What do you think?
Rate this book
Revolverul Arhanghelului
Mișcarea Legionară este și astăzi o hârtie de turnesol a societății românești, astfel că o nouă cercetare, care ține cont de toate aspectele fenomenului, e binevenită. Istoricul Cristian Manolachi reușește performanța unei sinteze cuprinzătoare – de la contextul politic la ideologia mișcării, la bazele ei sociale, organizare, facțiuni și jocuri de putere –, adăugând o serie de întrebări și unghiuri noi de abordare.
Cine au fost anonimii care au luptat în acest război civil ce cuprinsese societatea românească? Cine au fost victimele – evrei, români, oameni politici, studenți, comercianți, liberali sau carliști, țărăniști sau frați legionari din facțiuni adverse? Care a fost reacția autorităților? De ce nu și-a făcut justiția datoria aproape niciodată? Care era climatul opiniei publice? Cum arăta propaganda? Cum arăta frica?
Dincolo de inventarul minuțios al crimelor Legiunii, care întrec în inventivitate macabră orice alt episod violent din istoria politică a României, cum a fost, de fapt, cu putință punerea în funcțiune a mecanismului crimelor? La aproape un secol de la înființarea Mișcării Legionare, ecourile acelei epoci sumbre sunt departe de a se fi stins. Mai mult decât o cercetare istorică, cartea lui Cristian Manolachi este o lecție și un avertisment.
„Investigația lui Cristian Manolachi aduce o contribuţie importantă la elucidarea mecanismelor violenței, restituind și analizând formele pe care aceasta le-a îmbrăcat în viața politică a României interbelice, dar și climatul mental în care s-au născut atitudinile violente care au condus la punerea în act a asasinatelor politice. O cercetare cu atât mai actuală azi, când fenomenul violenței își face din nou loc în societate, sub cele mai diverse aspecte și forme.“ — TOADER NICOARĂ
Cine au fost anonimii care au luptat în acest război civil ce cuprinsese societatea românească? Cine au fost victimele – evrei, români, oameni politici, studenți, comercianți, liberali sau carliști, țărăniști sau frați legionari din facțiuni adverse? Care a fost reacția autorităților? De ce nu și-a făcut justiția datoria aproape niciodată? Care era climatul opiniei publice? Cum arăta propaganda? Cum arăta frica?
Dincolo de inventarul minuțios al crimelor Legiunii, care întrec în inventivitate macabră orice alt episod violent din istoria politică a României, cum a fost, de fapt, cu putință punerea în funcțiune a mecanismului crimelor? La aproape un secol de la înființarea Mișcării Legionare, ecourile acelei epoci sumbre sunt departe de a se fi stins. Mai mult decât o cercetare istorică, cartea lui Cristian Manolachi este o lecție și un avertisment.
„Investigația lui Cristian Manolachi aduce o contribuţie importantă la elucidarea mecanismelor violenței, restituind și analizând formele pe care aceasta le-a îmbrăcat în viața politică a României interbelice, dar și climatul mental în care s-au născut atitudinile violente care au condus la punerea în act a asasinatelor politice. O cercetare cu atât mai actuală azi, când fenomenul violenței își face din nou loc în societate, sub cele mai diverse aspecte și forme.“ — TOADER NICOARĂ
272 pages, Paperback
Published January 1, 2023
8 people are currently reading
177 people want to read
Ratings & Reviews
Friends & Following
Create a free account to discover what your friends think of this book!
Community Reviews
Displaying 1 - 18 of 18 reviews
August 25, 2023
Cartea domnului Manolachi prezintă clar şi elaborat istoria legionarismului, curent care a terorizat viețile a mii de români la apogeul acestuia.
Autorul reuşeşte să prezinte faptele care au zguduit societatea interbelică românească ca pe o poveste, cu început, cuprins şi deznodământ, lucru care face, în opinia mea, cartea mai atrăgătoare față de alte lucrări istorice.
Fără a dezvălui prea multe din munca stimatului autor, voi încerca să rezum esența cărții într-un paragraf succint:
Din cauza influențelor politice europene de extremă dreapta, nepriciperea marilor democrații de a ține în frâu expansiunea statelor totalitare - toate acestea fiind amplificate şi de probleme interne (sărăcia, instabilitatea şi incompetența politică din România) -, au condus la ascensiunea legionarilor.
În plină criză, aceştia au reuşit să câştige simpatia oamenilor ordinari prin propagandă şi manifestații naționaliste care promiteau făurirea unei Românii noi, restructurată social, numai (!!) a românilor, o societate complet opusă celor occidentale, considerate "influențe bolnăvicioase". În idealizata "Românie a românilor", prosperitatea, stabilitatea, pacea, tovărăşia, moralitatea, cultura şi religia dăinuiau armonios.
Evident, faptele incontestabile fac diferența, nu vorbele; iar viitorul senin şi idilic promis de legionari, odată ajunşi la putere, a fost complet opus a ceea ce doreau să concretizeze, apelând la violență, cinism şi sadism pentru a-i pedepsi pe disidenții care se răzvrăteau şi îndrăzneau să le conteste autoritatea.
"Războiul civil" inițiat de gardişti, început încă din 1923, când aceştia erau simpli militanți pentru drepturile studențeşti, a luat sfârşit în 1941, fiind înlăturați de la cârmă. Deşi gruparea există şi astăzi, nu mai este de mare anvengură cum era cândva.
În orice caz, este de datoria noastră să ne informăm în privința subiectelor istorice, pentru că putem fi oricând sortiți repetării istoriei, a uneia lugubre si nefaste. Eu unul zic că merită aprofundată cartea "Revolverul Arhanghelului", întrucât aceasta este captivantă, persuasivă şi accesibilă unei game largi de cititori.
Autorul reuşeşte să prezinte faptele care au zguduit societatea interbelică românească ca pe o poveste, cu început, cuprins şi deznodământ, lucru care face, în opinia mea, cartea mai atrăgătoare față de alte lucrări istorice.
