Corespondenta Vol. I

by Fyodor Dostoevsky, Anna Grigoryevna Dostoyevskaya, Alexandru Calais (translator)

“Dacă-mi place atâta corespondenţa lui Dostoievski e pentru că acolo nu e vorba decât de boală şi de bani, unice subiecte. Tot restul nu e decât înflorituri şi talmeş-balmeş.” — Emil Cioran

287 pages, Paperback

First published January 1, 1998

About the author

Фёдор Михайлович Достоевский (Russian)

Works, such as the novels Crime and Punishment (1866), The Idiot (1869), and The Brothers Karamazov (1880), of Russian writer Feodor Mikhailovich Dostoyevsky or Dostoevski combine religious mysticism with profound psychological insight.

Very influential writings of Mikhail Mikhailovich Bakhtin included Problems of Dostoyevsky's Works (1929),

Fyodor Mikhailovich Dostoevsky composed short stories, essays, and journals. His literature explores humans in the troubled political, social, and spiritual atmospheres of 19th-century and engages with a variety of philosophies and themes. People most acclaimed his Demons(1872) .

Many literary critics rate him among the greatest authors of world literature and consider multiple books written by him to be highly influential masterpieces. They consider his Notes from Underground of the first existentialist literature. He is also well regarded as a philosopher and theologian.

(Russian: Фёдор Михайлович Достоевский) (see also Fiodor Dostoïevski)

Reviews

[Bogdan Liviu · Rating 3 out of 5]

Dostoievski, jucător de ruletă! Un incurabil. Scria pentru a-şi plăti datoriile. Rămânea fără niciun ban prin străinătate, îi cerea soţiei bani de tren cu promisiunea că "îndată ce mi-i vei trimite, voi ajunge la tine, îngerul meu!" ca să aflăm, în scrisoarea din a doua zi: "Prietena mea, soţia mea, Ania mea dragă, în loc să sosesc azi la tine, am pierdut tot! Tot tot. O, nu te necăji, îngerul meu! Mă chinuiesc doar gândindu-mă la ce gândeşti despre mine. Cum mă mai pot uita în ochii tăi? (...) Trimite-mi, fă bine şi salvează-mă cu 10 ruble, Ania mea scumpă! N-o să mai joc (cât de mic îmi e sufletul ştiind c-am mai spus asta), vin numaidecât, sufeltul meu!" a treia zi "Am pierdut tot!" :)) 70-80 de pagini ticsite de dezamăgiri şi pierderi. Felul în care Dostoievski reformează intreaga viaţă deşi ajunge la paroxismul disperării, este pur şi simplu fascinant. Cum se scoate din hăul respectiv printr-un plan pe termen lung: "o să mă imprumut de la x, 150 de ruble pe coală la fiecare roman, voi munci x zile vom avea 3000 ruble 2000 datorii, astfel că in opt luni le vom rezolva pe toate, ingerasul meu" etc etc, găsind o soluţie mereu de a se "salva" aidoma personajelor sale ajunse intr-un apogeu al deznadejdii, sapandu-si drum dinspre groapa spre lumina ce o intrevad la capatul planului respectiv (unica speranta). Evident "Jucătorul" a fost o creaţie inspirată din problema sa cu ruleta. Aş cuteza să spun chiar că toate celelalte opere ale sale, sunt consecinţa unei nevoi continue de bani, lipsa de "armonie" din romanele sale se reflectează cutremurător în viaţa autorului, chinuit de gânduri, vise, epilepsie, situaţie financiară precară, boli etc. Tolstoi primea 500 de ruble pe coală, iar Dostoievski pentru că era forţat de împrejurări să-şi propună singur operele, 100-150, diferenţa dintre el şi Turgheniev ori Tolstoi, e că cei doi nu aveau grija zilei de mâine, trăiau dintr-o avere a părinţilor lor, asta-i o linişte de care Dostoievski, chinuit de datorii şi boli, nu s-a putut bucura niciodată. Din păcate ultimele 150 de pagini nu mi-au captivat atenţia întrucât sunt înşiruirile unei activităţi cotidiene, lipsite de orice profunzime literară, m-am simţit chiar ruşinat când citeam cum Dostoievski o ruga în repetate rânduri pe soţia sa ca nu cumva cineva să-i citească scrisorile... Primele 100 pagini 5*, ultimele 150 2*, făcând un inventar absurd, per total lectură agreabilă, 3*.