What do you think?
Rate this book
Legends from Vamland
Legends from Vamland is one of the most beautiful stories about human struggle against fear. The author blends Romanian legends and myths with those of cultures throughout the world. One can hardly find any noble and beautiful human aspiration in all the cultures of the world whose reflection is not to be found in Legends from Vamland . The author provides the image of the spiritual life of an imaginary people from an imaginary land. The result is a book of splendid originality. One of the first Romanian writers of science fiction, Vladimir Colin was also an important representative of Jewish culture in Romania. These tales have been abridged and retold for English readers by Luiza Carol, an award-winning writer, poet, and translator. The stories are enhanced by a series of beautiful original illustrations done by the renowned Romanian graphic artist Octavian Ion Penda.
106 pages, Hardcover
First published January 1, 1986
About the author
Vladimir Colin
56 books19 followersEste considerat a fi cel mai important scriitor român de literatură științifico-fantastică și fantezie.
A debutat cu un volum de Basme, în 1953, care a obținut Premiul de Stat.
Winner of the ESFS Awards in 1980 for his novel "Babel" and the ESFS award "Lifelong Literary Achievement" in 1989.
A debutat cu un volum de Basme, în 1953, care a obținut Premiul de Stat.
Winner of the ESFS Awards in 1980 for his novel "Babel" and the ESFS award "Lifelong Literary Achievement" in 1989.
Ratings & Reviews
Friends & Following
Create a free account to discover what your friends think of this book!
Community Reviews
Displaying 1 - 10 of 10 reviews
October 14, 2022
Am auzit de „Legendele Țării lui Vam” târziu, ca adult; cumva-cumva, nu mi-a picat în mână în copilărie, deși în perioada aceea devoram mitologie de orice fel (dar cu precădere greacă și romană). Ce-i drept, ai mei nu prea mă îmbiau cu literatură română dincolo de ce se învăța la școală, mai curând îmi băgau sub nas cărți de aventuri din ținuturi îndepărtate, pentru a-mi trezi, poate, pofta de călătorit.
Am fost surprinsă să aflu că această cărțulie a fost tradusă în atât de multe limbi, inclusiv în afara spațiului ex-sovietic, pe unde erau, inevitabil, promovați autorii români. Mai mult, Vladimir Colin a fost premiat și răspremiat atât în țară, cât și în străinătate, și pare să fi fost o figură recunoscută pe scena science-fiction europeană. Și atunci, ce s-a întâmplat de nu este mai promovat și lumea nu mai știe de el?
Cartea în sine m-a surprins prin abordare. Deși subiectul este departe de a fi unul original, ba chiar am recunoscut multiple teme din mitologia greco-romană, modul în care s-a poziționat Colin este neașteptat. Mitologia lui - una a omului, așa cum, de altfel, singur spune în Postfață - nu relatează faptele cu focus pe zei, ci pe oameni. Povestea este una pe care am mai auzit-o: zeul suprem (Ormag, aici) se mâniază pe un muritor (Vam) dintr-un oarecare motiv mai mult sau mai puțin (ba chiar deloc) justificat și face tot ce poate pentru a-l pedepsi, pe el și pe urmașii lui.
Astfel, urmărim povestea lui Vam, dușmanul lui Ormag, dar și a fiicei lui, Lua, și a nepotului Tarbit, toți meniți a suferi mânia zeilor pentru că au avut îndrăzneala de a se răzvrăti împotriva acestora. Am identificat elemente din povestea lui Prometeu (chiar dacă Prometeu nu este muritor), dar și o asemănare cu soarta lui Húrin al lui Tolkien, cel osândit să vadă de la distanță tot ce se întâmplă cu copiii lui, fără a putea interveni.
Vladimir Colin a construit această mitologie în spațiul românesc pontic, descriind-o ca pe o poveste pe care o echipă de arheologi a descoperit-o gravată pe tăblițe de piatră găsite la malul Mării Negre. Mai mult, Colin și-a împânzit legendele cu note de subsol în care „explică” originea diferitelor cuvinte și nume de-ale Vamiților, precum și alte notițe „arheologice”. M-a intrigat și totodată m-a amuzat această abordare, pe care nu am mai întâlnit-o până acum.
