Est-etice: Unde scurte IV

by Monica Lovinescu

Optzecistii se afirma ca un curent nu numai estetic. La adapostul textualismelor, ermetizante la nivelul cenzurii, autorii de proze scurte se preumbla prin locurile aglomerate ale cetatii inarmati, s-ar zice, cu un aparat de inregistrat si altul de filmat: strada se rasteste, se ia la harta, saraceste, sta la coada, se umple de tipete si ruine sub ochii lor. Printre procedeele narative cele mai sofisticate, irup imaginile violente continand in negativ propriul lor sarcasm. Caricatura se caricaturizeaza, in timp ce personajele isi cauta un autor ce nu se gaseste nici el pe sine. Nici o incertitudine estetica in aceste goane succesive; daca pentru Occident textualismul dateaza din anii '60, la noi el merge in sensul sincronizarii si al modernismului (nu si al postmodernismului, cum gresit s-a pretins, profitandu-se de confuzia atotcuprinzatorului concept). Nonconformismul optzecist vine oare numai din indarjirea impotriva prea obsedantului prezent sau si din faptul ca la Curte nu mai e nevoie de scriitori – sunt de ajuns marii si micii rinoceri cu o indelungata ucenicie a hipertrofiatei osanale? Privilegiile acordate altadata „inginerilor sufletelor“ s-au transformat in restrictii. Oricare ar fi raspunsul (privilegiem ambiguitatile lui), darzenia optzecistilor – cu exceptiile inevitabile – e un fapt.

400 pages, Paperback

First published January 1, 1994