În tăcerea nopții

Popova & Popescu

by Dragoș C. Costache

1926 într-un București care nu a existat... Marele Război s-a terminat de jumătate de deceniu și o pace incertă s-a așternut peste Europa. Noua Românie Mare se întinde de la Apuseni la Nistru, de la Cernăuți la Balcic. În est, Rusia arde, în vest Imperiul German își linge rănile. În sud, Țaratul Bulgar stă cu ochii pe fostele sale teritorii dobrogene.

Însă toate acestea nu se văd din cluburile de noapte și birturile boeme ale Bucureștiului. Milionari, muncitori și cuțitari petrec la aceeași masă. După anii grei de război și epidemie vremurile bune par să se fi așternut pentru vecie.

Asasinatul sângeros al unui ofițer militar riscă însă să tulbure atât pacea Bucureștilor cât și a întregii Europe. Subcomisar Milia Popova, prima femeie angajată la brigada Omoruri din Strada Sevastopol și superiorul său, șugubățul comisar Popescu sunt singurii care pot să rezolve un caz pe care nimeni nu pare că-l vrea. De la mafioți evrei la traficanți de arme australieni, cei doi sticleți de Sevastopol trebuie să navigheze prin pestrița viață nocturnă a capitalei și să oprească forțele malefice care vor să afunde din nou Europa în măcel.

Genres: Fiction, Romanian Literature

308 pages, Paperback

First published August 15, 2023

Reviews

[Cristina Lazăr · Rating 4 out of 5]

https://carti.blog/2024/04/30/in-tace...

[Adela · Rating 5 out of 5]

O lectură superbă, un must-read

Motivul principal pentru care voi începe să recomand cartea asta iubitorilor de istorie și mystery: personajele! Subcomisarul Popova și comisarul Popescu fac o pereche memorabilă atunci când vine vorba de a găsi criminali. Inteligența, tupeul și curajul lor îi duc tot mai aproape de lumea nelegiuiților, unde pericolul e la fiecare pas.
Dacă Popescu e direct și glumeț (chiar funny bine de tot!), Popova vine cu seriozitate și cu încercări de pace între Popescu și restul lumii :)) Sunt chiar mișto amândoi, am ajuns să-i îndrăgesc.

Al doilea motiv ar fi atmosfera romanului. Foarte fain descrise situațiile, locațiile sau gândurile personajelor; le simțeam greutățile și frustrările; devoram anumite descrieri ale orașului, era ca și cum aș fi fost pe străzile Bucureștiului, toate simțurile mi-au fost activate.

Al treilea motiv, care m-a surprins plăcut, ar fi prezența unui element fantastic, eu fiind o devoratoare de fantasy. E subtil, doar cât să dea gust, dar eu sper la mai mult la următorul volum. Nu spun care e, zic doar că romanul acesta devine tot mai bun cu fiecare capitol citit.

O carte complexă, un mix de genuri, remarcabilă.

[Ina · Rating 3 out of 5]

'𝑩𝒆𝒂 𝒄𝒂 𝒔𝒂 𝒂𝒍𝒖𝒏𝒈𝒊 𝒂𝒏𝒈𝒔𝒕𝒖𝒍, 𝒄𝒂𝒑𝒆𝒕𝒊 𝒂𝒏𝒈𝒔𝒕 𝒅𝒆 𝒍𝒂 𝒃𝒆𝒕𝒊𝒆. 𝑶 𝒔𝒐𝒍𝒖𝒕𝒊𝒆 𝒕𝒊𝒑𝒊𝒄𝒂 𝑷𝒐𝒑𝒆𝒔𝒄𝒖.'

In povestea asta dintr-un Bucuresti interbelic, mi-a fost mai dificil sa ma obisnuiesc cu stilul de scriere al autorului si sa-mi imaginez cum era orasul in acea perioada. Probabil daca eram pasionata mai mult de istorie, povestea reusea sa ma captiveze mai mult.

Cu toate astea, mi-au starnit curiozitatea personajele principale, Popescu si Popova, un duo neobisnuit de politisti care investigheaza un caz de crima. Mi-au placut interactiunile dintre ei si am fost curioasa sa descopar povestea in continuare datorita lor.

Dar cred ca cel mai mult mi-a placut cum a fost abordat dreptul femeilor la egalitate intre sexe, vorbind totusi de o perioada in care acest lucru era un struggle. Astfel, Popova, prima femeie angajata la brigada Omoruri, a devenit pe parcurs un personaj pe care am inceput sa-l admir.

