What do you think?
Rate this book
Orașe
Le iubim, le detestăm, le cutreierăm temporar sau le uităm. Le locuim. Orașele se lasă descoperite. Apoi ne locuiesc. Chiar și numai în amintire.
Orașe este un volum de 10 povestiri desfășurate în orașe din șapte țări și trei insule. Personajele și viețile lor curg în ritm egal cu zilele, între iubiri pierdute, izolare, obsesii și căutarea de sine. Iar orașele se desprind din fundal și devin, la rândul lor, personaje.
Bologna. București. Câmpulung Muscel. Madrid. Marrakesh. Paris. Puerto del Carmen. Propriano. Tbilisi. Valletta
Însoțind vizual povestirile, ilustrațiile Dorianei Mărășoiu le surprind esența sau le sporesc misterul.
Orașe este un volum de 10 povestiri desfășurate în orașe din șapte țări și trei insule. Personajele și viețile lor curg în ritm egal cu zilele, între iubiri pierdute, izolare, obsesii și căutarea de sine. Iar orașele se desprind din fundal și devin, la rândul lor, personaje.
Bologna. București. Câmpulung Muscel. Madrid. Marrakesh. Paris. Puerto del Carmen. Propriano. Tbilisi. Valletta
Însoțind vizual povestirile, ilustrațiile Dorianei Mărășoiu le surprind esența sau le sporesc misterul.
254 pages, Paperback
Published March 1, 2023
20 people want to read
Ratings & Reviews
Friends & Following
Create a free account to discover what your friends think of this book!
Community Reviews
Displaying 1 - 6 of 6 reviews
August 17, 2023
Cartea ideala de citit în vacanta.
M-am îndrăgostit iremediabil de povestile: București, Marrakesh și Paris.
M-am îndrăgostit iremediabil de povestile: București, Marrakesh și Paris.
October 1, 2024
Experiența mea nu a fost cea mai plăcută, ba chiar plictisitoare și abia așteptam să o termin.
Nu m-a impresionat nicio poveste, deși am așteptat măcar să dau de măcar una interesantă, nu cam aceleași clișee repetate în locuri diferite.
Multe descrieri inutile, chiar unele povestiri sunt mai lungi și crezi că duce undeva, dar se termină brusc, lăsând impresia că sunt neterminate.
Îmi pare rău că atât de superb e design-ul de pe copertă, dar are atât de puține de oferit.
Nu m-a impresionat nicio poveste, deși am așteptat măcar să dau de măcar una interesantă, nu cam aceleași clișee repetate în locuri diferite.
Multe descrieri inutile, chiar unele povestiri sunt mai lungi și crezi că duce undeva, dar se termină brusc, lăsând impresia că sunt neterminate.
Îmi pare rău că atât de superb e design-ul de pe copertă, dar are atât de puține de oferit.
March 26, 2024
O descoperire neașteptată a unei cărți primite în dar.
Mi-a plăcut călătoria prin orașe și rețete gastronomice, arhitectură și culori. Mi-au plăcut poveștile individuale care se leagă printr-o suprapunere răzleață a unui personaj dintr-un capitol anterior.
M-a purtat de la primele pagini însă am fost ușor dezamăgită de faptul că protagonistele sunt în principal femei iar singurul capitol în care apare un bărbat este tot despre o femeie care îl poartă într-o aventură misterioasă.
Mi-au plăcut schimbările de situație și uneori finalurile neașteptate, poate cam bruște după o construcție amplă. Poate cam des se încheie rău, cu o moarte sau un accident.
Recunosc că pe final am avut senzația unei rețete care se repeta în alte orașe: dragostea neîmplinită, regretul unui trecut care ar fi putut fi altul, acceptarea vieții cu ce a adus ea, iubirea imposibilă. Mi-ar fi plăcut sa fie mai multe povesti diferite în aceste orașe, poate spuse și de voci masculine.
Mi-a plăcut să citesc și să ma țin cu ochii între pagini timp de două zile. Cred că această carte se adresează unui public feminin și nu aș putea recomanda cartea unui barbat. Puțin asemănător cu tipul de scriere al Elenei Ferrante, cu descrieri ample și accent pe simțuri (mirosuri, culorile peisajelor, intensitatea luminii, umezeala din văzduh etc) si mult accent pe universul feminin, în care bărbații vin și pleacă, dar femeile rămân într-o conexiune care depășește timpul și viața.
