Miss Christina stood there, very close to him, with her breasts uncovered, her hair loose, waiting. “Egor, you’re humiliating me!” he could hear her thoughts. “Turn off the lamp, come closer!” Egor tried in vain to resist. He could feel Miss Christina’s command in his brain, he could feel her poisonous calling in his blood. “If she kisses me I’m lost,” he thought.
Mircea Eliade's fantasy novel "Domnişoara Christina" deals with the fate of an eccentric family of the Moscus, who are haunted by the ghost of a brutally assassinated aristocrat known as Christina. When two guests, Egor Paschevici, a painter, and Mr. Nazarie, a professor of history, are invited to spend some time in the country, it is not long before Christina comes back from the grave in the shape of a blood-devouring vampire or strigoi, to stalk the living. Her elder niece, Sanda, is attacked first, but shortly thereafter, Simina, Sanda’s younger sister, falls a prey to the ghoul’s powerful magnetism. The young man Egor becomes the object of Christina's desire, and they are finally brought together in a sexually charged encounter in the former’s bedroom.
Mircea Eliade was a Romanian historian of religions and author, and professor in the University of Chicago Divinity School. Eliade’s novel marks an important event in the development of fantastic literature in Romania, and epitomizes the main features of what one may consider to be a native version of the Gothic genre.
Romanian-born historian of religion, fiction writer, philosopher, professor at the University of Chicago, and one of the pre-eminent interpreters of world religion in the last century. Eliade was an intensely prolific author of fiction and non-fiction alike, publishing over 1,300 pieces over 60 years. He earned international fame with LE MYTHE DE L'ÉTERNAL RETOUR (1949, The Myth of the Eternal Return), an interpretation of religious symbols and imagery. Eliade was much interested in the world of the unconscious. The central theme in his novels was erotic love.
Start: Romania Domnisoara Cristina by Mircea Eliade Paturi oculte by Doina Rusti Zaraza by Andrei Ruse
Next stop: Bulgaria (The Physics of Sorrow by Georgi Gospodinov)
Inspired by Julie, I decided to start my own personal challenge and do a road trip through Europe. Last year I wanted to take a 1 month vacation and visit a few countries in Europe but I had to cancel most of my plans. Why not do it with books and include (almost) every country in Europe?
Rules: I decided to start my adventure in Romania and continue South to Bulgaria and then to Turkey, Armenia, Azerbaijan and so on. I will read a least a book (fiction or not) written by an author born or who lives(d) in that country. I am not interested in books located in a territory but written by a foreigner. A book set in another place but written by an author from the country I am currently visiting is fine. All genres are in. I hope you will enjoy my adventure as much as I will.
Current choice: To my shame, I’ve only read two or three books written by Romanian authors since I finished high-school 20 years ago and I would like to change that statistic. To take a small step towards exploring more of my country’s literature, I decided to read three novels written by local writers and then continue my trip. Two of my choices are not translated into English so my review will be in Romanian.
My first choice is Miss Christina (Domnisoara Christina in original) by Mircea Eliade. I start with Eliade because he was my favourite author in high school so I wanted to come back to my youth, the place where I left behind Romanian literature and take it back with me into the present. I will continue with Contemporary author Doina Rusti who studied Eliade and wrote a book about his work at the beginning of her literary career. The 3rd book contains Mircea Eliade as a secondary character.
Mircea Eliade was a Romanian historian of religion, fiction writer, philosopher, and professor at the University of Chicago. He is better known for his non-fiction works such as the History of Religions but he wrote many valuable novels and short stories translated in many languages.
I read the novella in Romanian but I have to say that the cover and the title of the English translation are appalling. Adding An Erotic Vampire Novella as subtitle only makes the book appear as a paranormal romance which is not. There are erotic aspects in the book but it is mainly a dark, confusing version of a vampire novel. I would call it the much shorter Romanian female version of Dracula.