Fără a dezvălui prea multe din munca stimatului autor, voi încerca să rezum esența cărții într-un paragraf succint:
Din cauza influențelor politice europene de extremă dreapta, nepriciperea marilor democrații de a ține în frâu expansiunea statelor totalitare - toate acestea fiind amplificate şi de probleme interne (sărăcia, instabilitatea şi incompetența politică din România) -, au condus la ascensiunea legionarilor.
În plină criză, aceştia au reuşit să câştige simpatia oamenilor ordinari prin propagandă şi manifestații naționaliste care promiteau făurirea unei Românii noi, restructurată social, numai (!!) a românilor, o societate complet opusă celor occidentale, considerate "influențe bolnăvicioase". În idealizata "Românie a românilor", prosperitatea, stabilitatea, pacea, tovărăşia, moralitatea, cultura şi religia dăinuiau armonios.
Evident, faptele incontestabile fac diferența, nu vorbele; iar viitorul senin şi idilic promis de legionari, odată ajunşi la putere, a fost complet opus a ceea ce doreau să concretizeze, apelând la violență, cinism şi sadism pentru a-i pedepsi pe disidenții care se răzvrăteau şi îndrăzneau să le conteste autoritatea.
"Războiul civil" inițiat de gardişti, început încă din 1923, când aceştia erau simpli militanți pentru drepturile studențeşti, a luat sfârşit în 1941, fiind înlăturați de la cârmă. Deşi gruparea există şi astăzi, nu mai este de mare anvengură cum era cândva.
În orice caz, este de datoria noastră să ne informăm în privința subiectelor istorice, pentru că putem fi oricând sortiți repetării istoriei, a uneia lugubre si nefaste. Eu unul zic că merită aprofundată cartea "Revolverul Arhanghelului", întrucât aceasta este captivantă, persuasivă şi accesibilă unei game largi de cititori.
September 3, 2023
O carte bine documentată, ce ar merita să fie parte a lecturilor de istorie de la şcoală, unde, din păcate, se predă o istorie spălăcită.
Bonus: o lectură obligatorie pentru aurişti :) :)
Bonus: o lectură obligatorie pentru aurişti :) :)
March 17, 2025
Revolverul arhanghelului. Mișcarea legionară și mistica asasinatului politic de Cristian Manolachi (2023)
L-am descoperit pe istoricul Cristian Manolachi la câteva emisiuni culturale. Felul captivant în care povestea despre lucrarea sa de doctorat despre mișcarea legionară, de la o mișcare studențească din anii 20 până la Statul Național-Legionar, m-a convins să îi cumpăr cartea. Ceea ce argumentează foarte bine istoricul în lucrarea sa este felul în care legionarismul a combinat principiile totalitare ale fascismului cu învățăturile sacre ale creștinismului, ”un amestec ideologic toxic, pe cât de autentic, de mioritic, pe atât de nefiresc, pe care nu-l mai putem găsi și la celelalte mișcări de extremă dreapta din Europa; sovieticii ori naziștii au făcut tot posibilul să-l îndepărteze pe Dumenzeu din preocupările indivizilor.”
Cartea aceasta, extrem de prietenoasă cu cititorul amator de istorie, oferă o privire cuprinzătoare asupra principalelor evenimente legate de legionarism și apoi caută explicații ale resorturilor care duc la manifestările violente prezentate. Cum ajung oamenii inteligenți și raționali să fie furați de o ideologie violentă și să pună mâna pe revolver să asasineze pe cineva în numele dreptății? Cum devine populară o astfel de mișcare, cum se câștigă noi adepți și pe ce slăbiciuni sociale se ridică un astfel de val extermism? Iată câteva întrebări la care, cred eu, răspunde argumentat și obiectiv Manolachi și din care avem multe de învățat.
De ce spun obiectiv? Pentru că autorul reușește să arate fără părtinire atât monstruozitatea violenței legionarilor, cât și persecuțiile și abuzurile la care au fost supuși camarazii, prezintă slăbiciunea autorităților, incapacitatea sistemului judiciar în a controla mișcarea, cât și alianța oportunistă a regimului lui Antonescu cu liderii organizației pentru a câștiga bunăvoința lui Hitler. Apoi, partea fascinantă din carte este cea legată de simbolistica legionară, de miturile pe care se construiește ideologia legionară a României românilor: mitul Vârstei de aur (excepționalitatea românilor), mitul conspirației iudaice (oculta, complotul de dominație mondială), mitul unității ( românii solidari vs străinii) și mitul salvatorului (Codreanu- îmbrăcat în ie, călare pe cal alb, haiducul justițiar și ortodox). Ritualistica legionară, cântecele cu semnificație de imnuri religioase, imagistica martiriilor și mistica morții sunt alte ingrediente atent analizate care explică efectul electrizant asupra maselor al acestei mișcări întunecate.
În concluzie, deși cartea aceasta nu este ușor de digerat fiind plină de relatări ale crimelor și asasinatelor de tot felul ( de la cele politice, la cele aproape întâmplătoare ale oricui putea primi direct sau prin asociere eticheta de dușman al poporului), cred că oferă o cheie de înțelegere a unor elemente sociale pe care le regăsim în discursurile și imaginile simbolice vehiculate din ce în ce mai mult în prezent. Până la urmă doar prin educație și auto-educație putem să ne păstrăm luciditatea într-o lume din ce în ce mai polarizată.
L-am descoperit pe istoricul Cristian Manolachi la câteva emisiuni culturale. Felul captivant în care povestea despre lucrarea sa de doctorat despre mișcarea legionară, de la o mișcare studențească din anii 20 până la Statul Național-Legionar, m-a convins să îi cumpăr cartea. Ceea ce argumentează foarte bine istoricul în lucrarea sa este felul în care legionarismul a combinat principiile totalitare ale fascismului cu învățăturile sacre ale creștinismului, ”un amestec ideologic toxic, pe cât de autentic, de mioritic, pe atât de nefiresc, pe care nu-l mai putem găsi și la celelalte mișcări de extremă dreapta din Europa; sovieticii ori naziștii au făcut tot posibilul să-l îndepărteze pe Dumenzeu din preocupările indivizilor.”