La final, m-a surprins cum rolul de politist se transforma din exemplu in societate in cel de dreptate in propriile maini si nu citesti asta in orice carte.

[Katherine · Rating 3 out of 5]

Nu mă lasă inima să acord cărții mai mult de atât. Deși premisa e intrigantă, iar atmosfera atrăgătoare, mi s-a părut extrem de greu să trec prin acest roman. Nu că ar fi lung, că are numai 293 pagini propriu-zise, însă ritmul narațiunii, deciziile cel puțin dubioase luate de autor, și greșelile gramaticale și de tehnoredactare m-au condus pe un drum cel puțin întortocheat. Înțeleg să mai scapi câte o virgulă, să o mai pui câteodată într-un loc greșit, dar nu am văzut niciodată atâtea apoziții ori nimicite, ori plăsmuite de nicăieri unde nu își au locul. Asta și multe apostrofuri lipsă, ori nume care se schimbă miraculos din Mihail în Mihai și invers, tot felul de scăpări care mă fac să mă întreb dacă cartea asta a fost măcar editată înainte de publicare. Se simte ca un proiect grăbit, unul cu ambiții mari à la Pip din Marile speranțe însă deprivat de dexteritatea necesară.

Mi-au plăcut protagoniștii, Popova și Popescu. Mi-a plăcut că sexualitatea Miliei este doar ceva trivial. Mi-au plăcut întorsăturile istorice, limbajul, atmosfera unui București alternativ. Însă am sperat la un Poirot și Hastings, la un Sherlock și Watson, o poveste unde nu se strecoară supranaturalul în mod subit spre deznodământ. S-a simțit ca un cop out de la a scrie atât un antagonist concret, cât și un protagonist capabil. Sincer, mi-ar fi plăcut să îmi fi plăcut mai mult.

[Alex Rusu · Rating 5 out of 5]

Mi-a plăcut mai mult decât ma așteptam. E mult mai mult un roman de atmosfera decat polițist, în care orașul este unul dintre personajele principale. Bucureștiul din interbelicul alternativ și limbajul merita lectura. Din când în când, aveam o impresie de caricatura în stil Wes Anderson, căzut prin noroiul de Dâmbovița. Aștept cu interes vol. 2

[Mirela Petre · Rating 3 out of 5]

Stilistic, începe în forță cu un limbaj bine gândit. Sunt cuvintele franțuzești abia împrumutate în limba română care nu apucaseră să fie românizate în formele lor din contemporanul nostru (ceva ce înțelegem daca ne gândim la felul în care cuvinte englezești intră în română acum), amestecate cu altele grecești, moștenirea zonei balcanice de influență. Prima pare e sub semnul unei eleganțe a limbajului care mi-a plăcut. De la un punct încolo, o pierde. Jocul ăsta cu noile cuvinte dispare. Apar multe cumva-uri, cârjele astea contemporane pe care oamenii le folosesc când se grăbesc sau nu știu cum să exprime ce vor să exprime. De la un scriitor, mă aștept să fi căutat cuvântul potrivit. Apar și cuvinte în engleză în momente unde scriitorul îi și indică cititorului că n-a putut mai mult. Poate s-a grăbit, poate n-a putut duce ideea până la capăt de oboseală, distragere sau altele. Oricum, m-a deranjat.

La fel ca alegerea de a-și face protagonista vrăjitoare ca să-i explice caracterul special. M-am săturat de femeia-vrăjitoare în literatură. Femeia care simte lumea prin puteri supranaturale și așa duce acțiunea mai departe în niște feluri surprinzătoare. E felul în care scriitorii de-a lungul timpului au transformat aptitudini omenești - introspecție, înțelegerea emoțiilor - în puteri supranaturale ale femeilor-vrăjitoare de temut. Nu-i nimic progresist aici, doar aceeași tradiție obosită. Păcat de toată munca de până acolo: misoginismul de atunci, trăit de o femeie din prima tură de polițiste, în oglindă cu cel din prezent, nu foarte diferit.

Altfel, are momente bune, când te prinde și îți dă material de gândit.