Egor, a painter, decided to accept Sanda’s invitation to her family home in the country, in an effort to spend more time with her. There, he is joined by a professor of history. Soon both men realise that some strange things happen in that house. The family acts very strange, like living in a dream, staff disappears and domestic animals die from unknown disease. Miss Christina, Sanda’s aunt who died young, seems to still be a presence in that house, first as a memory and then more. Igor starts to be visited by the young dead mistress during the night and she begins to form a passion for the painter trying to make him her lover. The author uses Romanian myths of strigoi (ghosts) and Luceafarul, but gives them a western twist by the introduction of vampires.
It was a short novella but it packed enough mystery and horror to make it a 4 stars read. The ending is open which I remember to be a preference of the author.
Romanian review: ,,Domnișoara Christina" nu este neapărat prima scriere de proză fantastică din literatura română, dar este prima suficient de complexă, de elaborată, încât să se asemene cu romanele horror moderne. Practic, Eliade pornește de la poveștile populare cu strigoi și construiește o carte care mie îmi amintește foarte mult de ,,Dracula" lui Bram Stoker. Nu m-ar mira dacă romanul irlandez a fost una dintre influențele care au dat naștere acestei nuvele. Nuvela spune povestea pictorului Egor Pașchievici, care vizitează conacul familiei Moscu, invitat de Sanda, fiica cea mare a doamnei Moscu, cu care intenționează să se logodească. Conacul este bântuit de un strigoi, Domnișoara Christina, sora doamnei Moscu, care a fost ucisă în timpul Răscoalei de la 1907. Cartea este una foarte atmosferică, aș spune că se pune mult mai mult accent pe atmosferă decât pe acțiune sau personaje, deși personajele sunt interesante, având o bază realistă, peste care se adaugă elementul fantastic. Cel mai bun exemplu fiind Simina, fiica cea mică a doamnei Moscu, care este posedată de Christina. Egor însuși se află într-o bună bucată din timp sub vraja Christinei, care îl vizitează în vise, încercând să îl seducă. Povestea ar fi fost destul de generică pentru secolul al-XXI-lea, dacă nu ar fi existat proza excelentă a lui Eliade care ridică nivelul cărții. Dacă voi uita vreodată personajele și evenimentele, ceea ce mă îndoiesc, pentru că au existat câteva scene memorabile, știu sigur că nu voi uita atmosfera sinistră care învăluie fiecare pagină a nuvelei. Un alt element care ridică cartea peste medie este aspectul filozofic, echilibrul dintre viață și moarte, Christina fiind situată între cele două lumi, încercând să trăiască tinerețea de care nu a avut parte prin dragoste. După această nuvelă, știu că voi citi cu interes și alte scrieri fantastice ale lui Eliade.
English review: "Miss Christina" is not necessarily the first fantasy prose in Romanian literature, but it is the first one complex, elaborate enough, to resemble modern horror novels. Basically, Eliade draws inspiration from folk tales of the strigoi (a sort of undead similar with vampires) and builds a book that reminds me very much of Bram Stoker's "Dracula". I wouldn't be surprised if the Irish novel was another influence, which gave birth to this novella. The novel tells the story of painter Egor Pașchievici, who visits the Moscu family mansion, invited by Sanda, Mrs Moscu's eldest daughter, to whom he intends to become engaged. The mansion is haunted by a strigoi, Miss Christina, Mrs Moscu's sister, who was killed during the 1907 Revolt. The book is a very atmospheric one, I would say that there is much more emphasis on atmosphere than on action or characters, although the characters are interesting, with a realistic basis, on top of which the fantastic element is added. The best example being Simina, Mrs Moscu's youngest daughter, who is possessed by Christina. Egor finds himself for a good part of the time under the spell of Christina, who visits him in dreams, trying to seduce him. The story would have been fairly generic for the 21st century if it weren't for Eliade's excellent prose that raises the book's level. If I ever forget the characters and events, which I doubt, because there were some memorable scenes, I know for sure I won't forget the sinister atmosphere that envelops every page of the novella. Another element that lifts the book above average is the philosophical aspect, the balance between life and death as Christina is situated between the two worlds, trying to live the youth she never got to experience through love. After this novella, I know I'll be reading Eliade's other fantasy writings with great interest.
