Miere neagră

by Dan Pleșa

Un roman despre libertate şi iubire, pe fondul unei societăţi care trece de la prea puţin la prea multşi incontrolabil, un roman care pendulează între vis şi realitate, între personal şi colectiv, cu impresia că revoluţia unuia poate fi revoluţia tuturor.

Poţi să pui dragostea la temelia unei vieţi noi? Cel mai probabil, da, însă noul roman al lui Dan Pleșa demonstrează că nu e suficient să faci bine, pentru ca viaţa ta să fie mai bună. Nici măcar atunci când binele acesta îmbracă hainele unei crime.

276 pages, Paperback

Published January 1, 2023

Reviews

[Raluca N. · Rating 5 out of 5]

Mi-a plăcut enorm cartea; alternarea ritmurilor, poveștile întrețesute, iar ultima parte am citit-o pe nerăsuflate, deși nu e genul de carte la care să aștepți un deznodământ. Excelent scrisă și gândită.

[Gritcan Elena · Rating 5 out of 5]

Mi-a plăcut mult, am citit-o pe nerăsuflate
Recomand

[Radu Voica · Rating 5 out of 5]

Cu cateva zile inainte de faimosul Congres al XIV-lea, un tanar bucurestean decide sa-l ucida pe Nicolae Ceausescu. Pentru mine, nu se putea un punct de plecare mai intrigant de atat. Am descoperit in Dan Plesa un autor care scrie viu, alert, taios, care nu face popasuri, nu-si abandoneaza niciun moment cititorul si care tese cu maiestrie si vivacitate un paienjenis de felurite intamplari de la sfarsitul anilor ‘80. Mai mult, Dan Plesa creeaza impresia ca poate cu lejeritate, prin ceea ce scrie, sa te ia oriunde cu el - iubesti, urasti, indragesti, detesti in maniera si in masura in care autorul face asta cu personajele sale. Fara indoiala, o scriitura la care m-as intoarce oricand.

[Ramona Cantaragiu · Rating 3 out of 5]

Mmm, cartea are un cârlig bun, te prinde, dar dacă stai să vezi cu adevărat ce îți oferă, rămâi cu impresia unei mari absențe. Recunosc că premiza m-a pus pe jar, protagonistul plănuiește să îl asasineze pe ceaușescu (da, super invenție să îi scrii numele cu literă mică, wow), iar prima parte a cărții detaliază atât pregătirile, cât și motivele pentru care îl urăște pe ceaușescu și decide că trebuie să îl omoare. Dar din ceea ce promitea să fie un thriller politic interesant, poate o istorie alternativă a evenimentelor, cartea se transformă într-o lungă trecere în revistă a traiului sub regimul comunist din ultimii ani, întinzându-se până mult după evenimentele din decembrie 1989. Protagonistul este, pe scurt, un ratat, nu reușește nici să lege vreo legătură cu femeile pe care le întâlnește, nu se ține nici de școală, ajunge să muncească într-o fabrică unde mai mult doarme decât face treabă și nu e în stare de mare lucru în general. Dar e bun la trageri și îl urăște pe ceaușescu (motive mici, aproape absurde, venite din exterior, nu e ca și cum îl mișcă vreun ideal aparte) și asta înseamnă că noi tre să stăm să îi ascultăm poveștile despre copilărie, școală, relații, părinți, și mai ales pasiunea lui pentru țigări în speranța că ceva se va întâmpla. Și chiar se întâmplă, dar de fapt nu se întâmplă (e și aici o șansă ratată de a duce romanul ăsta într-o direcție mai interesantă). Overall, Dan Pleșa nu vine cu nimic nou, nu explică nimic nou despre regimul comunist și nu, nu vine nici cu vreo scriitură fantastică.

[Readingfunclub · Rating 5 out of 5]

Tânărul Alexandru Petringenaru s-a săturat de ceaușescu și se hotărăște pentru binele patriei, să-l împuște pe dictator.