Colin a reușit, în doar 200 de pagini, să proiecteze o lume și personaje complexe, veridice, unice chiar, a căror voce mă urmărește chiar și după ce am închis cartea. Scriitura, lirică pe alocuri, are un ritm, o curgere domoală, armonioasă; chiar și fără celelalte elemente, doar cadența frazei m-ar fi făcut să citesc în continuare, atât de bine m-a introdus în poveste. Am suferit mult alături de Vam și familia lui, nedreptățiți de soartă și mai ales de zei, care i-au ales pentru a se juca precum pisica cu șoarecele, dar care au luptat până la ultima suflare împotriva acestor nedreptăți pe care, fără să vrea, și le-au atras asupră-le. Alegoric, este lupta omului împotriva predeterminării, a tiraniei, a spaimei.
Mi-a plăcut, m-am scufundat complet în aceste legende și îmi pare rău că nu le-am citit în copilărie. Dar niciodată nu este prea târziu.
Am fost surprinsă să aflu că această cărțulie a fost tradusă în atât de multe limbi, inclusiv în afara spațiului ex-sovietic, pe unde erau, inevitabil, promovați autorii români. Mai mult, Vladimir Colin a fost premiat și răspremiat atât în țară, cât și în străinătate, și pare să fi fost o figură recunoscută pe scena science-fiction europeană. Și atunci, ce s-a întâmplat de nu este mai promovat și lumea nu mai știe de el?
Cartea în sine m-a surprins prin abordare. Deși subiectul este departe de a fi unul original, ba chiar am recunoscut multiple teme din mitologia greco-romană, modul în care s-a poziționat Colin este neașteptat. Mitologia lui - una a omului, așa cum, de altfel, singur spune în Postfață - nu relatează faptele cu focus pe zei, ci pe oameni. Povestea este una pe care am mai auzit-o: zeul suprem (Ormag, aici) se mâniază pe un muritor (Vam) dintr-un oarecare motiv mai mult sau mai puțin (ba chiar deloc) justificat și face tot ce poate pentru a-l pedepsi, pe el și pe urmașii lui.
Astfel, urmărim povestea lui Vam, dușmanul lui Ormag, dar și a fiicei lui, Lua, și a nepotului Tarbit, toți meniți a suferi mânia zeilor pentru că au avut îndrăzneala de a se răzvrăti împotriva acestora. Am identificat elemente din povestea lui Prometeu (chiar dacă Prometeu nu este muritor), dar și o asemănare cu soarta lui Húrin al lui Tolkien, cel osândit să vadă de la distanță tot ce se întâmplă cu copiii lui, fără a putea interveni.
Vladimir Colin a construit această mitologie în spațiul românesc pontic, descriind-o ca pe o poveste pe care o echipă de arheologi a descoperit-o gravată pe tăblițe de piatră găsite la malul Mării Negre. Mai mult, Colin și-a împânzit legendele cu note de subsol în care „explică” originea diferitelor cuvinte și nume de-ale Vamiților, precum și alte notițe „arheologice”. M-a intrigat și totodată m-a amuzat această abordare, pe care nu am mai întâlnit-o până acum.
Colin a reușit, în doar 200 de pagini, să proiecteze o lume și personaje complexe, veridice, unice chiar, a căror voce mă urmărește chiar și după ce am închis cartea. Scriitura, lirică pe alocuri, are un ritm, o curgere domoală, armonioasă; chiar și fără celelalte elemente, doar cadența frazei m-ar fi făcut să citesc în continuare, atât de bine m-a introdus în poveste. Am suferit mult alături de Vam și familia lui, nedreptățiți de soartă și mai ales de zei, care i-au ales pentru a se juca precum pisica cu șoarecele, dar care au luptat până la ultima suflare împotriva acestor nedreptăți pe care, fără să vrea, și le-au atras asupră-le. Alegoric, este lupta omului împotriva predeterminării, a tiraniei, a spaimei.
Mi-a plăcut, m-am scufundat complet în aceste legende și îmi pare rău că nu le-am citit în copilărie. Dar niciodată nu este prea târziu.
October 10, 2024
Am citit ,,Legendele țării lui Vam" doar datorită autorului, Vladimir Colin. Mai exact, am citit-o știind că Vladimir Colin este unul dintre primii scriitori români de science-fiction și fantasy, interesul meu fiind mai degrabă istoric decât literar, pentru că nu mă așteptam la mare lucru. Pot spune că am fost surprins plăcut.
