Antonel este un băiat abandonat găsit de niște oameni buni, dar mama lui vitregă murind, tatăl vitreg se însoară cu o femeie rea. Aceasta îl pune la treburi grele, el, nesuportând fuge de acasă la o vârstă fragedă. Această carte este despre viața lui cea amară și dureroasă. Recomand pentru orice vârstă! Nu vă pot spune prea multe deoarece cartea este mult prea frumoasă. Genul cărții suspin😉. La această carte veți plânge dar veți învăța lucruri despre acestea. (RECOMAND DIN ORICE PUNCT DE VEDERE!!!!!!!) 🤩🤩
This entire review has been hidden because of spoilers.
O viața plină de zbucium sufletesc. Un model de pustnic în mijlocul unui viespar de lume dezorientată, un model de om simplu, supus, cu inimă pașnică și suflet mult prea nobil.
Aceasta e povestea lui Antonel, un copil abandonat, mereu pribeag, ce-a venit pe lume sărman, pentru a simți amăreala unei trai mult prea aspru. Fără de bucurii, doar cu sentimentul mulțumirii unei conștiințe nepătate, a unei vieți neprihănite, cu satisfacția sufletului depărtat infinit și absolut de orice urmă de vinovăție, cu bucuria existenței în întregime dedicată slujirii lui Dumnezeu și-a iubirii de oameni.
O lectură scăldată-n apele religiei, presărată cu sfaturi duhovnicești, cu elemente de abandon și pribegie, chin și răbdare.
Se citește ușor și se adeveresc cuvintele: „A plâns mult Antonel/ Autorul tot la fel:/ Va plânge și cititorul/ Cum a plâns și editorul.” Cartea de față este un roman care prezintă soarta unui copil pe nume Antonel, care ajunge să fie furat de lîngă mamă, adoptat de părinți care mor după cîțiva ani, rămas în grija unei mame vitrige care-l pune la munci grele și care pornește pe drumul pribegiei ajungând la mănăstire de mic copil... acolo își trăiește mai bine de 20 de ani dar apare un blestemat decret care interzice rămânerea în mănăstire a celor sub 50 de ani și fără de studii. Astfel Antonel iarăși ajunge pribeag în această lume... O soartă tristă, un destin crunt și un suflet învingător, care a îndrăznit și a biruit lumea. Cartea cuprinde și multe sfaturi duhovnicești utile pe care le putem culege din discuțiile dintre personaje.
„Drumul cel mai lung este cel de la ureche la inimă, dar rugăciunea este drumul cel mai scurt până la Dumnezeu.”
„Credința e rădăcina, nădejdea e tulpina, rugăciunea - ramurile înfrunzite, dragostea - inlorescența acestuia, iar faptele bune îi sunt fructele dulci pline de savoare.” (p.110)
Nu e genul de carte care să poată fi citită de cititorii complicați. Simpla poveste a vieții unui om, care rămâne orfan și oropsit încă de mic. Reușește să afle refugiu într-o mănăstire. Puțini vor înțelege miza acestei cărți, unora li se va părea tezistă. Oricum, e bine să o punem și pe aceasta la suflet, pentru că viața e scurtă și plină de neprevăzut. Un final athonit atât de concis reușește să dea culoare întregii narațiuni.
"Ideea de bază a acestei cărți are că scop să arate celor ce vor citi că nu este atât de greu a trăi viața de adevărat creștin, chiar în mijlocul acestei lumi moderne de astăzi. Antonel al nostru a fost modelul minunat de adevărat pustnic în mijlocul acestui viespar de lume dezorientată, ce bâjbâie ca un orb prin preajma Adevărului fără să știe ce este acela ADEVĂR."
I first red this book in 2005 when it got published. I was 3 years old at the time- I had just learned to read around that age. I just ordered this book to read again. I remember how much it marked me throughout my childhood. I can’t wait to read it again and see if I get the same feeling