"O să ucid un om."
Cu această frază, domnul Dan Pleșa deschide cutia Pandorei scriitoricești, lăsând să se strecoare din firida minții sale excepțional de creative, drama colectivă inventată a unui popor subjugat de comunism, înecat ulterior în valurile Occidentului și secat în cele din urmă de viitor și claritate.
"Totul era o cușcă strâmtă. Orice din jurul tău care te făcea să te bucuri era o capcană amăgitoare, construită să te aducă cu picioarele pe pământ. O capcană în care, dacă-ți înfingeai botul, o sârmă ghimpată te plesnea peste nas până țâșnea sângele."

Este o carte fără deznodământ, fără "il grand finale", scriitorul plasând ambiguitatea firului narativ în sfera continuității imaginare a cititorului, locul unde personajele își prelungesc tăcute traiul, alunecând atemporal dintr-o falie generațională într-alta, cu mult după ce ultima filă a cărții a fost citită.
"Trebuie să te lupți pentru povestea ta, care poate fi și a celorlați. Trebuie să fii pregătit să speri, să te zbați, să iubești dinainte ceva ce poate niciodată nu va fi al tău, să păstrezi în tine energia aceea celestă care să-ți țină în mișcare și mintea și sufletul."

Pentru cei care au peste 40 de ani, "Miere neagră" este recapitularea amărăciunii și nădufului zilelor din epoca de aur, "supraviețuirea în degradarea lentă", învățarea pe de rost a dezumanizării cu ajutorul foamei, privării de libertate, constrângerii de a accepta ca un bun patriot că tot ce faci este pentru binele comun al țării.

Dacă ești născut după anii '90, "Miere neagră" poate fi pentru tine confesiunea unei minți extrem de lucide, jurnalul inventat al unui om care se hotărăște să spună lucrurilor pe nume, salvându-și prin această spovedanie literară, conștiința vie, adânc sfârtecată de lama discernământului și a defetismului.

Mi-au plăcut trimiterile la literatură din roman și discuțiile avute de personaje pe tema cărților, acestea funcționând ca un panaceu împotriva foamei, împotriva cozilor interminabile de la alimentara, împotriva avorturilor făcute pe ascuns, împotriva lipsei de autonomie și a fricii.
"O țară în care nu poți face ce vrei cu trupul tău, nici dacă ești bărbat, nici dacă ești femeie."
"Marginea fricii e un prezent infinit, fără viitor și fără trecut."

Ce m-a amuzat a fost numele lui ceaușescu scris cu literă mică, ca o anulare a autorității dictatoriale omniprezente la acea vreme, ca o deposedare de putere a unui opresor.

Iar ceea ce am iubit cel mai mult la acest roman a fost maniera cu care scriitorul a  abordat conceptul scrisului.
"Mă fascinează mecanismul memoriei exercitat în scris. Modul în care, dintr-un noian de cețuri bine conturate, care au carnalitatea unui film proiectat pe ecranul de trei sute șaizeci de grade al unui cinematograf imens, scrisul decupează câte-o întâmplare care se umflă, se dezvoltă, capătă întinderi mitice, umbrind restul evenimentelor care o-nconjurau."

"Scrisul pentru tine, despre tine, chiar dacă nu te mai poate curăța și nu-ți mai poate aduce înapoi inocența  te face să ai sinceritatea sufletului unui copil de trei ani."

[Anca Pui · Rating 5 out of 5]

📚 Câți nu l-au ucis pe ceaușescu până în momentul dispariției lui și din acel moment încoace? Încă îl mai ucidem pe ceaușescu, dar parcă niciodată nu va fi de tot mort...
- o luptă personală într-o încordare colectivă.

Un roman emoțional, așa l-am simțit eu, așa l-am citit, așa l-am înțeles, așa l-a vrut domnul Dan Pleşa; un roman despre libertate, despre lucruri spuse sincer și pe șleau ajutate de faptul că par mărturisirile autorului; de fapt sunt mărturisirele noastre, ale tuturor.

"În general povestea, și în special aceea de succes și consum, vorbește de prima parte: drumul lung până ajungi în momentul acela de bine. După, totul se expediază scurt: și au trăit fericiți până la adânci bătrâneți. Puțină lume vorbește despre supraviețuirea în degradarea lentă."...

"Ești ceea ce așteaptă ceilalți de la tine, indiferent de cât de justificate sunt așteptările lor. Exiști atâta vreme cât ești o promisiune care satisface dorința și nevoia cuiva."...