[Ghita Mihai · Rating 5 out of 5]

Totul e superb:o istorie alternativa scrisă bine(Harry turtledove go cry Costache did it better),personaje care deși fac lucruri oribile le indragesti,queer romance și elemente de fantasy.Nu prea citesc în limba romana dar In tăcerea nopții m a prins,am citit mare parte din ea ascultând muzică interbelica așa pentru vibe
Popova e Addie LaRue româncă change my mind.Sa nu uitam de citatul care mă face să mă cac pe mine de ras:"Ni dieu,ni maître,ni la ei,futu-le rasa de hoți"

[Bianca · Rating 5 out of 5]

Call me basic, dar vara aleg lecturi savuroase. Nu stau la discuții, lecturile vara trebuie să fie captivante. În alte anotimpuri fac concesii și mai citesc o carte chiar dacă nu m-a prins 100%, dar vara nu.

Ma bucur că am găsit această carte vara pentru că a fost subiectul ce mi-a animat câteva zile din ea. Recomand 100%

1. Nu pot să nu remarc și să aplaud felul în care este conturat personajul Miliei. Este important să dăm credit personajelor feminine din poveștile ficționale care, totuși, au la bază (cât de puțin măcar) timpuri reale, fapte istorice. Este important să scriem și despre femei pentru că da, și ele au fost acolo.

2. Un alt aspect incredibil de plăcut al cărții este umorul fin. Apreciez că unele glume pot fi gustate 100% doar dacă sunt citite cu atenție. Urma de sarcasm și satiră este ca sarea în bucate de la începutul până la sfârșitul cărții.

3. Limbajul bine ales creează și atmosfera locurilor. Deși unele cărți doar descriu locul și timpul când se desfășoară acțiunea, în lectura de față putem simți, datorita limbajul descriptiv, cum e să fii chiar lângă protagoniști. Vremurile sunt ele un personaj.

PS. Bineînțeles că mi-am comandat deja Lăudați și cântați :))

[alesiapintea]

dragos c costache e un geniu

[Denis Rozimovschii · Rating 5 out of 5]

Nu prea citesc romane politiste, dar, pornind de la o recomandare riguroasa, am zis sa-i dau o sansa.

Si mi-a placut. Mi-au placut descrierile si atmosfera intamplarilor, mi-a placut ca imi era foarte usor sa imi imaginez ce se intampla si mi-a placut misterul care a ramas prezent pana la final.

[Sabrina Lupsan · Rating 5 out of 5]

Fenomenala proza. Nu imi explic cum asta e o carte de debut. De asemenea, aparitia lui Codreanu este foarte interesanta in contextul politic din Romania anului 2025.

[Stefan B · Rating 5 out of 5]

Desi extrem de entuziasmat de premisa romanului, intotdeauna incerc sa-mi temperez asteptarile cand vine vorba de carti. De putine ori e ceva mai dezamagitor decat sa fii lovit de hype, si cartea respectiva sa nu fie cum te asteptai - chiar daca, poate, e buna.

N-a fost cazul debutului lui Dragoș Costache, caruia ii dau cinci stele. Romanul, descris ca un soi de "Disco Elysium" does Romania, e mai mult decat un policier, al carui gen nu sunt, neaparat, un mare amator. Dimpotriva, am descoperit un univers alternativ de cea mai buna calitate - suficient de diferit cat sa intrige, suficient de similar cat sa ne simtim acasa - personaje cu totul memorabile, dar nu cliseice si un fir narativ spectaculos.

Recomand cu mare caldura fanilor genului polițist, celor care apreciază istoriile alternative, dar și celor cărora le face plăcere să se bucure de debutul altora în proza romanescă. Pentru a încheia în nota operei, nu uitați să nu aveți încredere în critici și în sticleți. Așadar mergeți să citiți "În tăcerea nopții" pentru a vă convinge!

[Anca Mihai · Rating 5 out of 5]

E unul dintre romanele pe care le voi face cadou prietenilor pentru că nu am îndoieli că va fi apreciat: are poveste, are personaje principale pe care abia aștept să “le văd” din nou în acțiune, are atmosfera de București și, ceva ce am apreciat foarte tare, are umor.
Relația dintre Milia și Popescu în timp ce lucrează la investigarea unei crime “într-un București care nu a existat” (după cum este anunțat pe clapetă) și ritmul plăcut al lecturii m-au ambiționat să parcurg textul într-o singura sesiune de lectură; pe cât m-am bucurat să știu ce se întâmplă, pe atât de rău mi-a părut că trebuie să aștept până la publicarea următoarei cărți. Dar merită!