A fost cu adevărat o carte bună, foarte bine scrisă. Eliade a reuşit să drescrie imaginile cu o putere pe care el se pare că o are încorporată în talentul său imens de scriitor.. Merită citită!
Huh, ne hikayeydi ama. Uzun zamandır bu kadar gerildigim hatta korktuğum bir roman okumamıştım. Hikayenin kendisinden ziyade Mircea Eliade'nin betimlemeleri insanı gerim gerim geriyor. Gotik öğelerin bulunması da okumayı daha gizemli kılıyor. Romanya'nın vampir mitinin üstüne hayaletleri ve rüyadaymış gibi bir anlatımı ekleyen yazar biraz karmaşa yaratmış olsa da mekan ve korku tasvirleriyle kitabın sınırlarını çizmiş. Mircea Eliade'nin din ve felsefe üzerine yazdıklarını okuduysanız romanlarıyla da mutlaka tanışın. Doğrusu Eliade'in bitirdiğim ilk kitabının bir roman olacağını düşünmezdim ama böylesi kısmetmiş. Son olarak, Matmazel Christina'nın okuduğum en gerçekçi kitap karakterlerinden biri olduğunu söylemeliyim. Öyle ki gecenin ortasında yarı uykulu kalkarsanız önünüzde dikildiğini zannedebilirsiniz.
This book is probably my favourite one from the books written by Eliade. He explores the Romanian folklore and creates a story filled with mystery, fascination and horror. Indeed, a masterpiece.
Excellent roman fantastique, qui joue constamment sur la frontière cauchemar-réalité. Le mythe du vampire est revisité avec beaucoup de bonnes idées. La narration est parfois floue, mais ça correspond bien à ce que vivent les personnages. J'ai adoré !
Çok enteresan bir macera oldu. Kurgu gerçekten çok heyecanlı, çok sürükleyici bir film izleniyormuş hissi veriyor. Ayrıca yazarın bilim adamı oluşunun etkisi oluşu gerek folklorik ögeler hissediliyor. Gotik korku gizem gibi dursa da bence çok daha fazlası.
Sadece öykü zincirinde kafama oturtamadığım olaylar, anlam veremediğim noktalar oldu, bu da gizemin bir parçası mı, emin değilim. Gotik severlere tavsiye edilir
Confesiuni așa ca de început-sfârșit de ianuarie 2014.Delir înainte de examene dacă e să vorbim sincer. Cu titlul Domnișoara Christina m-am întâlnit acum câțiva ani când citisem Maitreyi.Era acolo și titlul ăsta ademenitor(atunci așa mi se părea).Găsisem atunci pe torrents.md lucrările lui Eliade, iar printre ele era și această nuvelă.Am citit vreo 3 pagini și am lăsat-o baltă fiindcă nu prindeam firul narațiunii și esența însuși a operei.Acuma în toamna din Cluj s-a produs un film după nuvelă și avea o afișă destul de intrigantă.Tot nu am ajuns la el.Ca prin minune am obținut un bilet gratis pentru trei filme, dintre care unul din ele era deja familiar ,,Domnișoara Christina,,.Muzica a fost foarte bună și pătrunzătoare, iar calitatea excepțională.M-a cam speriat Simina și faptele sale nefirești pentru un copil de 9 ani.Rolul Sandei a fost credibil jucat. Nazarie, Egor(care e nume slavon și românii de fapt nu-l pronunță corect, ar trebui să pună accent pe ,,o,, dar nu poți schimba ceva ce nu poate fi schimbat), la fel au fost niște personaje pătrunzătoare.Dar tot nu am înțeles care e treaba cu misterul, cu sângele, cu viața reală a Christinei.Astăzi în loc să citesc Geografia Turismului mă surprind terminând nuvela de doar 87 de pagini și-mi dau seama că tot nu am înțeles misterul familiei Moscu.Cartea a fost mult mai interesantă, deoarece în ea se