Evident că această carte scurtă nu atinge nivelul unor granzi ai literaturii fantastice ca J.R.R Tolkien sau George R.R. Martin, însă, dacă o compari cu Legendele Olimpului, nu este deloc rea.
Colin construiește o mitologie fictivă pentru un popor fictiv, vamiții, care se presupune că ar fi trăit pe teritoriul Dobrogei de astăzi.
Povestirile sunt pline de imaginație și au un farmec asemănător cu cel al mitologiei grecești. Mi-au plăcut, în mod special, povestea formării lumii și cea a apariției răului în lume.
Ce se remarcă în povestirile lui Colin este relația dintre personaje și divinitate, o relație foarte ostilă, bazată aproape în totalitate pe ură și frică, prin care mitologia inventată de autor se diferențiază de povestirile mitologice ale unor culturi reale.
March 8, 2017
Perfect... and perfectly illustrated... I don't understand why it isn't famous...
October 6, 2023
Una din cartile fundamentale pentru mine, si foarte probabil cea pe care am recitit-o de cele mai multe ori.
Si acum la distanta de cel putin 30 de ani de la anterioara recitire o gasesc la fel de fermecatoare. Si da, aproape ca stiam ce urmeaza sa se intample la urmatorul pas din istorisire.
Aspapur Ormag ruc u Vam
:-)
Si acum la distanta de cel putin 30 de ani de la anterioara recitire o gasesc la fel de fermecatoare. Si da, aproape ca stiam ce urmeaza sa se intample la urmatorul pas din istorisire.
Aspapur Ormag ruc u Vam
:-)
December 8, 2015
A masterpiece of epic fantasy, probably the best of this kind so far in Romanian literature.
It resents quite an unconventional take on myths and mythology, based upon the presumed discovery of an ancient civilization on the shores of the Black Sea. However, do not expect something like what is nowadays labelled „fantasy”; this one reads more like a very complex fairy-tale.
It resents quite an unconventional take on myths and mythology, based upon the presumed discovery of an ancient civilization on the shores of the Black Sea. However, do not expect something like what is nowadays labelled „fantasy”; this one reads more like a very complex fairy-tale.
September 9, 2019
One whole star is for the story of the creation of the world in this book. Other than that, lots of fridged wives but granted, most characters meet a tragic end anyway. It didn't really live up to how much my friends hyped it for me, but it's not a bad book either. Worth the read even just because humans are so fully and persistently antagonistic to their gods in this universe.
July 23, 2015
Am citit-o cand eram mica si credula si-n naivitatea mea am crezut ca e adevarata, atat de frumoasa este!
October 30, 2024
An underrated book from an underrated author. A book similar to Lord Dunsany's first writtings, Colin takes many myths from other cultures and reinvents them as to create a fascinating story around Vam, his bloodline and their struggles with the gods.
March 27, 2020
"Cuvântul tău e în inima mea"
Recomand aceste legende pentru răsfățul copilului din voi.
Merită toate laudele, mai ales pentru frumoasa ilustrare a luptei omului cu spaima!!
Superb!!
Recomand aceste legende pentru răsfățul copilului din voi.
Merită toate laudele, mai ales pentru frumoasa ilustrare a luptei omului cu spaima!!
Superb!!
January 20, 2025
•Am terminat şi a doua carte pentru maraton. Doream de mult să citesc această carte, pentru că de 3 ani o tot amân.
•Este o lectură interesantă. Într-adevăr, este o lume fictivă, dar scriitorul Vladimir Colin zic eu ,că a avut o inspiraţie extraordinară să scrie această carte. Personajele au fost scrise bine, având fiecare o personalitate aparte şi o poveste în spate.
•Povesea cărţii este în felul următor:
-cartea prezintă practic o serie de legende, povestioare despre zeii şi oamenii care au trăit acum mult timp pe teritoriul ţării, şi unele personaje se pot asemăna şi cu anumiţii zeii din mitologia greacă: Vam, este personajul puternic, feiciorul credul, şi aş zice că poate fi asemănat cu Hercule. (Familia sa, aş putea spune că nu are neapărat o asemănare cu alte personaje din mitologia greacă). Narţii sunt zeii, şi aceştia sunt: Ormag, care nu e asemănarea lui Zeus, absolut deloc. Zubala este asemănătoare cu Hecate, amândouă fiind zeiţe ale magiei şi vrăjitoriei, Mastara este varianta feminină a lui Hades, aceasta fiind zeiţa sau narta lumii de dincolo, Gurz asemănănarea lui Ares, amândoii fiind zeii războiului şi Saian, leul de aur al cerului find un fel de Helios.