Cartea aceasta, extrem de prietenoasă cu cititorul amator de istorie, oferă o privire cuprinzătoare asupra principalelor evenimente legate de legionarism și apoi caută explicații ale resorturilor care duc la manifestările violente prezentate. Cum ajung oamenii inteligenți și raționali să fie furați de o ideologie violentă și să pună mâna pe revolver să asasineze pe cineva în numele dreptății? Cum devine populară o astfel de mișcare, cum se câștigă noi adepți și pe ce slăbiciuni sociale se ridică un astfel de val extermism? Iată câteva întrebări la care, cred eu, răspunde argumentat și obiectiv Manolachi și din care avem multe de învățat.
De ce spun obiectiv? Pentru că autorul reușește să arate fără părtinire atât monstruozitatea violenței legionarilor, cât și persecuțiile și abuzurile la care au fost supuși camarazii, prezintă slăbiciunea autorităților, incapacitatea sistemului judiciar în a controla mișcarea, cât și alianța oportunistă a regimului lui Antonescu cu liderii organizației pentru a câștiga bunăvoința lui Hitler. Apoi, partea fascinantă din carte este cea legată de simbolistica legionară, de miturile pe care se construiește ideologia legionară a României românilor: mitul Vârstei de aur (excepționalitatea românilor), mitul conspirației iudaice (oculta, complotul de dominație mondială), mitul unității ( românii solidari vs străinii) și mitul salvatorului (Codreanu- îmbrăcat în ie, călare pe cal alb, haiducul justițiar și ortodox). Ritualistica legionară, cântecele cu semnificație de imnuri religioase, imagistica martiriilor și mistica morții sunt alte ingrediente atent analizate care explică efectul electrizant asupra maselor al acestei mișcări întunecate.
În concluzie, deși cartea aceasta nu este ușor de digerat fiind plină de relatări ale crimelor și asasinatelor de tot felul ( de la cele politice, la cele aproape întâmplătoare ale oricui putea primi direct sau prin asociere eticheta de dușman al poporului), cred că oferă o cheie de înțelegere a unor elemente sociale pe care le regăsim în discursurile și imaginile simbolice vehiculate din ce în ce mai mult în prezent. Până la urmă doar prin educație și auto-educație putem să ne păstrăm luciditatea într-o lume din ce în ce mai polarizată.
December 18, 2023
Deși subiectul legionarismului românesc este amplu cercetat, iată că un tânăr istoric clujean livrează o nouă lucrare pe această temă, care se remarcă prin: scriitura fluidă, apelul la surse variate (dar majoritatea edite), utilizarea multiperspectivității în raport cu unele fapte istorice etc.
Autorul încearcă cu succes să mențină o linie obiectivă în narațiunea și analiza să istorică, chiar și atunci când descrie îngrozitoarele masacre ale populației evreiești din timpul rebeliunii legionare din ianuarie '41.
Un studiu istoric foarte bun și interesant, care poate fi citit atât de neofiți, cât și de profesioniștii domeniului Istoriei.
Autorul încearcă cu succes să mențină o linie obiectivă în narațiunea și analiza să istorică, chiar și atunci când descrie îngrozitoarele masacre ale populației evreiești din timpul rebeliunii legionare din ianuarie '41.
Un studiu istoric foarte bun și interesant, care poate fi citit atât de neofiți, cât și de profesioniștii domeniului Istoriei.
September 1, 2025
carte documentată dintr-o mulțime de surse și importantă în contextul politic actual, dar citările în exces îngreunează lectura și o fac nepotrivită pentru publicul larg.
May 16, 2025
O carte pe masura autorului. Se citeste usor si ofera o istorie clara si la obiect a micarii legionare. L-am ascultat pe Cristian Manolachi in mai multe podcasturi si impresia e ca avea material sa mai scrie cateva volume, insa a preferat sa faca ca volumul sa fie cat mai accesibil.
De citit pentru oricine e interesat macar putin de istoria Romaniei.
De citit pentru oricine e interesat macar putin de istoria Romaniei.
January 20, 2025
Pe Cristian Manolachi l-am vazut intr-o mini-serie dedicata miscarii legionare in podcastul "Colectionarul de Istorie". Mi-a placut acolo cum vorbea prieteneste, usor de inteles pentru cineva cu cunostinte limitate in istorie cum sunt eu, dar parea totodata exhaustiv. Era clar ca este foarte bine pregatit si are multe de spus, asa ca am cumparat cartea imediat dupa.
Deloc surprinzator dar pe acelasi Cristian Manolachi l-am gasit si in carte. Pe alocuri putin mai excentric in exprimare dar per total o carte de istorie pe care o poate citi oricine, fara a sacrifica din calitatea sau cantitatea informatiei. Fundalul perioadei interbelice este bine conturat atat pe plan intern cat si in ceea ce priveste relatia Romaniei cu celelalte tari. Astfel ni se prezinta contextul favorabil propagarii sentimentelor de ura prin toate paturile societatii. Avem perspectivele tanarului student evreu privind cum ia nastere miscarea legionara in jurul lui, observam trairile tanarului nationalist radicalizat si vedem frustrarile ce sunt proiectate pe straini si noua ordine mondiala, dar ni se prezinta si perspectiva de la palat din insemnarile lui Carol II si ai oamenilor lui, pentru a vedea jocurile politice si declansatorii actiunilor de terorism de stat.
Cartea si-a atins scopul de a-mi transmite frica, nesiguranta, groaza victimelor si frenezia, fanatismul asupritorilor. Prin Manolachi avem locuri in primul rand la un spectacol de cosmar, un moment de ratacire mentala colectiva concretizata prin acte de violenta brutale si impotriva a tot ceea ce credem ca este societatea civilizata in care traim; gandul ca faptele relatate aici sunt reale imi inspira groaza legat de ce nenorociri putem sa ne justificam si cat de departe putem sa ne dezumanizam, mergand cu zambetul pe fata si etichetandu-ne terorismul prin cuvinte frumoase precum "nationalism" si "crestinisim". Miscarea legionara se simte in acelasi timp departe, un experiment esuat, un subiect inchis, dar citind nu pot fi trecute cu vederea multe puncte comune intre contextul interbelic si cel actual.