reflecta fiecare mișcare și gândire a personajelor, astfel fiind mai ușor de înțeles ,,povestea,,.Referirea la ,,Luceafărul,, și la invocarea unui spirit mult mai îngrozitor decât așa-zisa strigoaica Christina îmi duc gândurile la magie, lumea cealaltă, bine și rău.Dorința și mirosul de sânge ce persista mai tot timpul alături de Doamnele Moscu duce gândul la vampiri.Chiar și țânțarii atrași de moșie tot sunt o dovadă.O fi vreun ,,Twilight,, vechi și misterios sau o fi vreo strănepoată de-a lui Vlad Dracu?Și unde naiba a plecat Christina cu rădvan cu tot (trăsura trasă de mai mulți cai)?Ce blestem o apăsa și din ce lume venea?De ce au murit și Sanda și Simina?De ce Sanda și doamna Moscu erau slăbite și cu purtări ciudate?De ce Simina care era posesoara unui chip angelic, mi-a părut răul însuși?Delir înainte de examene dacă e să vorbim sincer.
Again Eliade makes a wonderful work full of suspense and drama. It's been a long time since I last read somethin this captivating. However I am not giving the book a full five-star grade because as always Eliade has an incomplete ending - I would have liked to know what happened to Mrs Moscu and the professor.
Now this freaked me out a bit. I actually didn't expect it to be this creepy...I gave up a part of my sleeping time for this book and here I am at 5am reviewing it (well I fell asleep a few times). I don't actually know how I feel about it...even if it's short it has everything it needs, I don't think that being longer would make it as great as it already is.
Sacrul și profanul se împletesc și aici, ca de altfel în multe cărți scrise de Eliade, iar paginile vii cu care scriitorul ne delectează sunt incredibil de bine nuanțate. Am citit această carte de două ori până acum. Prima dată pentru că am fost puternic atrasă de titlu, a doua oară pentru că vroiam să ma mai întâlnesc o dată cu domnișoara Christina, ființa supranaturală care tulbură mințile celorlalte personaje.
Mi-au plăcut foarte mult trimiterile la Luceafărul eminescian și asemănările dintre poem și proza asta. Eliade a conturat foarte frumos și ingenios povestea, cadrul înfiorător și elementele supranaturale. Profund impresionată, nici nu mă așteptam la altceva.
Reseña: http://www.fabulantes.com/2016/04/la-... "En la pugna entre Eros y Thanatos, que es telón de fondo del argumento, se impone por varios cuerpos de distancia Thanatos. Pero no sólo por la evidencia putrefacta de Cristina, la vampiresa que debe camuflar su olor a descomposición con una peste a violetas, sino, principalmente, por el peso de su presencia. La señorita Cristina es tanto una novela vampírica como de casas encantadas. La mansión Moscu responde a la fuerte voluntad de su antigua propietaria. La vampiresa vive a través de ella. Por las noches, es ama y señora de las sombras de los pasillos y de los crujidos. Durante el día, nada se le escapa desde la atalaya del retrato que pende en su dormitorio. La intensa mirada de Cristina parece arder desde el óleo, taladrar al observado, llegar hasta lo más profundo del alma. Es una mirada imperiosa, intimidante, propia de alguien acostumbrada a dar órdenes. Sugiere en los espíritus débiles deseos que no pueden ser contrariados. Sustraerse a ella es adentrarse en la locura (...)"