Foarte mult mi-a plăcut această "Miere neagră" deși am citit destul de greuț cele aproape 300 de pagini și dar și recunosc ca ultimele le-am întins pentru că nu vroiam să mă despart de ea. Minunată!

[Mihaela Popovici · Rating 5 out of 5]

”Scrisul pentru tine, despre tine, chiar dacă nu te poate curăța și nu-ți mai poate aduce înapoi inocența, te face să ai sinceritatea sufletului unui copil de trei ani.”

„Mierea neagră” de Dan Pleșa ne aduce în timpul comunismului românesc când Ceaușescu era ca ”tătuca Stalin” la ruși. Nu voi face politică pe baza personajului principal, dar voi spune că a fost o lectură revelatoare. O descriere perfectă a atmosferei comuniste din anii 80 - 90, când făceai glume despre președinte și îți era frică de securiști. Nu am prins acele timpuri, dar cu siguranță am simțit cum e să urăști un conducător pentru că ți-a distrus țara.


Mi-au plăcut stările de „flow” în scriere ale eroului Alex care scria ca să se elibereze și să păstreze evenimentele pe hârtie. Vă las să descoperiți singuri povestea titlului.

[Magdalena Aldea · Rating 5 out of 5]

Mi-a plăcut și încă cum. :)

Miere neagră e ca un mic ghid despre comunism și despre "vremea lui Ceaușescu". Și mi se pare că toți tinerii și adolescenții care nu-și pot imagina viața înainte de anii '90 ar trebui să înceapă cu cartea asta.
Folosind drept prilej "răzbunarea sau dreptatea", personajul principal se închide într-un apartament vreme de 5 zile ca să-l omoare pe dictator. Din toate motivele din lume. Și de acolo începe povestea, pentru că nu poți să ai mintea clară înainte să comiți o crimă, așa că vânezi concretul, ceea ce știi exat că s-a întâmplat și începi să pui cuvinte pe hârtie. Un rând, o pagină, toată viața ta.
Am sentimentul că autorul a fost în transă cât timp a scris acest roman și că a suferit alături de personajele sale. O carte foarte bine scrisă, tânjeam să aibă mai multe pagini.

[Oana David · Rating 5 out of 5]

Dacă ești născut în preajma Revoluției, cu câțiva ani înainte sau după, acest roman este absolut necesar.

Nu l-am citit ușor, mi-a luat mai mult decât îmi ia în mod normal un roman de nici 300 de pagini; fluid, confesiv, complex și profund, despre libertate și puterea ei asupra noastră, este ceea ce numesc eu literatură „grea”, scrisă cu simțul răspunderii scriitorului-scriitor și al istoriei care se uită la el peste umăr.

[Bie · Rating 4 out of 5]

Din clipa în care am citit prima propoziție: „O să ucid un om.” - s-a transmis suspansul și s-a dictat o schimbare radicală despre un om care nu va mai fi niciodată ca înainte.

Mi-a plăcut pentru că este scris sub formă de jurnal (nu avem parte de capitole în construcția cărții), ceea ce înseamnă faptul că scrisul devine o unealtă care va contribui la ispășirea păcatelor, prin jurnal se ajunge la o cale de mântuire destinată individului.

[Mugur Ioniță · Rating 4 out of 5]

Înainte de Revoluție, un tânăr încearcă să-l ucidă pe Ceaușescu iar cartea prezintă toate motivele pentru care a ajuns la această decizie, dar și anii tulburi de după.
Deși începe mai greoi, intriga se dezvoltă frumos (are și un fir romantic, cum îmi place mie) și prinde cititorul.
Un roman al generației care și-a trăit adolescența sau tinerețea timpurie în preajma Revoluției.

[Anca · Rating 4 out of 5]

O imagine excelentă a anilor de dinaintea căderii comunismului și de imediat după. Un roman despre trăiri, răzvrătiri, încercări și neputințe. Un roman în care nu ai cum să nu te regăsești dacă ești măcar un pic familiarizat cu perioada. Sau măcar un pic român. Titlul, “miere neagră”, e perfect pentru că ăsta e gustul pe care-l am acum pe limbă, imediat după terminarea lecturii. Excelent!