Domnul Vucea

by Barbu Ștefănescu Delavrancea

Romanian

Genres: Romanian Literature, 19th Century

188 pages, Paperback

First published January 1, 1883

About the author

Barbu Ştefănescu Delavrancea (pen name of Barbu Ștefan; April 11, 1858 in Bucharest – April 29, 1918 in Iași) was a Romanian writer and poet, considered one of the greatest figures in the National awakening of Romania.

Reviews

[Ana · Rating 4 out of 5]

Mutându-se în clasa a doua la şcoala domnească, naratorul îl are ca profesor pe domnului Vucea, cunoscut pentru lipsa dorinţei de a preda, ardoarea cu care-şi slugăreşte şcolarii şi a da bătaie cu nemiluita.

"Pe seara, sfarsind frecatul si unsul hamurilor, trecusem in clasa a treia. Cand intrasem in scoala domneasca eram de opt ani, stiam cele patru operatii si fractiile. Acum eram de noua ani, trecusem in clasa a treia, si nu mai stiam decat adunarea si scaderea. Dar ce-mi pasa mie!… scoala domneasca…s-am plecat vesel acasa. Grivei, ca totdauna imi iesi inainte, dadu din coada si-mi linse manele.
– Mai Grivei, mai, sa te fereasca Sfantul de scoala domneasca! A doua zi ma simtii liber. Iertasem pe Domnul Vucea."

[Melania · Rating 4 out of 5]

Desigur că am avut nevoie de dicționar ca să pot înțelege descrierile autorului, au fost multe regionalisme pe care nu le știam, și probabil nici nu o să le țin minte, încât azi nu se mai folosesc.
Mi-au plăcut mai puțin basmele, dar “Palatul de cleștar” a fost o excepție: “- Spune viteazului bătrân că, trecând pe lângă toate patimile, la hotarul nebunii, ai dat de Întelepciune.”
Neghiniță, Domnul Vucea, Hagi-Tudose, iarăși mi-au făcut plăcere să le citesc, în schimb celelalte schițe au fost pentru mine doar o portiță de intrare în lumea de acum mai bine de 100 de ani.

[Ana Horiuchi · Rating 2 out of 5]

2/5 ⭐

Încă o lectură pentru română. Nu voi înțelege niciodată de ce trebuie să citesc cărți de genul. Efectiv nu a avut nicio logică și nu mi-a aduc pic de bucurie. Măcar am înțeles ce Doamne ferește se întâmplă.

[Valerian Cata · Rating 3 out of 5]

Domnul Vucea, tipologia profesorului draconic care nu îndrumă sufletele în curs de formare, spre o cale prin care aceștia să-și îmbunătățească stilul de viață. Copiii aflați într-o situație penurie, nu se îmbogățesc prin cunoștințele de la clasă, dimpotrivă învață îndeletniciri specifice celor care nu frecventează școala, precum negustoria. „Lecțiile mergeau strună. Nu învăța nimeni nimic.”

Pe lângă dezinteresul de-a nutri sfera de cunoaștere a copiilor, acesta impune reguli absurde la orele lui. Cine nu le poate respecta, este silit de frica de-a nu primi „cinci dintr-o dată și oprit” . Igiena precară, dar și atitudinea necorespunzătoarea la clasă sunt pedepsite, în condițiile în care în acele vremuri sărăcia dar și educația din cadrul familial erau cu mult sub cele de astăzi.

Viața autorului la școală, a fost un adevărat fiasco, chiar el recunoscând „Când intrasem în Școala domnească eram de opt ani, știam cele patru operații și fracțiile. Acum eram de nouă ani, trecusem în clasa a treia, și nu mai știam decât adunarea și scăderea.” . Pentru el, cât și pentru acei colegi, a fost o evoluție decadentă dar fără voia și conștiința lor. Domnul Vucea rămâne arhetipul profesorului negativ, care se impune prin frică și violență fizică, față de cei pentru care ar trebui să fie un îndrumător, un exemplu.

Citate:

„Și n-am plâns, nu de rușine, ci de frică”
„În loc de un profesor învățat și blând, căzusem în gheara unui bătrân copilăros și rău.”

[ROVENTA TIANA · Rating 4 out of 5]

4.3/5
Cartea a fost bună dar scurtă