[Lucian Bogdan · Rating 3 out of 5]

E între 3 stele (mi-a plăcut) și 4 stele (mi-a plăcut mult).

O istorie alternativă, în care prințul Philip a acceptat să devină regele României, iar perioada interbelică îl are pe tron pe fiul său, Albert. O perioadă a emancipării, când se conferă drepturi și oportunități femeilor într-o societate conservatoare, Una dintre persoanele care profită de pe urma acestor măsuri este subcomisarul Milia Popova, care, împreună cu comisarul Popescu, investighează ce se află în spatele unui asasinat ce pare că se dorește a fi mușamalizat.

O carte de atmosferă, în care autorul mi se pare că reușește să creioneze foarte bine o Românie inspirată din realitatea interbelică, dar, totuși, alta. E o carte densă, sumbră în multe aspecte ale sale, dar luminată atât de ușoara ironie prezentă pe tot parcursul ei, cât și de exotismul personajelor și locurilor aduse în prim plan Cu toate componentele lor, adesea sinistre, ele conțin o doză de nostalgie, un farmec al unor vremuri de demult. La frumusețea tabloului concurează și arhaismele care, departe de a face textul inaccesibil, îi dau și mai multă savoare.

Ancheta e frumos condusă, indiciile nu apar din neant, rezolvările sunt bine legate, iar rețeaua intrigilor devoalată treptat crește constant tensiunea. Personajele principale au consistență, iar cele secundare conțin suficiente elemente ca să le ofere identitate dincolo de nume, creionând tipologii umane diferite, unele de-a dreptul savuroase.

Toate aceste elemente m-au condus pe tot parcursul cărții către cele 4 stele, întrucât au făcut din ea o lectură extrem de plăcută. Totuși, au fost și unele lucruri care nu m-au încântat și au contat, până la urmă, la scăderea unei stele. Primul e legat de personajele principale. Deși foarte bine construite, doar Popova m-a atras. În ceea ce-l privește pe Popescu, problema e că deja m-am săturat de câte ori am întâlnit în cărțile polițiste personajul masculin trecut de prima tinerețe, cu o sumedenie de traume în cârcă, acrit și sătul de viață, depresiv, insensibil, fără familie (ori n-a avut niciodată, ori a avut cândva, într-un trecut îndepărtat). Știu, se potrivește foarte bine cu genul polițist, cu atmosfera sumbră, dar îmi doresc și alt gen de personaje, mai originale.

Al doilea lucru ține strict de preferințele mele - nu gust limbajul vulgar. Știu - realism, autenticitate, cel din mahala vorbește pe șleau, nu zice „fir-ar să fie”, ci folosește cuvinte cu „p” și „f”, dar eu nu gust asta în literatură. Că mai apare când și când câte o mostră de limbaj colorat, unde era strict necesar pentru a sublinia ceva, e ok. Dar, dacă asta se regăsește în mai mult de două-trei locuri din carte, o va face să-mi displacă. Ăsta sunt, astea sunt gusturile mele, pentru mine trebuie să existe un anumit nivel de frumusețe artistică, estetica urâtului nu e din galaxia mea.

Al treilea element l-a reprezentat finalul. Da, textul prezintă o istorie alternativă, deci are o latură SF, dar, dincolo de asta, romanul e unul strict polițist. Finalul vrea totuși să ducă lucrurile în zona SF, însă mi s-a părut o alegere nefericită. Din punctul meu de vedere, ori aerul acela de „există și ceva fantastic în lumea aceea” trebuia să planeze în carte mai dinainte, ori ar fi trebuit să lipsească în totalitate. Așa, deși probabil că intenția autorului a fost de a stârni curiozitatea cititorului pentru volumul următor, introducerea sa doar la final dă senzația de „deus ex machina”, diminunând farmecul unui text care se susținea singur prin toate premisele prezentate de-a lungul său.

Per total, o carte care m-a surprins extrem de plăcut și mă face să-mi doresc să citesc volumul următor, pentru că mi-au plăcut ideea, atmosfera, ritmul.

[Rares-Dorian · Rating 4 out of 5]

Primul roman polițist pe care l-am citit și mi-a plăcut enorm. Cred că este prima lucrare de acest fel a autorului, și mi-a depășit așteptările. Foarte ușoară de citit pentru că te ține mereu în priză mai ales prin tipologiile personajelor.