Mi-a plăcut călătoria prin orașe și rețete gastronomice, arhitectură și culori. Mi-au plăcut poveștile individuale care se leagă printr-o suprapunere răzleață a unui personaj dintr-un capitol anterior.
M-a purtat de la primele pagini însă am fost ușor dezamăgită de faptul că protagonistele sunt în principal femei iar singurul capitol în care apare un bărbat este tot despre o femeie care îl poartă într-o aventură misterioasă.
Mi-au plăcut schimbările de situație și uneori finalurile neașteptate, poate cam bruște după o construcție amplă. Poate cam des se încheie rău, cu o moarte sau un accident.
Recunosc că pe final am avut senzația unei rețete care se repeta în alte orașe: dragostea neîmplinită, regretul unui trecut care ar fi putut fi altul, acceptarea vieții cu ce a adus ea, iubirea imposibilă. Mi-ar fi plăcut sa fie mai multe povesti diferite în aceste orașe, poate spuse și de voci masculine.
Mi-a plăcut să citesc și să ma țin cu ochii între pagini timp de două zile. Cred că această carte se adresează unui public feminin și nu aș putea recomanda cartea unui barbat. Puțin asemănător cu tipul de scriere al Elenei Ferrante, cu descrieri ample și accent pe simțuri (mirosuri, culorile peisajelor, intensitatea luminii, umezeala din văzduh etc) si mult accent pe universul feminin, în care bărbații vin și pleacă, dar femeile rămân într-o conexiune care depășește timpul și viața.
This entire review has been hidden because of spoilers.
July 26, 2025
O carte pe sufletul meu! Când am cumparat-o, m-a atras titlul: îmi plac scrierile urbane, cu povesti de viață din diferite orașe și cu descrierea activităților zilnice ale locuitorilor lor. Dar cartea Manuelei Zipiși e mai mult de atât! Sunt in ea câteva lucruri care m-au cucerit definitiv și irevocabil:
1. Descrierile orașelor sau ale unor părți din orașe în condițiile în care eu nu sunt o iubitoare a descrierilor în general. Dar orașele descrise aici au, toate, după părerea mea, parfum de epocă. Case vechi care au rezistat timpului, cu un trecut bogat și povesti în spate, străzi din piatră cubică, încăperi mobilate ca pe vremuri, cu oglinzi mari și fotografii înrămate și puse pe perete, cu biblioteci mari si pline de cărți, rețete culinare tradiționale care ne introduc și mai bine în cultura unei țări (ca în "Tbilisi") sau pur și simplu rețete vechi care mie mi-au lăsat gura apă (ca în "Valetta").
2. Faptul că majoritatea nuvelelor au un final deschis, nu ni se oferă pe tavă ce s-a întâmplat în cele din urmă, putem doar să bănuim. În acest fel, putem simți chiar că participăm și noi, cu puțin, la deznodământ.
3. Ironia fină care transpare pe alocuri. De exemplu "trei pisici cu ochii veșnic mirați, ce se băteau o dată pe săptămână ca să-si dovedească că nu sunt de porțelan" ("Madrid"); sau "[...] mintea îi zbură la viața din telefon. Cu o simplă atingere îi putea trimite o inimă aruncată peste una dintre ferestrele virtuale în care oamenii se atingeau mai des ca în realitate." ("Marrakesh").
4. Alăturări paradox : "La finalul eternității, nici o barcă de pescari nu plecă din port în acea duminică dimineață." ("Paris") Sau: "Când te joci de-a viitorul, timpul este finit în eternitatea lui." ("București")
5. Faptul că la începutul fiecărei nuvele, pe o primă pagină, se află câte un desen grafic ce reprezintă esența nuvelei respective. Recunosc că nu mi-am dat seama din prima, dar când am observat, mi-a venit ideea ca la următoarele nuvele pe care le mai aveam de citit, să nu mă uit la desene, să văd dacă ghicesc, apoi, când mai terminam câte una, ce desen era menit să o reprezinte. Din păcate, nu am rezistat tentației și m-am uitat de fiecare dată la desenul plasat pe pagina anterioară fiecărei nuvele.