Avem nevoie de un astfel de material simplu in exprimare dar amplu, adanc; sunt multe lectii de invatat pentru a nu repeta astfel de greseli si este un prilej bun de introspectie acum cand Europa se radicalizeaza rapid, ne indepartam unii de altii si vedem cum apar personaje politice carismatice ce ne reincalzesc ciorba legionara.
Deloc surprinzator dar pe acelasi Cristian Manolachi l-am gasit si in carte. Pe alocuri putin mai excentric in exprimare dar per total o carte de istorie pe care o poate citi oricine, fara a sacrifica din calitatea sau cantitatea informatiei. Fundalul perioadei interbelice este bine conturat atat pe plan intern cat si in ceea ce priveste relatia Romaniei cu celelalte tari. Astfel ni se prezinta contextul favorabil propagarii sentimentelor de ura prin toate paturile societatii. Avem perspectivele tanarului student evreu privind cum ia nastere miscarea legionara in jurul lui, observam trairile tanarului nationalist radicalizat si vedem frustrarile ce sunt proiectate pe straini si noua ordine mondiala, dar ni se prezinta si perspectiva de la palat din insemnarile lui Carol II si ai oamenilor lui, pentru a vedea jocurile politice si declansatorii actiunilor de terorism de stat.
Cartea si-a atins scopul de a-mi transmite frica, nesiguranta, groaza victimelor si frenezia, fanatismul asupritorilor. Prin Manolachi avem locuri in primul rand la un spectacol de cosmar, un moment de ratacire mentala colectiva concretizata prin acte de violenta brutale si impotriva a tot ceea ce credem ca este societatea civilizata in care traim; gandul ca faptele relatate aici sunt reale imi inspira groaza legat de ce nenorociri putem sa ne justificam si cat de departe putem sa ne dezumanizam, mergand cu zambetul pe fata si etichetandu-ne terorismul prin cuvinte frumoase precum "nationalism" si "crestinisim". Miscarea legionara se simte in acelasi timp departe, un experiment esuat, un subiect inchis, dar citind nu pot fi trecute cu vederea multe puncte comune intre contextul interbelic si cel actual.
Avem nevoie de un astfel de material simplu in exprimare dar amplu, adanc; sunt multe lectii de invatat pentru a nu repeta astfel de greseli si este un prilej bun de introspectie acum cand Europa se radicalizeaza rapid, ne indepartam unii de altii si vedem cum apar personaje politice carismatice ce ne reincalzesc ciorba legionara.
July 28, 2025
Un lucru se poate spune cu certitudine despre acest volum: e foarte bine documentat. Pe alocuri, în detrimentul cursivității - textul abundă de ghilimele și nume proprii. Ceea ce e ok pentru o cercetare academică. Pentru cititorul mai puțin avizat, e o muncă. Merită efortul dar rămân câteva chestiuni neelucidate:
1. Care-s sursele de inspirație ale mișcării? Experimentele economice sunt nu mai puțin interesante decât mitologia legionară. Despre Zelea Codreanu și Horia Sima ni se comunică fragmentar, ar fi fost util să avem un profil mai închegat, cel puțin al liderilor mișcării.
2. Paradigma "atentat - achitare - glorie" e neobișnuită. Într-un stat de drept funcțional ar fi logic să ne așteptăm la "atentat - condamnare - ordine". Curtea de jurați pare să fie o hibă majoră în procesul judiciar, oare de ce nu s-au făcut reforme, căci represaliile ilegale (și tardive) nu au fost de departe o "soluție".
3. Există o ruptură între legionarii "romantici" ai lui Codreanu și torționarii titulari ai lui Sima. Date fiind represaliile și epurările carliste de după asasinarea lui Codreanu, în ce măsură, avem de-a face cu același partid?
1. Care-s sursele de inspirație ale mișcării? Experimentele economice sunt nu mai puțin interesante decât mitologia legionară. Despre Zelea Codreanu și Horia Sima ni se comunică fragmentar, ar fi fost util să avem un profil mai închegat, cel puțin al liderilor mișcării.
2. Paradigma "atentat - achitare - glorie" e neobișnuită. Într-un stat de drept funcțional ar fi logic să ne așteptăm la "atentat - condamnare - ordine". Curtea de jurați pare să fie o hibă majoră în procesul judiciar, oare de ce nu s-au făcut reforme, căci represaliile ilegale (și tardive) nu au fost de departe o "soluție".
3. Există o ruptură între legionarii "romantici" ai lui Codreanu și torționarii titulari ai lui Sima. Date fiind represaliile și epurările carliste de după asasinarea lui Codreanu, în ce măsură, avem de-a face cu același partid?
March 29, 2025
„Legionarismul — scrie Manolachi în încheierea cărții—, a înglobat laolaltă principiile totalitare ale fascismului și învățăturile sacre ale creștinismului, un amestec ideologic toxic, pe cât de autentic, de mioritic, pe atât de nefiresc, pe care nu-l mai putem găsi și la alte mișcări de extremă dreapta din Europa.”
Autorul dispune de o serie de lucrări și mărturii alcătuind o cronologie a mișcării Arhanghelui Mihail desfășurată pe toată perioada interbelică până în 1941, când gloria mișcării apune la sfârșit de ianuarie 1941.
În monografia lui Cristian Manolachi găsim povestea numeroaselor crime și atentate ale legionarilor dezvăluind totodată evoluția mișcării și gândirii mistice ce izbucneau adesea în manifestări violente antisemite și xenofobe. Mediul în care această mișcare s-a dezvoltat a fost propice dezvoltării acestui extremism acerb. Sărăcia generalizată a unu popor preponderent rural și resentimentar împreună cu o intelectualitate preponderent naționalist antisemită avea să se contopească și producă la un moment dat o tornadă care va mătura societatea românească.
Autorul nu se pierde în detalii inutile. Cele 22 de capitole acoperă toate etapele evoluției mișcării, pornind de la studenția antisemită revoluționară de la începutul anilor 20, trecând prin etapa de formare a mișcării, anul 1927, până la ucidere Căpitanului și preluarea puterii în organizație a lui Horia Sima ce va fi cooptat într-un târziu la guvernare alături de Ion Antonescu până când acesta va scăpa de ei în 1941.