**Spoilers Ahead**


De departe pentru mine cel mai mare plus este modul în care protagonista este înfățișată. Un fel de pionieră ce testează limitele unui domeniu dominat de bărbați, carora nu doar le face față, dar și reușește să iasă în evidență prin competențele sale. Nefiind tocmai o "femeie de carieră", nu își dorește o muncă liniștită de birou, fiind atrasă de ceva mai vizibil unde poate sparge stereotipuri. Mi se pare genial că astfel de personaje plus elemente de diversitate atât în etnie cât și în orientare sexuală, își găsesc locul în literatura contemporană română, mai ales una reflectând perioada interbelică.

Totuși, am și câteva probleme cu cartea. Una din ele este dorința autorului de a îi oferi superputeri protagonistei, ceea ce în opinia mea dăunează portretului de tânără capabilă care depășește așteptările prin forțele ei proprii. În același timp, părea a fi un "plot tool" pentru autor să miște acțiunea, decât ceva cu adevărat important în poveste. De asemenea, nu înțeleg de ce au fost nevoie de schimbările istorice din universul descris, când romanul polițist se putea încadra foarte ușor într-un "historical fiction" din adevarata perioadă interbelică a României. Deși dinastia regală e schimbată, și o anumită influență grecească pare să domine Bucureștiul fără un motiv bine întemeiat(perioada fanariotă?), soarta României în primul război mondial este practic neschimbată (având chiar mai mult succes). Multiculturalismul interbelic în România era prezent nu doar în universul descris și mi s-ar fi părut mai interesant de elaborat.

[Mihaela Gruescu · Rating 4 out of 5]

🤫Deși nu citesc foarte des romane polițiste, nefiind genul meu preferat, luna aceasta am avut ocazia să descopăr unul surprinzător de bun. Pentru că este o carte de debut, chiar nu mă așteptam să mă prindă atât de tare și să-mi capteze atenția de la primele pagini. Ce-i drept, pe parcurs m-a mai pierdut un pic, dar m-a recâștigat cu finalul, care, să fiu sinceră cu voi, nu mă gândeam că se va termina așa. Mi-a dat planurile peste cap, trebuie să o recunosc.

👉Ce mi-a plăcut
⚪atmosfera - felul în care au fost detaliate locurile desfășurării acțiunii. Cum Bucureștiul este orașul meu de suflet, m-am bucurat că autorul i-a oferit o altă înfățișare. Acest aspect m-a făcut să-mi imaginez secvențele, să am acel sentiment că fac parte din poveste;
⚪acțiunea - mi-a plăcut faptul că în fiecare capitol mai descopeream câte o piesă de puzzle pentru rezolvarea cazului. Micul detectiv din mine a ieșit la suprafață.
⚪personajele - aflați la poli opuși (comportamente total diferite: Popescu, comisarul, plin de viață, dornic de „aventură” și cu glumele la purtător & Milia Popova, subcomisarul, seriozitatea în persoană), au reușit să creeze o conexiune profesională cât se poate de reală, pe care mi-au transmis-o și dincolo de carte. Am simțit exact ce trebuie, deci mă declar o cititoare fericită.

👉Ce nu mi-a plăcut:
⚪pasaje descriptive multe și dese, cel puțin pentru gustul meu. Sunt conștientă că în astfel de romane avem nevoie de amânunte, însă mi-ar fi plăcut să predomine dialogul. Nu mă înțelegeți greșit, am avut dialog, dar mi-aș fi dorit și mai mult.

👉Cui o recomand:
⚪Tuturor persoanelor pasionate de romanele polițiste, dar și celor care încă nu au experiență cu acest gen literar.

[Ioana Lucaciu (Potpourrio) · Rating 4 out of 5]

Romanele polițiste nu se regăsesc în mod normal printre preferințele mele și din postura de cititor nu întind, așadar, prea des mâna după astfel de lecturi. Însă interesul meu față de literatura română contemporană m-a determinat să nu stau pentru prea mult timp, prea departe de scrierea lui Dragoș C. Costache. Cu toate acestea și în pofida gusturilor mele literare, experiența a fost una mai mult decât pozitivă, de unde și scorul atribuit aproape fără să stau prea mult pe gânduri.

