published January 1, 2013

About the author

Alice Voinescu (n. Steriadi, 10 februarie 1885, Turnu Severin - d. 4 iunie 1961 București) a fost o scriitoare, eseistă, profesoară universitară, critic de teatru și traducătoare română. A fost prima româncă doctor în filosofie (Sorbona, Paris, 1913). Teza sa de doctorat, publicată la Paris, trata școala filozofică neo-kantiană de la Marburg. În 1948 a fost pensionată de la catedră și a petrecut un an și șapte luni de închisoare la Jilava și la Ghencea. După detenție, a avut domiciliul obligatoriu în comuna Costești de lângă Târgu Frumos până în 1954.

A creat Catedra de estetică și istoria teatrului la Conservatorul Regal de Muzică și Artă Dramatică din București. A publicat cărți de filosofie, estetică și teatru. Postum îi apare și masivul Jurnal care acoperă perioada interbelică și cea comunistă.

Reviews

[Alisu' · Rating 4 out of 5]

“Dragostea e identificare cu alţii, e ieşire din tine, flux, mişcare. Orgolioşii nu sînt activi. Veşnic dependenţi de eul lor. […] Nădejdea nu creşte decît în iubire. Orgoliul e crispare, duce la deznădejde. Nădejdea e greu de dobîndit – fuge – fiindcă e parfumul dragostei. Nădejdea are nevoie de infinit ca să se dezvăluie .”

[Mircea Poeana · Rating 4 out of 5]

Alice Voinescu a fost scriitoare, eseistă, profesoară universitară, critic de teatru și traducătoare.
A fost prima româncă doctor în filosofie (Sorbona, Paris, 1913).
În 1948 a fost pensionată de la catedră și a petrecut un an și șapte luni de închisoare la Jilava și la Ghencea.
După detenție, a avut domiciliul obligatoriu în comuna Costești de lângă Târgu Frumos până în 1954.
A creat Catedra de estetică și istoria teatrului la Conservatorul Regal de Muzică și Artă Dramatică din București. A publicat cărți de filosofie, estetică și teatru.
Jurnalul sau ne zugraveste realitatile romanesti intre anii 1929-1961.
Intalnim oameni si evenimente despre care poate stiam, pana la urma o viata, cu bucuriile, pierderile iremediabile, suisurile si coborarile ei.
Alice Voinescu infrunta un destin dramatic cu delicatete, candoare si incredere in Dumnezeu.
Dragostea fata de sotul sau - pierit in 1940 - si mai cu seama cultura sunt calauze credincioase.
Un regim absurd iti poate confisca totul, dar niciodata amintirile si ceea ce ai invatat.

[Claudia Șerbănescu · Rating 3 out of 5]

O lectura deloc facila, totusi interesanta. Un jurnal...altfel. M-a captivat, totusi, pana la ultima pagina. Un destin aparte, surprins in pagini de jurnal pana in ultimele zile inainte de Marele Final.

[Liviu · Rating 5 out of 5]

this refers to volume 2 - see about volume 1 here:

https://www.goodreads.com/book/show/1...

1943-1961 and the descent of the country into the communist hell with all the miseries the author encounters - she is thrown out of her teaching position for protesting the forced abdication of the King, she is later arrested and jailed for 19 months plus another year or so of internal exile, she is thrown out of her home - first left with one room with even the hallway given to someone else, later after arrest completely thrown out, her pension is miserly and cut continuously, her heart condition worsens constantly and while through her influential acquaintances she gets the odd translation job, the pay is low and she survives only through the help and generosity of her former pupils...

also friends and family keep being arrested and later dying off by age and privations

gloom and doom but her faith maintains her sanity and a little cheer in the circumstances

structured as the first volume after October 1940 as a conversation with her deceased husband, another page turner and highly recommended very personal read

[Ana · Rating 1 out of 5]

Îmi pare rău, pur şi simplu nu am rezistat mai mult de 200 de pagini, şi alea cu nervi consumați. Am cumpărat cartea după ce am citit câteva recenzii elogioase şi, având în vedere ce am mai auzit despre dna Voinescu, m-aş fi aşteptat să dau peste o Florence Nightingale, o Simone de Beauvoir a României. Dar nu; o lectură plictisitoare, jurnalul unei femei privilegiate şi plângărețe, închise în propriul ei univers. M-aş fi aşteptat să citesc despre cursurile ei, despre prelegeri, despre problemele sociale ale vremii, toate explicate prin prisma unei femei intelectuale, dar nu am găsit decât văicăreli, judecăți pripite, certuri cu soțul gelos, aiureli habotnice şi patriotarde (spiritul epocii, mă rog).