Domnisoara Christina este cea mai interesanta "carte" scrisa de Eliade. Pot sa spun ca,înca de la primele pagini, spiritul eliadesc m-a împresurat cu aroma lui de mister şi senzualitate. Amalgamul de simboluri si mituri ofera operei in sine o vraja aparte-strigoi, une femme fatale. Desigur ca, la fel ca in orice alta opera aparținand lui Mircea Eliade, Domnişoara Christina se remarca printr-un limbaj deosebit şi slefuit migalos. Astfel expresia eliadeasca înlantuie mitul romanesc emanand asupra mea o "nesaturație" pur-literară.
La premisa es interesante: una mujer muerta que controla y seduce a los vivos. Pero la traducción es TAN MALA que la única razón por la que lo terminé fue mi propia cabezonería.
Ojalá alguna editorial intente resucitar esta obra clave de la literatura rumana y encargue la traducción a alguien que SEPA ESCRIBIR.
Un roman fascinant,palpitant,ultimul roman al lui Eliade mi se pare o interesanta realizare artistica cu elementul fantastic,strigoiul este tratat de catre autor ca fiind ceva real.
Ce conte fantastique relate le destin d’une famille excentrique, les Moscu, dont la demeure est hantée par le fantôme d’une jeune femme assassinée, connue sous le nom de Christina.
De nombreuses révélations vont avoir lieu en filigrane sur cette famille au passé mystérieux, où plusieurs créatures démoniaques et vampiriques, empruntées au folklore roumain à l'instar des succubes, vont apparaître et terroriser leurs habitants...
Écrite en 1935, Mademoiselle Christina est l’une des œuvres de jeunesse de l’historien des religions Mircea Eliade, et elle amorce la veine fantastique de l’auteur.
J'ai adoré me plonger dans l'ambiance lugubre et effrayante de cette demeure hantée, où l'ombre de Christina sous la lumière blafarde de la lune trahit la présence d’un autre monde...
Această carte pe care am avut-o de citit prin generală (dacă mă întrebați pe mine cred că ar trebuit făcută prin liceu, mi se pare mai potrivit atunci 😂). A trecut ceva timp de atunci 😅, cred că prin clasa a 6 a sau a 7 a, nu îmi mai amintesc exact 😂. Dar în acea perioadă nu am citit cartea, ci am văzut filmul, care surprinzător mi-a plăcut (sincer mi se pare că filmul este mai "decent" 🤣🤣🤣). Și întâmplător citind o altă carte, m-a dus cu gândul la "Domnișoara Christina" și îmi păruse rău că nu am citit-o, așa că i-a venit timpul acum 😂. Cartea a apărut chiar după Maitreyi, acesta din urmă este un roman relatat dintr-o experiență reală, pe când "Domnișoara Christina" este o nuvelă fantastică care conține elemente din folclorul românesc, cu strigoiul (în acest caz Christina 🤭), cu un alt plan, exterior, un univers îndepărtat de acesta, cel cunoscut al oamenilor, iar din pricina folclorului are și un aer mistic, de vrăjitorie, prezintă fiind și posedarea, cu un spirit blocat în casă, care este împușcat. Ceea ce o leagă de casă este un tablou cu ea, făcut de pictorul Mirea, așa se precizează în carte, autorul face referire la pictorul românesc Mirea, dar și alte referiri, locuri din România, sau evenimente, etc., iar din legende și povești cunoaștem că într-o casă bântuită, de cele mai multe ori spiritul este legat de un obiect din locul respectiv. I se spune "Domnișoara Christina" pentru că a fost ucisă de tânără la 20 de ani. Aspectele care m-au impresionat... Un prim aspect ar fi că o cheamă Christina (pe mine chemându-mă la fel 😂), apoi elementele din acea perioadă, vestimentația: hainele, pălăria, mănușile negre. În carte se face referire la Luceafărul chiar spunându-se multe versuri din poezie cum ar fi: "Mă dor de crudul tău amor/A pieptului meu coarde/Și ochii mari și grei mă dor/Privirea ta mă arde" și versurile care se repetă de mai multe ori "Cobori în jos, luceafăr blând, /Alunecând pe-o rază, /Pătrunde-n casă și în gând/Și viața-mi luminează!" și pe lângă asta