In volumul de fata (1988–1989) Jurnalul indirect a fost dublat si de un Jurnal direct. In rest, volumul se prezinta ca si cele precedente. Cu aceleasi lacune si limite datorate unui spatiu restrans.
Alcatuirea lui n-a fost mai dificila doar din motivele expuse [ in „Cuvantul inainte“]. Cum, in timp ce lucram la el, restauratia nu se vadea a fi doar a nomenclaturistilor comunisti (ei au anexat revolutia din primele zile), ci si a ceausistilor cel mai scandalos compromisi, sfidarea devenind o metoda de guvernamant, e lesne de inchipuit in ce stare de amaraciune au fost retranscrise pasajele nestapanitei iluzii lirice din decembrie '89, ce incheie volumul. Agresiunea prezentului nu are insa dreptul sa anuleze involburarea de lumini de atunci. De n-ar fi decat pentru posibila (nu neaparat si probabila) functie recuperatoare a viitorului.