Lăsând la o parte personajele complexe, "zgomotoase" și care nu ar putea vreodată trece neobservate, suspansul a existat fără urmă de îndoială și a izbutit să se mențină de la început și până la final.

Mai mult decât atât, am apreciat temele abordate și caracterul incluziv al scrierii. În acest sens, ne este adus la cunoștință încă din descrierea cărții faptul că Milia Popova reprezintă "prima femeie angajată la brigada Omoruri din Strada Sevastopol". Prin urmare, "În tăcerea nopții" explorează, în repetate rânduri, dificultățile și teribilul misoginism cu care aceasta se confruntă, din partea majorității bărbaților din jurul ei. Impactul este unul cu atât mai mare cu cât vorbim despre perioada interbelică, iar aceste lucruri continuă să se întâmple, din păcate, și astăzi, în vremuri după care nu ne putem declara încă nostalgici.

Sunt prezente, de asemenea, în roman și personaje, relații și elemente queer; iar dacă este să revenim ușor către tărâmul palpabil al istoriei, numele reale subtil inserate și împletite în poveste, pot trece și drept o critică mai puțin voalată, la adresa anumitor extreme politice și totodată a antisemitismului virulent.

Nu am să uit să menționez aici nici fascinantele descrieri care fac deliciul lecturii, întregind universul boem de altădată.

[Apostol Cristina · Rating 5 out of 5]

Cartea „În tăcerea nopții” s-a dovedit a fi o lectură în plin crescendo, universul creat de autorul Dragoș C. Costache a fost unul cu un conținut dus la nivel de artă. Toată acțiunea s-a învârtit în jurul unei investigații secretoase; chiar dacă am privit cu umor la personajul Popescu întreaga derulare a peliculei acestui scenariu m-a transpus într-o lume sumbră a unui București în plină învălmășeală în care comisarul s-a simțit ca peștele în apă. Alături de el Milia a reîntregit opera dându-i un aer războinic, deoarece ea, și anumea ea, prima femeie angajată la brigada Omoruri din Strada Sevastopol se luptă pentru a înfrunta dezgustul masculin asupra ei, reticența lor dar și refuzul de a o privi ca pe un egal. Acțiunea în sine a fost plină de urcușuri și coborâșuri, o scriere închegată extrem de bine scrisă, care îți arată fața periculoasă a lumii într-un timp lăsat în urmă. Subiectele abordate de autor sunt de o duritate extremă și le redă cu o forță cinematografică parcă șlefuită în ani, iar toate la un loc te face ca cititor să rămâi ancorat totalmente în poveste în nevoia de a-i afla deznodământul. De la început până la urmă. „În tăcerea nopții” este un roman învăluit în mister, cu o intrigă bine definită, iar dacă sunteți iubitori de romane polițiste atunci această carte este pentru voi. Recomand cu drag!

link blog: https://vorbepentrusufletblog.wordpre...

[Alexandru I. · Rating 3 out of 5]

Două stele jumătate cinstite.

M-a ajutat faptul că mi-a spus undeva pe copertă că este un București ușor defazat, și nu mi-am bătut capul cu ce e real, ce-i imaginat. Atfmosfera cât de cât credibilă, pare cercetată binișor.

Personajele sunt în același timp diferite, dar parcă le-am mai văzut în vreo 321 de filme, și citite în alte 22 de cărți polițiste. Și-a ales tipologiile, luptele lor, e ok. Sunt foarte citibile, pe alocuri carismatice, dar nu mai sunt impresionat de ele. Și comisarul Popescu pare că are o înțelegere a lumii la fel ca Tuco, și domnul Nechifor, fără niciun alt merit, capătă o replică amuzantă, a la Danny Glover.

Acțiunea totuși, a mers și repede și încet. Nu mi s-a părut că a fost dozată prea bine, elementul de thriller era înăbușit deseori, și treaba cu magia, și prost explicată și prost nimerită. Părerea mea.

Nu vreau să dau spoilere, dar nu pierdeți nimic dacă citiți cartea. Am văzut că s-a încheiat cu un prolog din următoarea carte din serie.

A, și să nu uit. Cartea fizică arată mult mai bine decât site-ul Tritonic, așa că dacă asta putea fi un inconvenient, luați cu încredere.