se mai face aluzia "eu sunt viu și tu ești moartă", dar totuși aici el este muritorul de rând și ea este moartă. Ea ar fi superioară, mă gândesc cumva la "Riga Crypto și Lapona Enigel", căreia i se mai spune "Luceafărul întors", deși în cazul nostru, cei doi nu aparțin unor lumi complet diferite, totuși planurile sunt diferite, viața și moartea și că în Luceafărul va fi o iubire neîmplinită. Această nuvelă am asociat-o puțin cu "Dl Goe", deoarece apare o fetiță mai mică, dar are puțin din stilul lui I.L.Caragiale, cuvinte străine, etc. "Strigoiul" cum i se mai spune la noi, este o întruchipare a diavolul, care se ascunde în spatele unor măști, a frumuseții, a farmecului, și așa mai departe, care se joacă cu mintea umană, care păcălește, înșală și minte, care controlează și care farmecă, dar care în fața lui Dumnezeu nu are nicio putere. Pe de altă parte sunt prezentate și niște percepții din acea perioadă, statutul social, distrugerea reputației, care era foarte importantă atunci și desigur mici tertipuri, preconcepții despre femei și bărbați. Am mai remarcat și câteva fragmente, care m-au amuzat mult 😅. În final, Egor(pictorul) care se lasă vrăjit de Christina, face ce trebuie și o omoară definitiv, casa arzând, dar rămâne singur, iar blestemul Domnișoarei pe care i l-a spus aceasta pare că s-a adeverit. O opinie personală și cu asta închei 😂, nu cred că Egor a iubit-o pe Sanda cu adevărat, ducându-se la Christina, care doar l-a manevrat.
This entire review has been hidden because of spoilers.
written by one of the best Romanian writers, heavy believer in God and the Metaphysical Realm, this is an allegorical story (short-novel). the author is focusing on codependence, the loss of one's identity, and the dissolution of the soul through the sin of the addict that refuses to say no to temptation (the drug), converting the message into a popular-culture, encapsulated, bubble-universe with a demon vampire-like, life-draining, temptress (a beautiful woman transforming into a dead corpse) corrupting and forever chaining the soul of a weak man. the story, the message, almost ends completely with the scene where the temptation is consummated. in that moment, the loss happens, the monster is revealed, there is no escape (even if the sinner realises a mistake, even if he would try more to free himself and leave the bed, but he does not struggle much anyway) and nothing can ever go back. i found that a lot of Eliade's non-autobiographical short stories and novels are bubbles like this, where he is trying to isolate and discuss specific failures or the human spirit. his attempts and his creativity in translating his desire to make morality digestible, with mysticism, made him one of my favourite writers.
Romanul lui Mircea Eliade imi aminteste de teama amestecata de fascinatie care m-a cuprins la citirea nuvelei 'La tiganci' in liceu. In roman apare din nou subiectul mortii si misterul vietii de 'dincolo' care il face pe autor sa romantizeze 'trecerea'prin intermediul 'domnisoarei Christina'.
Prezenta Christinei se simte de-a lungul romanului, chiar de la inceput cand, oaspetele conacului, pictorul Egor, simte o prezenta care il urmararese de undeva, de 'departe'. Semnificative sunt scenele in care spiritul Christinei il bantuie pe Egor,in camera sa, fortand propria iubire asupra sa, iubire care, de altfel este nicidecum nemuritoare sau lispita de egoism.
E greu de uitat felul in care linia dintre morti si vii a fost depasita de nenumarate ori in roman, facand cele doua planuri sa se suprapuna: pe de o parte lumea Christinei si misterul mortii ei, pe de alta parte, lumea Sandei, Siminei si Doamnei Moscu, niste personaje care pareau inchise in propria lume.
Recomand cartea tuturor celor ce sunt interesati de misticism, de temele viata/moarte, iubire/durere.