Sunt foarte bine explicate și mitologia legionară, dar și crimele și făr��delegile executate de organizație împotriva trădătorilor din interior și exterior. Aflăm deci motivele din spatele uciderii studentului trădătăor Vernichescu, de către Moța; sau asasinarea prefectului de poliție Manciu, de către însuși Codreanu; sau uciderea elevului evreu, de către Nicolae Totu; ori atentatul executat de Gheorghe Urziceanu asupra patronului evreu Grunspan; împușcarea subsecretarului de stat Angelescu, de către Gheorghe Beza; sau infama incendiere a cartierului evreiesc din Borșa, de către preotul Ion Dumitrescu și multe alte crime.
Lucrarea este o gură de aer în ziua de azi, este o necesitate căci revelează o serie de comportamente din politica de azi care încearcă să repete fenomenul extremist de atunci aplicând aceeași rețetă ideologică și mistică pe un public care suferă de aceleași nemulțumiri față de puterea legitimă de care sufereau și înaintașii lor, căci clasa politică de azi nu a scăpat de acele metehne balcanice precum corupția și înavuțirea rămânând indiferentă la nevoile cetățenilor de rând și dovedind incapabilitatea să-și manifeste responsabilitatea. În aceste condiții, umbrele din trecut tind să se contureze din ce în ce mai puternic și să profite de acest vid al competenței ce se reflectă și-ntr-o educație deficitară a publicului vulnerabilizânu-l în fața unui mesaj mistic ce vrăjește și azi cum a vărjit atunci spiritele unor oameni săraci și material și spiritual.
Autorul atinge foarte bine prin explicații exact această mitologie legionară ce se folosește de un misticism creștin fanatizant. Capitolele: Legionarismul (I). Jertfa omului erou și Legionarismul (II). Cele zece porunci legionare, pătrund în esența aceasta mistică care vrăjește iremediebil.
Este o carte a trecutului care te face să înțelegi mai bine prezentul.
Autorul dispune de o serie de lucrări și mărturii alcătuind o cronologie a mișcării Arhanghelui Mihail desfășurată pe toată perioada interbelică până în 1941, când gloria mișcării apune la sfârșit de ianuarie 1941.
În monografia lui Cristian Manolachi găsim povestea numeroaselor crime și atentate ale legionarilor dezvăluind totodată evoluția mișcării și gândirii mistice ce izbucneau adesea în manifestări violente antisemite și xenofobe. Mediul în care această mișcare s-a dezvoltat a fost propice dezvoltării acestui extremism acerb. Sărăcia generalizată a unu popor preponderent rural și resentimentar împreună cu o intelectualitate preponderent naționalist antisemită avea să se contopească și producă la un moment dat o tornadă care va mătura societatea românească.
Autorul nu se pierde în detalii inutile. Cele 22 de capitole acoperă toate etapele evoluției mișcării, pornind de la studenția antisemită revoluționară de la începutul anilor 20, trecând prin etapa de formare a mișcării, anul 1927, până la ucidere Căpitanului și preluarea puterii în organizație a lui Horia Sima ce va fi cooptat într-un târziu la guvernare alături de Ion Antonescu până când acesta va scăpa de ei în 1941.
Sunt foarte bine explicate și mitologia legionară, dar și crimele și făr��delegile executate de organizație împotriva trădătorilor din interior și exterior. Aflăm deci motivele din spatele uciderii studentului trădătăor Vernichescu, de către Moța; sau asasinarea prefectului de poliție Manciu, de către însuși Codreanu; sau uciderea elevului evreu, de către Nicolae Totu; ori atentatul executat de Gheorghe Urziceanu asupra patronului evreu Grunspan; împușcarea subsecretarului de stat Angelescu, de către Gheorghe Beza; sau infama incendiere a cartierului evreiesc din Borșa, de către preotul Ion Dumitrescu și multe alte crime.
Lucrarea este o gură de aer în ziua de azi, este o necesitate căci revelează o serie de comportamente din politica de azi care încearcă să repete fenomenul extremist de atunci aplicând aceeași rețetă ideologică și mistică pe un public care suferă de aceleași nemulțumiri față de puterea legitimă de care sufereau și înaintașii lor, căci clasa politică de azi nu a scăpat de acele metehne balcanice precum corupția și înavuțirea rămânând indiferentă la nevoile cetățenilor de rând și dovedind incapabilitatea să-și manifeste responsabilitatea. În aceste condiții, umbrele din trecut tind să se contureze din ce în ce mai puternic și să profite de acest vid al competenței ce se reflectă și-ntr-o educație deficitară a publicului vulnerabilizânu-l în fața unui mesaj mistic ce vrăjește și azi cum a vărjit atunci spiritele unor oameni săraci și material și spiritual.
Autorul atinge foarte bine prin explicații exact această mitologie legionară ce se folosește de un misticism creștin fanatizant. Capitolele: Legionarismul (I). Jertfa omului erou și Legionarismul (II). Cele zece porunci legionare, pătrund în esența aceasta mistică care vrăjește iremediebil.
Este o carte a trecutului care te face să înțelegi mai bine prezentul.
June 6, 2024
Cartea scrisă de Cristian Manolachi este o contribuție valoroasă la literatura care explorează latura criminală, odioasă și repulsivă a istoriei românești. Demersul său amintește de lucrările Hannei Arendt și de „Arhipelagul Gulag” al lui Soljenițîn, evidențiindu-l pe Manolachi ca un excelent contribuitor la literatura despre totalitarism și violență politică.