-Acţiunea se petrece în felul următor, Ormag este plictisit iar Pil, zeul şotiilor îl prezintă pe Vam, denumind-ul "şoarece". Cetatea vânătă(şi aici, legenda se aseamănă cu cea a oraşului Athena, când zeiţa Athena şi zeul Poiseidon i-au pus pe oamenii să aleagă ce nume va purta oraşul lor)urma să fie ori a lui Ormah ori a nartului Dumvur (zeul mării). Vam după ce bate clopotul cetăţii, practic îl invocă pe Ormag, iar din cauza unui pact cetatea rămâne lui Ormag, deşi Vam îl alesese pe Dumvur, şi aşa începe toată aventura. Una şi Vam se îndrăgostesc unul de altul din cauza păsării Vihta(care este un fel de Eros, numai că ea nu are săgeţii, ea "muşcă" sufletele celor care trebuie să se îndrăgostească). Vam hotărăşte să se răzbune pe Ormag, şi de aici aflăm aventurile a tot felul de personaje, într-un final Vam îndeplinându-şi răzbunarea reuşind să facă în aşa fel încât oamenii la final să trăiască în pace, necontând culoarea pielii.
•Dacă aş fi citit cartea atunci când am luat-o mi-ar fi plăcut mai mult, dar nu pot spune că a fost o lectură dezamagitoare că nu a fost.
•Este o lectură interesantă. Într-adevăr, este o lume fictivă, dar scriitorul Vladimir Colin zic eu ,că a avut o inspiraţie extraordinară să scrie această carte. Personajele au fost scrise bine, având fiecare o personalitate aparte şi o poveste în spate.
•Povesea cărţii este în felul următor:
-cartea prezintă practic o serie de legende, povestioare despre zeii şi oamenii care au trăit acum mult timp pe teritoriul ţării, şi unele personaje se pot asemăna şi cu anumiţii zeii din mitologia greacă: Vam, este personajul puternic, feiciorul credul, şi aş zice că poate fi asemănat cu Hercule. (Familia sa, aş putea spune că nu are neapărat o asemănare cu alte personaje din mitologia greacă). Narţii sunt zeii, şi aceştia sunt: Ormag, care nu e asemănarea lui Zeus, absolut deloc. Zubala este asemănătoare cu Hecate, amândouă fiind zeiţe ale magiei şi vrăjitoriei, Mastara este varianta feminină a lui Hades, aceasta fiind zeiţa sau narta lumii de dincolo, Gurz asemănănarea lui Ares, amândoii fiind zeii războiului şi Saian, leul de aur al cerului find un fel de Helios.
-Acţiunea se petrece în felul următor, Ormag este plictisit iar Pil, zeul şotiilor îl prezintă pe Vam, denumind-ul "şoarece". Cetatea vânătă(şi aici, legenda se aseamănă cu cea a oraşului Athena, când zeiţa Athena şi zeul Poiseidon i-au pus pe oamenii să aleagă ce nume va purta oraşul lor)urma să fie ori a lui Ormah ori a nartului Dumvur (zeul mării). Vam după ce bate clopotul cetăţii, practic îl invocă pe Ormag, iar din cauza unui pact cetatea rămâne lui Ormag, deşi Vam îl alesese pe Dumvur, şi aşa începe toată aventura. Una şi Vam se îndrăgostesc unul de altul din cauza păsării Vihta(care este un fel de Eros, numai că ea nu are săgeţii, ea "muşcă" sufletele celor care trebuie să se îndrăgostească). Vam hotărăşte să se răzbune pe Ormag, şi de aici aflăm aventurile a tot felul de personaje, într-un final Vam îndeplinându-şi răzbunarea reuşind să facă în aşa fel încât oamenii la final să trăiască în pace, necontând culoarea pielii.
•Dacă aş fi citit cartea atunci când am luat-o mi-ar fi plăcut mai mult, dar nu pot spune că a fost o lectură dezamagitoare că nu a fost.
This entire review has been hidden because of spoilers.
Displaying 1 - 10 of 10 reviews