Ceruri nomade: Jurnal din exilul parizian

by Sanda Stolojan, Micaela Slăvescu (Translator)

Prima parte, foarte apreciata de critici, a jurnalului Sandei Stolojan (Nori peste balcoane, Humanitas, 1996) se oprea in 1989, anul unei adevarate revolutii existentiale ce aducea cu sine sfarsitul starii de exil. Noile pagini de jurnal consemneaza regasirea unei Romanii abia iesite din comunism, ca si nevoia autoarei de a-si redefini relatiile cu tara de care fusese brutal despartita in momentul cand devenise, la Paris, presedinta Ligii pentru Apararea Drepturilor Omului in Romania. Reluandu-si, dupa 1989, profesia de interpreta in contactele romano-franceze la varf, Sanda Stolojan trece in revista o serie de evenimente politice la care a fost martora – precum intalnirile dintre Mitterrand si Iliescu sau vizita presedintelui francez la Bucuresti. La Paris, sfarsitul exilului a coincis cu inchiderea studioului postului de radio Europa Libera, cu ultimii ani ai lui Eugene lonesco si cu dureroasa boala a lui Cioran, urmarita in jurnal pana la moartea lui, in 1995. Ceruri nomande evoca, in fond, o epoca de elanuri si surpari, atat personale, cat si politice, incheiata cu nota de speranta a alegerilor din 1996.

240 pages, Paperback

First published January 1, 1999

About the author

born Henriette Lucia Sanda Zamfirescu.
Sanda was a Romanian poet, interpreter, translator.
She fled Romania in the 50s to live in exile in France where she wrote about the Romanians intellectuals living in Paris at that time.

Reviews

[Citesc · Rating 3 out of 5]

Primul volum 3.5*
Acesta 2.5-3*

Câteva răutăți gen: ‘țărancă în papuci,’ ‘murea de foame,’ etc.

Vrea chiar să inducă ideea că Cioran suferea mental din cauza stilului său! Ridicol!

(Mă întreb cum de oameni cu atâta ‘experiență’ de a lupta pentru drepturile omului/etc, cu acces la know-how de tip occidental, nu au reușit să închege imediat după 1989 o opoziție credibilă, modernă, puternică!? Neimplicare?, invidii? Este inexplicabil... din acest punct de vedere pot zice că am ajuns și suntem în situația de azi, puțin și datorită oportunităților pierdute prin neimplicarea din 1989!)