Iată câteva idei principale extrase din această carte:
Asasinare - Achitare - Glorie. Aceștia au fost pașii prin care membrii Legiunii Arhanghelului Mihail au reușit să devină un fel de rockstars nocivi. Asasinatele și atentatele erau orientate inițial împotriva evreilor și profesorilor universitari care li se opuneau. La începutul anilor '30, mișcarea a continuat acțiunile violente, iar personalități precum Regele Carol al II-lea și Tătărescu au fost incapabili să-i oprească. Când au reacționat, au făcut-o răzbunător și nerespectând la rândul lor legea, cum ar fi în cazul asasinării lui Codreanu. Gardiștii știau să manipuleze mulțimea: 80% dintre susținători erau țărani analfabeți, iar intelectuali precum Noica, Eliade și Cioran erau fani ai legiunii (probabil în perioada '36-'38, deși Eliade și-a păstrat dragostea pentru ei și ulterior).
Legiunea a fost un tip de fascism unic pentru că îmbina fascismul clasic cu creștinismul radical, de tip cruciadă, și cu o obsesie asupra morții și sacrificiului. A fost un mix unic, dar au omis una din legile de bază ale Bibliei: „Să nu ucizi.”
Se opuneau trădătorilor, dar paleta lor de inamici era largă: de la evrei la liberali, masoni, greci, bulgari, romi, carliști sau „români jidoviți”. Oricine deranja gardismul putea intra în această categorie.
Corneliu Zelea Codreanu: un mare mistificator care a aprobat tacit asasinatele grupului, fără a se expune, știind foarte bine că se pot întoarce împotriva lui (excepție fiind Manciu pe care l-a asasinat cu propriul revolver). Nu a fost un tip prea inteligent, dar era foarte bine organizat și a înțeles cum să aplice simbolistica religioasă și misticismul în favoarea sa (ex. cum legionarii veneau în sat și Codreanu apărea pe un cal alb, îmbrăcat ca un Făt-Frumos autentic, sărutând pământul fără să vorbească prea mult).
Horia Sima: un tânăr ambițios și ipocrit care a atins coarda isterică a legiunii, dorind mai multă vărsare de sânge după asasinarea lui Codreanu, dar și după ce legionarii l-au asasinat pe prim-ministrul Armand Călinescu. Acesta a reușit să-i marginalizeze pe „vechii gardiști”, împingând mișcarea să organizeze teribilul masacru de la Jilava, cât și pogromul din București. Retrospectiv, Sima a negat, a mințit și a „altoit” adevărul, exact cum a făcut și Mircea Eliade cu trecutul său.
Ion Antonescu: experiența sa din 1907 s-a reflectat în anihilarea revoltei gardiste. A avut intenția de a crea un guvern alături de legionari și doar a mimat că negociază cu celelalte partide, dorind aprobarea lui Hitler. De asemenea, și-a pus cămașa legionară de bunăvoie și a cerut mulțimii să cânte imnurile legionare scrise pe versurile lui Radu Gyr, semne că Antonescu a știut foarte bine ce a făcut atunci când a creat guvernul fascist și că a fost intenția lui directă, nu că a fost „constrâns” de circumstanțe sau că a fost refuzat de liberali sau de țărăniști.
Iată câteva idei principale extrase din această carte:
Asasinare - Achitare - Glorie. Aceștia au fost pașii prin care membrii Legiunii Arhanghelului Mihail au reușit să devină un fel de rockstars nocivi. Asasinatele și atentatele erau orientate inițial împotriva evreilor și profesorilor universitari care li se opuneau. La începutul anilor '30, mișcarea a continuat acțiunile violente, iar personalități precum Regele Carol al II-lea și Tătărescu au fost incapabili să-i oprească. Când au reacționat, au făcut-o răzbunător și nerespectând la rândul lor legea, cum ar fi în cazul asasinării lui Codreanu. Gardiștii știau să manipuleze mulțimea: 80% dintre susținători erau țărani analfabeți, iar intelectuali precum Noica, Eliade și Cioran erau fani ai legiunii (probabil în perioada '36-'38, deși Eliade și-a păstrat dragostea pentru ei și ulterior).
Legiunea a fost un tip de fascism unic pentru că îmbina fascismul clasic cu creștinismul radical, de tip cruciadă, și cu o obsesie asupra morții și sacrificiului. A fost un mix unic, dar au omis una din legile de bază ale Bibliei: „Să nu ucizi.”
Se opuneau trădătorilor, dar paleta lor de inamici era largă: de la evrei la liberali, masoni, greci, bulgari, romi, carliști sau „români jidoviți”. Oricine deranja gardismul putea intra în această categorie.
Corneliu Zelea Codreanu: un mare mistificator care a aprobat tacit asasinatele grupului, fără a se expune, știind foarte bine că se pot întoarce împotriva lui (excepție fiind Manciu pe care l-a asasinat cu propriul revolver). Nu a fost un tip prea inteligent, dar era foarte bine organizat și a înțeles cum să aplice simbolistica religioasă și misticismul în favoarea sa (ex. cum legionarii veneau în sat și Codreanu apărea pe un cal alb, îmbrăcat ca un Făt-Frumos autentic, sărutând pământul fără să vorbească prea mult).
Horia Sima: un tânăr ambițios și ipocrit care a atins coarda isterică a legiunii, dorind mai multă vărsare de sânge după asasinarea lui Codreanu, dar și după ce legionarii l-au asasinat pe prim-ministrul Armand Călinescu. Acesta a reușit să-i marginalizeze pe „vechii gardiști”, împingând mișcarea să organizeze teribilul masacru de la Jilava, cât și pogromul din București. Retrospectiv, Sima a negat, a mințit și a „altoit” adevărul, exact cum a făcut și Mircea Eliade cu trecutul său.
Ion Antonescu: experiența sa din 1907 s-a reflectat în anihilarea revoltei gardiste. A avut intenția de a crea un guvern alături de legionari și doar a mimat că negociază cu celelalte partide, dorind aprobarea lui Hitler. De asemenea, și-a pus cămașa legionară de bunăvoie și a cerut mulțimii să cânte imnurile legionare scrise pe versurile lui Radu Gyr, semne că Antonescu a știut foarte bine ce a făcut atunci când a creat guvernul fascist și că a fost intenția lui directă, nu că a fost „constrâns” de circumstanțe sau că a fost refuzat de liberali sau de țărăniști.
December 17, 2024
Nu aș putea rezuma conținutul cărții mai bine decât o face autorul.