6. Ne amintește că lucrurile nu sunt mereu ce par a fi și că e bine să ne desprindem de clișee: în nuvela "București" de pildă, apare un manuscris pe care suntem tentați a-l crede un jurnal sau o frântură dintr-un roman/nuvelă autobiografic(ă), dar faptele ulterioare contrazic acest lucru. Dealtfel, în mai toate nuvelele din carte autoarea refuză să-i satisfacă cititorului curiozități omenești gen "Dar cu X ce s-a întâmplat până la urmă?", vrând, parcă, să aducă în lumină imprevizibilul vieții și faptul că nimic nu e bătut în cuie, ca și cum destinul cuiva ar putea s-o ia pe căi multiple. Ca și cum oricât de importante sunt faptele, esența o reprezintă trăirile.
Una peste alta, mie mi s-a părut o carte scrisă cu multă sensibilitate, dar și cu multă rațiune, o carte care are multe de spus și de arătat, dar care, totodată, e foarte ușor de citit.
1. Descrierile orașelor sau ale unor părți din orașe în condițiile în care eu nu sunt o iubitoare a descrierilor în general. Dar orașele descrise aici au, toate, după părerea mea, parfum de epocă. Case vechi care au rezistat timpului, cu un trecut bogat și povesti în spate, străzi din piatră cubică, încăperi mobilate ca pe vremuri, cu oglinzi mari și fotografii înrămate și puse pe perete, cu biblioteci mari si pline de cărți, rețete culinare tradiționale care ne introduc și mai bine în cultura unei țări (ca în "Tbilisi") sau pur și simplu rețete vechi care mie mi-au lăsat gura apă (ca în "Valetta").
2. Faptul că majoritatea nuvelelor au un final deschis, nu ni se oferă pe tavă ce s-a întâmplat în cele din urmă, putem doar să bănuim. În acest fel, putem simți chiar că participăm și noi, cu puțin, la deznodământ.
3. Ironia fină care transpare pe alocuri. De exemplu "trei pisici cu ochii veșnic mirați, ce se băteau o dată pe săptămână ca să-si dovedească că nu sunt de porțelan" ("Madrid"); sau "[...] mintea îi zbură la viața din telefon. Cu o simplă atingere îi putea trimite o inimă aruncată peste una dintre ferestrele virtuale în care oamenii se atingeau mai des ca în realitate." ("Marrakesh").
4. Alăturări paradox : "La finalul eternității, nici o barcă de pescari nu plecă din port în acea duminică dimineață." ("Paris") Sau: "Când te joci de-a viitorul, timpul este finit în eternitatea lui." ("București")
5. Faptul că la începutul fiecărei nuvele, pe o primă pagină, se află câte un desen grafic ce reprezintă esența nuvelei respective. Recunosc că nu mi-am dat seama din prima, dar când am observat, mi-a venit ideea ca la următoarele nuvele pe care le mai aveam de citit, să nu mă uit la desene, să văd dacă ghicesc, apoi, când mai terminam câte una, ce desen era menit să o reprezinte. Din păcate, nu am rezistat tentației și m-am uitat de fiecare dată la desenul plasat pe pagina anterioară fiecărei nuvele.
6. Ne amintește că lucrurile nu sunt mereu ce par a fi și că e bine să ne desprindem de clișee: în nuvela "București" de pildă, apare un manuscris pe care suntem tentați a-l crede un jurnal sau o frântură dintr-un roman/nuvelă autobiografic(ă), dar faptele ulterioare contrazic acest lucru. Dealtfel, în mai toate nuvelele din carte autoarea refuză să-i satisfacă cititorului curiozități omenești gen "Dar cu X ce s-a întâmplat până la urmă?", vrând, parcă, să aducă în lumină imprevizibilul vieții și faptul că nimic nu e bătut în cuie, ca și cum destinul cuiva ar putea s-o ia pe căi multiple. Ca și cum oricât de importante sunt faptele, esența o reprezintă trăirile.
Una peste alta, mie mi s-a părut o carte scrisă cu multă sensibilitate, dar și cu multă rațiune, o carte care are multe de spus și de arătat, dar care, totodată, e foarte ușor de citit.
January 1, 2024
"Bucureștiul a fost mereu orașul perfect pentru a te ascunde. Asasinarea aparențelor, sinuciderea esențelor. Înainte puteam sta și câte o săptămână închisă în casă fără să mă caute nimeni. Nimeni esențial, adică. Întotdeauna există un suflet sau poate două cărora le pasă de tine, când își aduc aminte. În rest, totul are aceleași straturi, zilele au aceeași consistență, zilele mucegăiesc având aceeași consistență."
Displaying 1 - 6 of 6 reviews