[George Cornilă · Rating 4 out of 5]

Un 1926 alternativ, un Roaring '20s dâmbovițean, într-un București care n-a fost, apărat de soldați australieni, cu nordul distrus de bombardamente și sudul înflorind după război, cu regii Filip și Albert pe tron în locul lui Carol I și Ferdinand, o lume exuberantă a stratificării sociale populată de o pleiadă de personaje colorate, diurne și nocturne, printre care se strecoară câte un A.C. Cuza sau Corneliu Zelea Codreanu, totul relatat cu ironie și umor, cu clișee și kitsch-uri asumate fără condescendență. O lectură captivantă pentru un fan al lui Philip K. Dick (vezi „The Man in the High Castle“) și nu numai.

[Maria Mantea · Rating 5 out of 5]

“In tacerea noptii” a fost o lectura superba si asa de placuta la citit. Este scrisa de un autor roman si recunosc ca a devenit una din preferatele mele.

Actiunea se petrece in anul 1926, iar traumele din primul razboi mondial sunt inca foarte prezente in viata protagonistilor nostri, dar si asupra orasului. Mi-a placut sa ma plimb pe strazile din Bucuresti cu fiecare pagina citita si sa le recunosc.

Ii avem pe comisarul Popescu si sub-comisarul Popova, o echipa perfecta si numai buna de dezvaluit mistere. Popova este inteligenta, curajoasa, iar Popescu tupeist, chiar nepoliticos de direct, dar absolut amuzant. Am ras maxim cu ei.

Cartea este o combinatie de mister, istorie si mai tarziu in lectura, descoperim ca avem parte si de fantasy, fix pe gustul meu. Abia astept sa apara al doilea volum in toamna si sa descopar si mai mult din universul autorului.

[Urse Ilinca · Rating 5 out of 5]

cred că această carte a ajuns să fie una din cărțile mele preferate. m-am simțit ca un copil de Crăciun cu cartea sub brad - de mult nu am mai intrat așa într-o ficțiune pură. Dragoș Costache scrie absolut fantastic, fix pe gustul meu, ci mixul perfect de umor, comentarii politice subtile, și descrieri ale Bucureștiului interbelic. personaje conturate atât de bine că iar am simțit o teama de copil în momentele de tensiune, să nu li se întâmple ceva. unde mai pui că e și roman polițist, așa că am citit-o în 2-3 zile pentru că nu puteam să stau în suspans. abia aștept să o citesc pe a doua!!

[Cristian China birta · Rating 4 out of 5]

Un policier. Cu acțiunea care se desfășoară în perioada interbelică din România. Autorul reconstituie foarte bine atmosfera. Și o condimentează cu implicații politice și progresiste, ca să le zic așa (trimiteri la lumea căreia îi zicem acum LGTBQ+).
Cu ce am rămas din carte: cât de greu trebuie să fi fost pentru o lesbiană să lucreze ca polițistă în Bucureștiul interbelic…

[Nicoleta Dascalu · Rating 5 out of 5]

Polițistă și mai mult decât atât. Multă imaginație, personaje bine conturate, puternice. Dai paginile rapid, să vezi ce urmează. Recomand să o începeți într-o vineri seară, pericol mare să petreceți weekendul cu ea. 😎

[Attila Geiszt · Rating 5 out of 5]

Personaje bine conturate și o critică socială modernă a unor probldme mereu actuale, dar și un umor acid, toate acestea se îmbină pe fondul unui roman detectiv solid ce se desfășoară în Bucureștiul interbelic.

[Mădă Roșu · Rating 5 out of 5]

Pe scurt, primul roman din seria Popova și Popescu dorește să prezinte settingul seriei și să ne plimbe un pic printr-un București interbelic alternativ unde facem cunoștință cu cei doi protagoniști. Un roman de debut excelent. 9/10

[Lorena · Rating 2 out of 5]

Stilul cărții este într-adevăr captivant și citind eram curioasă să aflu ce urmează mai departe.
Însă nu mi-a plăcut apariția unor elemente supranaturale, acțiunea pare artificială de la un moment dat, ca intr-un vis fără sens, dar totuși plăcut.

[Adriana Spulber · Rating 5 out of 5]

Un roman în care simți mereu că “ceva vine”, despre un București interbelic care nu a existat vreodată, dar care de fapt a existat (și încă există). Cum vine asta? Citește și vei afla.

[Ana-Maria · Rating 5 out of 5]

Replici tăioase, umor, filozofeala si suspans!

[George Blanar · Rating 5 out of 5]

amazing worldbuilding
favorite book 2023