"Legionarii preconizau o revoluție morală, o "revoluție spirituală bazată pe viziunea creștină", căutau să creeze un om nou, un "erou al vieții superioare". Omul Nou subsuma, totodată, și însușirile omului de credință, ale omului-erou sau viteaz, ale omului-corect și omului de jertfă, după cum se mândrea Codreanu: "Am creat până acum: omul de credință, omul viteaz, omul de jertfă. Acum ne trebuiește omul corect." Omul Nou-"acest erou ieșit din școala legionară"- făgăduia, inițial să renunțe la vechile metehne omenești, se angaja să înfrângă prescripțiile naturii umane decadente, dar, odată ce a acaparat puterea politică, Omul Nou s-a dovedit un impostor, mai rău, mai egoist, mai laș și mai brutal decât cel vechi. Omul-erou și-a folosit autoritatea pentru a-i umili, tortura și ucide pe cei slabi, lipsiți de orice apărare; omul-corect i-a jefuit în voie pe cei neajutorați, nimic altceva decât un hoț năstrușnic; omul de jertfă a înțeles, într-un mod cu totul irațional, să-și riște viața pentru cauza pierdută a răzmeriței gardiste, împotriva armatei țării; omul de credință a înțeles să-și răzbune liderul prin masacrarea elitei carliste încarcerate la Jilava, așijderea găsind cu cale să-i extermine pe evreii din capitală. Predictibil, "țara soarelui sfânt de pe cer" s-a arătat o realitate atroce, insuportabilă și cumplită, iar Utopia s-a prefăcut în Distopie."
Evenimentele evocate, cu o documentație solidă, în lucrarea lui Manolachi, au într-adevăr aparența unei distopii. Cu greu am putut să îmi reamintesc în repetate rânduri că ceea ce aflam s-a întâmplat aievea, într-o perioadă nu atât de îndepărtată de noi, în același popor declarat creștin. Și dacă faptele par incredibile, și dacă le putem aduce scuza unui context intern și internațional marcat de conflicte, în care vărsarea constantă de sânge ar fi putut duce la o oarecare amorțire a simțului moral și a răspunsului afectului la suferința celuilalt, nu e mai puțin adevărat că între noi de acum și acea populație care a participat activ, a aclamat sau a tolerat violențele legionarilor e un pas atât de mic. Un pas care începe cu dezumanizarea aproapelui, cu perceperea lui doar ca pe un potențial pericol (economic, social, spiritual) care trebuie (și e justificat) să fie eliminat. Un personaj care nu mai poartă chipul lui Dumnezeu.
Un aspect dificil de reconciliat mi s-a părut partea pe care au luat-o reprezentanții Bisericii la activitatea legionară, inclusiv la incendierea unei comune întregi de evrei în județul Maramureș. O fi existat o frântură de remușcare printre cei care cunoșteau învățătura creștină, și mai cu seamă porunca biblică "Să nu ucizi!"? Sau Dumnezeul pe care îl vedeau aprobându-le acțiunile era un Dumnezeu care purta chipul lor, modelat ca să le justifice faptele? Dar noi, când sub pretextul sprijinirii unor cauze sfinte, ignorăm complet modelul de comportament poruncit: "Să iubești pe aproapele tău..."? E o așa de mare diferență?
Am rămas deci, cu mai multe întrebări la finalul cărții. Ceea ce o face să fie o carte bună, pentru mine, pentru că deschide oportunitatea aflării unor răspunsuri pe care altfel nu le-aș fi căutat.
"Legionarii preconizau o revoluție morală, o "revoluție spirituală bazată pe viziunea creștină", căutau să creeze un om nou, un "erou al vieții superioare". Omul Nou subsuma, totodată, și însușirile omului de credință, ale omului-erou sau viteaz, ale omului-corect și omului de jertfă, după cum se mândrea Codreanu: "Am creat până acum: omul de credință, omul viteaz, omul de jertfă. Acum ne trebuiește omul corect." Omul Nou-"acest erou ieșit din școala legionară"- făgăduia, inițial să renunțe la vechile metehne omenești, se angaja să înfrângă prescripțiile naturii umane decadente, dar, odată ce a acaparat puterea politică, Omul Nou s-a dovedit un impostor, mai rău, mai egoist, mai laș și mai brutal decât cel vechi. Omul-erou și-a folosit autoritatea pentru a-i umili, tortura și ucide pe cei slabi, lipsiți de orice apărare; omul-corect i-a jefuit în voie pe cei neajutorați, nimic altceva decât un hoț năstrușnic; omul de jertfă a înțeles, într-un mod cu totul irațional, să-și riște viața pentru cauza pierdută a răzmeriței gardiste, împotriva armatei țării; omul de credință a înțeles să-și răzbune liderul prin masacrarea elitei carliste încarcerate la Jilava, așijderea găsind cu cale să-i extermine pe evreii din capitală. Predictibil, "țara soarelui sfânt de pe cer" s-a arătat o realitate atroce, insuportabilă și cumplită, iar Utopia s-a prefăcut în Distopie."
Evenimentele evocate, cu o documentație solidă, în lucrarea lui Manolachi, au într-adevăr aparența unei distopii. Cu greu am putut să îmi reamintesc în repetate rânduri că ceea ce aflam s-a întâmplat aievea, într-o perioadă nu atât de îndepărtată de noi, în același popor declarat creștin. Și dacă faptele par incredibile, și dacă le putem aduce scuza unui context intern și internațional marcat de conflicte, în care vărsarea constantă de sânge ar fi putut duce la o oarecare amorțire a simțului moral și a răspunsului afectului la suferința celuilalt, nu e mai puțin adevărat că între noi de acum și acea populație care a participat activ, a aclamat sau a tolerat violențele legionarilor e un pas atât de mic. Un pas care începe cu dezumanizarea aproapelui, cu perceperea lui doar ca pe un potențial pericol (economic, social, spiritual) care trebuie (și e justificat) să fie eliminat. Un personaj care nu mai poartă chipul lui Dumnezeu.
Un aspect dificil de reconciliat mi s-a părut partea pe care au luat-o reprezentanții Bisericii la activitatea legionară, inclusiv la incendierea unei comune întregi de evrei în județul Maramureș. O fi existat o frântură de remușcare printre cei care cunoșteau învățătura creștină, și mai cu seamă porunca biblică "Să nu ucizi!"? Sau Dumnezeul pe care îl vedeau aprobându-le acțiunile era un Dumnezeu care purta chipul lor, modelat ca să le justifice faptele? Dar noi, când sub pretextul sprijinirii unor cauze sfinte, ignorăm complet modelul de comportament poruncit: "Să iubești pe aproapele tău..."? E o așa de mare diferență?
Am rămas deci, cu mai multe întrebări la finalul cărții. Ceea ce o face să fie o carte bună, pentru mine, pentru că deschide oportunitatea aflării unor răspunsuri pe care altfel nu le-aș fi căutat.
August 3, 2025
O lectură foarte interesantă și utilă pentru înțelegerea subiectului. Totusi, narațiunea este lipsită uneori de coerență (ideile se succed fără să respecte o cronologie) sau contine anumite greșeli (la pagina 48 este menționată Iridenta Mota in calitate e sotie a lui CZ Codreanu- in realitate era sora lui, căsătorită cu Ion Mota).
In plus, momente importante în istoria Gărzii de Fier sunt tratate doar succint - asasinarea lui IG Duca (vreo 2-3 paragrafe).
Cu toate acestea, documentarea este foarte bună si categoric merită citită.
In plus, momente importante în istoria Gărzii de Fier sunt tratate doar succint - asasinarea lui IG Duca (vreo 2-3 paragrafe).
Cu toate acestea, documentarea este foarte bună si categoric merită citită.
December 21, 2024
O carte excelentă despre miscarea legionara. Chiar dacă a avut loc intr-o alta epoca, a mișcărilor fasciste și naziste din Europa, se pot observa niște asemănări cu prezentul: mistica națiunii romane sfinte și a "românismului" pur, identificarea unui dușman (evreii si oculta mondiala iudaica atunci, UE și oculta globala acum), discursul anti-democratic, impotriva partidelor și a "sistemului", pe fondul unei clase politice corupte, slabe, ocupate mai mult de propriul interes.
May 18, 2024
Foarte bine structurata, pentru un pasionat de istorie consideram inițial ca este o nișă a perioadei interbelice, dar, m - am înșelat, ca să înțelegi perioada interbelica, contextul celui de-al 2 Lea război mondial, Războiul rece, pana în prezent avem asemănări ideologice.
June 25, 2025
Teribil episod din istoria României.
October 5, 2025
O radiografie excelentă a unei perioade de aproximativ 20 de ani din istoria României, foarte bine documentată, și care încearcă să aducă mai multă claritate unei perioade complicate din istorie.
December 16, 2023
Excelentă carte ! Autorul redă, într-o prezentare concisă și foarte bine documentată, un pasaj trist din istoria României. Legionarismul, cu tot ce a reprezentat el, începând de la concept și până la finalul său violent, a fost puțin explicat generațiilor postbelice. Comuniștii nu au reusit să o facă, datorită lipsei lor de credibilitate, iar partidele istorice care au revenit după Revoluție, nu au vrut. O stavilă a fost, probabil, și faptul că mișcarea legionară a antrenat mari personalități ale culturii naționale, a căror memorie, nu s-a dorit a fi pătată. Această carte arată că vina a existat și rămâne, ca o pată, pe memoria celor care au fost părtașii legionarilor.
Autorul prezintă, în evoluție cronologică, istoria legionarismului: manifestările antisemite ale studenților de la Iași; tulburările pe care le-au produs, mai întâi în mediul universitar și apoi, progresiv, în societate; existența unor mentori, nuclei ai gândirii fasciste și protectori ai viitorilor legionari; contextul social și politic care a permis apariția și succesul lor; slăbiciunea autorităților, care nu au putut stăvili ascensiunea Legiunii; caracterul fundamentalist al ideologiei legionare, originală și acaparatoare pentru populația tânără; succesul asigurat de tinerețea și educația liderilor tineri; degringolada de la nivelul dinastiei României, care a permis instabilitatea politică și slăbiciunea administrativă; contextul politic național și internațional favorabil mișcărilor antisemite.
Legionarismul a evoluat de la frustrări sociale comune către frenezia unui naționalism mistic, violent. E de știut și de băgat de seamă. Cine își uită istoria... Iar istoria pe care o prezintă această carte poate fi un avertisment.
Autorul prezintă, în evoluție cronologică, istoria legionarismului: manifestările antisemite ale studenților de la Iași; tulburările pe care le-au produs, mai întâi în mediul universitar și apoi, progresiv, în societate; existența unor mentori, nuclei ai gândirii fasciste și protectori ai viitorilor legionari; contextul social și politic care a permis apariția și succesul lor; slăbiciunea autorităților, care nu au putut stăvili ascensiunea Legiunii; caracterul fundamentalist al ideologiei legionare, originală și acaparatoare pentru populația tânără; succesul asigurat de tinerețea și educația liderilor tineri; degringolada de la nivelul dinastiei României, care a permis instabilitatea politică și slăbiciunea administrativă; contextul politic național și internațional favorabil mișcărilor antisemite.
Legionarismul a evoluat de la frustrări sociale comune către frenezia unui naționalism mistic, violent. E de știut și de băgat de seamă. Cine își uită istoria... Iar istoria pe care o prezintă această carte poate fi un avertisment.
June 27, 2025
Una dintre cele mai bune carti istorice despre perioada interbelica din Romania si desigur, despre miscarea legionara. Ofera un context incredibil de detaliat asupra acestor elemente, bazat pe surse concrete.
Mi se parea incredibil de relevanta si acum vreo 2 ani, cand am citit-o, dar acum? Probabil printre cele mai relevante carti romanesti.
Mi se parea incredibil de relevanta si acum vreo 2 ani, cand am citit-o, dar acum? Probabil printre cele mai relevante carti romanesti.
Displaying 1 - 18 of 18 reviews